"Lumânare stinsă" – 9407 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
sara constantin
1 poezii, 0 proze
Ioana Duta
Dar in noaptea cand voi atinge absolutul, Si voi fi chemarea, Ma voi stinge si eu O data cu lumanarea...
5 poezii, 0 proze
CAcorina addreea
ai cuvinte dulci...ma seduci...crezi ca merge asa..nu conteaza vb ......zimi orike beby...te inping usor in dormitor...stiu ca iti place asa...pas cu pas..eu ma las prinsa in vraja ta...mai putina lumina as vrea..lumanari...duar atingerea ta...toata noaptea voi fi duar a ta...stiu ca asta ai vrea...asta imi place tot ce faci...cu trupul tau ma acoperii.....ai vrea sa ma dezbraci..eu te las sa ma descoperi...te seduc..te alung...stiu ca iti place asa........toata noaptea eu sunt FANTEZIA TA...
2 poezii, 0 proze
IZImants Ziedonis
Imants Ziedonis (May 3, 1933) is a Latvian poet who first rose to fame during the Soviet period of Latvia A fost unul dintre cei mai de seamă poeți letoni, a cărui operă a căutat să descifreze condiția biologică a omului, în căutarea permanentă a raportului dintre individ și univers, dintre persoana sa și tot ceea ce îl înconjoară. A scris poeme în proză, încărcate de zăpezi, de roadele pământului, de ploi, de lumină și de zgomote, alcătuiri materiale pline de misterul existenței și ale spiritului, lăsând însă cititorului dreptul de a interpreta după cuviință mesajul său. Dintre cărțile sale enumerăm: "Nisipul pământului și al visului" "Dinamita iubirii" "Întru în mine însumi" "Epifanii" "Cum arde lumânarea?" "Teză și antiteză" "Tridentul"
3 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
AVAndreea Filofteia Vîlcu
M-am născut la 06 decembrie 1988, în orașul Brezoi din județul Vâlcea. Am început în orașul natal cu școala primară și cu gimnaziul, urmând și ciclul inferior liceal în același loc. Am "debutat" literar în cadrul unei reviste școlare încă din anii 1999, fiind undeva prin clasa a treia, cu proza scurtă "Gânduri pentru mama". Urmeaza alte apariții de proză scurtă în cadrul acestui proiect desfășurat de către liceu, după care, la vârsta de 16 ani încep o colaborare în regim de redactor cu un ziar saptămânal local. În 2006 mi se oferă o altă colaborare în regim de redactor în cadrul unei reviste lunare din Râmnicu Valcea, distribuite și în Germania. Simultan scriu poezie și proză scurtă și pentru un alt cotidiam săptămânal dâmbovițean, ulterior devenind Secretar General de Redacție în cadrul revistei sus amintite. Am reununțat însă mai târziu la toate aceste lucruri, momentan făcând încercări de a realiza proiecte personale.
24 poezii, 0 proze
Lumânare stinsă
de Daniel Puia-Dumitrescu
Întuneric de nepătruns omul alungă lumina în cercuri din ce în ce mai mari dinspre sine spre cer înspre sine și cer. Deschis în oglindă se-arată ceară din trup picurând inimă de flăcări secată șir de...
poem cu lumânare stinsă
de Gabriel Nicolae Mihăilă
de la un timp se rup oamenii din tine ca dintr-o pâine caldă până nu mai rămâne nimic devii invizibil pare că e bine ești doar tu cu Dumnezeu pe o tablă de șah unde muți primul tăcerea omul care a...
Apocalipsa
de Florentina Axinte
Albă și mută stă vrajitoarea Stană de piatră Ca o lumânare stinsă. Doar pletele negre se zbat în vânt chinuite. Cu ochii închiși privește spre stele și cauta infrigurată răspunsul... Durere se vede...
poetul daltonist
de Iftime Vasile
Sufletul poetului… Policandru cu mai multe brațe Și în fiecare braț câte o lumânare stinsă. Atârnă greoi de tâmplă spartă, Legănat fals de o pasăre albă, de o pasăre gri… Zadarnic încearcă să fure o...
Lumânarea
de Monahia Parascheva Avădanei
Lumânarea Toată lumea știe cum arată o lumânare. E subțire, firavă, înăltuță, cu trupul de ceară. Rostul lumânării este să ardă și să lumineze. De aceea, cel mai important lucru pentru o lumânare...
Acum
de Corneliu Belu
Acum Un corp învelit în fum și lungi draperii negre cad feeric; o lumânare stinsă cu pelerina-i ceruită. Nu-i rece. O miasmă topită de flori se lasă. Încet Un sunet palid al nopții de-abia pătrunde....
cuibul
de stanescu elena-catalina
Femeia iesea din intuneric palida si calda ca o lumanare. Parea fara brate in invaluirea parului argintiu. Nu, nu era batrana era doar trista, o tristete de care nu te puteai apropia fara sa ai...
Daimolatrie
de Cristiana Popp
M-am cufundat în noaptea de amar Ca-ntr-un cazan cu smoală-ncinsă. M-au botezat trei preoți fără har Þinând în mână câte-o lumânare stinsă. Cântarea lor păgână, făr-altar M-a coborât într-un adânc...
miscandu-mi pleoapele...
de Buzoi Cornelia
Mișcându-mi pleoapele pe picatura de apă tresare mușcându-mă de zgomotul de sub cortex vuiete și erupții însiropează cu abstract un pahar de litere ce se odihnesc în prelegerile de pe covorul de...
Emoție
de Stoica Nicolae Ciprian
Rândul de jos e scris cu litere mari, cu tine pe mine tatuată. Lumină din sufletul tău amărât caut cu o lumânare stinsă de ploile din mine. Aprind din mine speranță ascunsă sub haina de cuvinte și...