Poezie

eram înăuntru cînd a murit

1 min lectură·1 aprilie 2011

Mediu

În lumina moartă de-afară

un cuc alb își poartă aripile mutilate ca pe-o salcie

în vînt. Cerului i-a căzut un dinte și alți doi

se clatină din rădăcini. E semn de moarte.

Mă tupilez în inima lui Shirley să nu mă ia frigurile.

„Cum stai?” mă întreabă după o vreme,

„E mai bine în tine decît în carul morții”.

Shirley ca toți cîinii vede alb-negru,

ochii lui au învățat să pipăie culorile.

Îmi spune cum am pictat azi florile pe tivul singurătății noastre

îmi aduce oja de pe noptieră să ne mîzgălim unghiile cu viață.

A noastră rătăcește într-un cosmos pe care îl știu doar fluturii.

Stau cu Shirley pe tiv de prea mult timp ca să mai putem merge

fluturii uită să intre pe la noi. I-am întreba cum o mai ducem,

dacă mai suntem vii acolo unde suntem și dacă mai e întreagă

servieta cu inimi. S-ar putea să avem nevoie de ea. Shirley e bătrîn

și, singură, nu-mi rămîne decît să mor lîngă el.

„Cum stai?” l-am întrebat după o vreme.

„Shirley se teme de cuci”.

001.339

Diana Frumosu. “eram înăuntru cînd a murit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-frumosu/poezie/13976436/eram-inauntru-cind-a-murit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.