Poezie
orizontul și orizoanta
ochi de serafimi
2 min lectură·
Mediu
Lumânările tremurau la fel
ca atunci când la aceeași masă
stam amândoi mână în mână
privindu-ne în ochi
cum s-ar privi orizontul cu orizoanta
sau vagabondul cu vagaboanda
ce îmbracați în negru ne-au cerut să le fim nași.
Chiar am fost lași că nu i-am cununat.
Zău, ce ne-ar fi costat?
Numai tu; că nu suntem căsătoriți
măcar dac-am fi fost iubiți.
Ba, eu eram că te iubeam.
Acum pe masa unde altădată
orizonturile se luau de toartă
ești la fel de frumoasă
dar, ți-e rece mâna sărutată.
Privesc pierdut printre străini
și-i recunosc doar pe ratații noștri fini
îmbrăcați în negru ca niște serafimi;
de parc-ar fi știut vreodată cineva
ei cum s-or îmbrăca.
Acum, dacă te-ai ridica
ei ar fi singurii care s-ar bucura
făr’ de sperietura care probabil ar urma.
Dac-aș fi fost mai curajos
poate ne-ar fi fost mai frumos;
dar cât curaj să ai
când toate cele tu știai
cum știi și-acum că sunt aici;
d’aia nu vrei să te ridici.
Pentru că io și finii chiar asta vrem
să ne mai zici că nu avem system,
n-avem charismă,
că nu știm ce vrem;
da’, știm să bem.
Uite, m-a bufnit râsul în batistă
când voiam să-mi șterg lacrimile de care-ai râs de-atâtea ori;
dar, nu plângeam, colecționam.
Era doar condensul dintre orizonturi
când se făcea pace între fronturi.
Atunci mă prefăceam că mai sorb din cafea,
trăgând de timp poate n-ajungem la ghicit
s-aud iar ca de atâtea ori:
”of, cu dragostea ta mă omori”.
Mă uit în jur,
câțiva dintre iubiții tăi chiar mă privesc ciudat.
La poliție nu cred c-au sunat
Stiu că sunt un ratat.
Aveai dreptate, poftim:
d’'aia îi voiam de fini
pe acești vagabonzi senini
ce te privesc cu ochi de serafimi.
De parc-ar fi știut vreodată cineva
cum privesc ei sau ochi dac-or avea .
064.169
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mardale stefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 307
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
mardale stefan. “orizontul și orizoanta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mardale-stefan/poezie/203226/orizontul-si-orizoantaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSDana,
am modificat titlul(De parca..) inlocuind-ul cu ce ti-a placut tie.Sunt foarte necajit cu Atelierul asta .Ma dispretuiesc colegii de santier .Striga dupa mine : demodatu\',neritmatu ,bai rima gri habar n-ai sa scrii si altele .Ce sa-ti mai povestesc ca se frange tastatura de durere.
am modificat titlul(De parca..) inlocuind-ul cu ce ti-a placut tie.Sunt foarte necajit cu Atelierul asta .Ma dispretuiesc colegii de santier .Striga dupa mine : demodatu\',neritmatu ,bai rima gri habar n-ai sa scrii si altele .Ce sa-ti mai povestesc ca se frange tastatura de durere.
0
DBCântec de șantier
lui Mardale Ștefan
\"păi
să îmi iau eu toate cărțile din bibliotecă
să le pun pe masa voastră
să vă îngrop în ele
să vă descânt în franceză engleză și un iz de japoneză
apoi să scriu cu să-uri despre săruri binemirositoare prin iatacuri reci de domnișoare
să îmi iau fotografia cu cioran
să îmi fac legitimație și să aștept fluierînd lăudătorii
și dacă vine vreunul să îi închid ușa în nas
azi scriem poezie
stăm cu dana și cu banu la masă
mîncăm kilogramu\' de izmă a lui stelaru
și cînd o fi și o fi
măcar să fie între poeziile altora
uite cum se mai duc zilele
aberînd
cochetînd
descîntînd
nea fane vin și eu pe șantier!\"
cum spuneam, vin și eu în atelierul tău cu poezeaua aiasta, personală și sinceră ca mine,
să auzim de mai bine,
încă o reverență, desigur nu ultima,
lui Mardale Ștefan
\"păi
să îmi iau eu toate cărțile din bibliotecă
să le pun pe masa voastră
să vă îngrop în ele
să vă descânt în franceză engleză și un iz de japoneză
apoi să scriu cu să-uri despre săruri binemirositoare prin iatacuri reci de domnișoare
să îmi iau fotografia cu cioran
să îmi fac legitimație și să aștept fluierînd lăudătorii
și dacă vine vreunul să îi închid ușa în nas
azi scriem poezie
stăm cu dana și cu banu la masă
mîncăm kilogramu\' de izmă a lui stelaru
și cînd o fi și o fi
măcar să fie între poeziile altora
uite cum se mai duc zilele
aberînd
cochetînd
descîntînd
nea fane vin și eu pe șantier!\"
cum spuneam, vin și eu în atelierul tău cu poezeaua aiasta, personală și sinceră ca mine,
să auzim de mai bine,
încă o reverență, desigur nu ultima,
0
MSBine ati venit!Suntem onorati sa va stim printre noi.E cam inghesuiala dar se face loc.Sper sa va simtiti bine
aberînd
cochetînd
descîntînd
aberînd
cochetînd
descîntînd
0
FCNu știu de ce versurile tale mi-au adus aminte de Virgil Maxim, povestea ta \"in degradeu\" m-a cucerit, trezește un sentiment de dilatare și contractare succesivă a timpului cu o intensitate a trăirii aparte. În pofida unei anume nefinisări cu aparență de șaradă, povestirea are un lirism aparte. Iar ultimele două versuri sunt tulburător de frumoase, nu am cuvinte. Mai trec, Ștefane. Că bine zice Dana, reține-mi și mie un loc, chiar dacă e înghesuitală...
0
reverență, nea fane,