"Lumânările" – 6398 rezultate
0.01 secundeMeilisearchNoica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
CAcorina addreea
ai cuvinte dulci...ma seduci...crezi ca merge asa..nu conteaza vb ......zimi orike beby...te inping usor in dormitor...stiu ca iti place asa...pas cu pas..eu ma las prinsa in vraja ta...mai putina lumina as vrea..lumanari...duar atingerea ta...toata noaptea voi fi duar a ta...stiu ca asta ai vrea...asta imi place tot ce faci...cu trupul tau ma acoperii.....ai vrea sa ma dezbraci..eu te las sa ma descoperi...te seduc..te alung...stiu ca iti place asa........toata noaptea eu sunt FANTEZIA TA...
2 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
LALou Andreas-Salomé
Lou Andreas-Salomé (née Louise von Salomé) (February 12, 1861 in St. Petersburg – January 5, 1937 in Göttingen) was a Russian-born psychoanalyst and author. Her diverse intellectual interests led to friendships with a broad array of distinguished western luminaries, including Nietzsche, Wagner, Freud, and Rilke. Lou Salomé ( born Luíza Gustavovna Salomé - Луиза Густавовна Саломе) was born in St. Petersburg to an army general and his wife. Salomé was their only daughter; she had five brothers. Although she would later be attacked by the Nazis as a "Finnish Jewess," her parents were actually of French Huguenot and Northern German descent. Seeking an education beyond a typical woman's station of that time and place, when she was seventeen Salomé persuaded the Dutch preacher Hendrik Gillot, twenty-five years her senior, to teach her theology, philosophy, world...
10 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
Lumânările
de Botu Cătălin
Lumânările Mă duc la biserică. M-a trimis bunica. Să cumpăr lumânări. Și popa îmi dă De două mii lumânări. Trebuie să îmi dea opt. Îmi dă șase. „ Părinte, mai trebuie !” Îmi mai dă una. „ Părinte,...
Lumânările
de Irina Mavrodin
Suntem copiii Tăi lumânările de ceară moale care vor să se aprindă de la lumina Ta ajută-ne să ardem în noapte atâta cât ne va fi fost dat
Lumânările
de Alain Bosquet
În fața acestui trup care a fost al meu, senin, ca ceara, – nimeni, cred eu, n-o să aprindă o lumânare – fără laudă de sine nici reproșuri, voi rosti câteva fraze: „Ținea neapărat să se minuneze,...
Lumânările ard
de Oana Petcu
Așezați față în față, ea privind pe ecranul uriaș din spatele lui, o scenă de iubire el, atent, în timp ce soarbe zgomotos supa, la scena de luptă dintr-un film de acțiune, derulat pe celălalt ecran...
lumânările ard
de ILIE GRIGORE
stau rânduiți colaci bolțiți cu lumânări, pe masa noastră, în noi nu e nici rece, nici cald, miroase-a tămâie și-a lacrimi prin casă, sleite de-un dor nesecat, nu-i cald, nici nu ninge, și cerul,...
Se sting încet lumânările
de Iordache Stefan Marian
Se sting încet lumânările Cum s-a stins și iubirea noastră. Se sting încet lumânările Insa bruscă a fost și desparțirea noastră. Se sting încet lumânările Si eu mă gandesc numai la tine. Se sting...
Atunci când lumânările se aprind singure
de Negru Vladimir
cuvintele mi-au plecat la manastire nu mai am verbe ci doar scrum înveșmântat în negru-fariseu jertfă oaselor urzind descântece la portile viului două oglinzi își poartă iluzia cântecului nuntă de...
Noroc, că-mi plac lumânările
de Serban-Florentin Roman
Stând întins și țeapăn În cearceafuri albe, reci Cântărind monezi Cu pleoapele-mi închise Dunga pantalonilor era intactă Șlițul, era și el închis Ca toți nasturii cămășii Sacoul a fost croit După...
orizontul și orizoanta
de mardale stefan
Lumânările tremurau la fel ca atunci când la aceeași masă stam amândoi mână în mână privindu-ne în ochi cum s-ar privi orizontul cu orizoanta sau vagabondul cu vagaboanda ce îmbracați în negru ne-au...
Aprinși
de Andrei Florescu
Lumânările de viață se scaldă-n repaus, Oprindu-se în drumuri, uitate de-anotimpuri, Făclia lor măiastră ne las-atât de singuri Îngălbeniți de ceară, terifiați de haos. Tresar ele periodic și făr\' a...
dedicație
de Șerbănescu Ana
lumânările se aprind... fiecare flacără se ascunde de cealaltă se îndepărtează atunci când alta se apropie tresare când simte că se va stinge dar își păstrează cu mândrie misterul până la final...
De va fi cum a fost
de mircea trifu
Lumânările toamnei sunt stinse pe ramuri, Pe câmpul de-aramă biata frunză-i învinsă, Disperați bat copacii cu crengile-n geamuri, Sub perdelele sobei, arde-o vară ascunsă. Viața-n cete visează,...
Curtea cu amintiri
de Diana Suciu
ard lumânările în dovleceii galbeni din curte fantâna e plină ochi de pene de porumbel și frunze moarte n-a mai curs apă în ea de când m-am născut acum doar pisicile își mai fac culcuș mut în poala...