"Lucrurile ne privesc cu o ură infinită" – 20152 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
Ttina
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii. Nu sunt rau dar nici foarte bun. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane, simple sau complexe, sunt uneori trista ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba. Ii ascult pe toti, incerc sa inteleg, sa iert sau sa ma bucur. Nu-mi place forfota sociala de a fi in fata, prefer discretia, sinceritatea si iubirea pentru aproapele tau. Cred intr-un Dumnezeu atotputernic care ne vegheaza si ne indruma prin instinctul nostru. Imi plac lucrurile profunde, serioase, cladite cu truda si intelepciune. Imi place tacerea si anonimatul in viata atunci cand ajuti pe cineva. Urasc minciuna, lipsa de respect fata de valori si prostia afisata. Sunt un om care incearca sa fie OM... Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu...
21 poezii, 0 proze
SDSanda Daniela
Scriu poeme pentru sufletul meu și simt că prin ele mă eliberez. Astfel, scriind,îmi exteriorizez avalanța de sentimente. Lucrurile care mă inspiră sunt minunile cu care viața ne întâmpină zi de zi, iubirea, prietenia, natura și oamenii care au știut să lase în urma lor lucruri memorabile care să ajute omenirea în progresul ei.
21 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
BMBogdan Laurențiu Marin
... o parte din anul meu 2006 (iunie-iulie-august); postari facute pana la 01.03.2007 ... contact: bogdan0740@yahoo.com ... texte (personale) la care tin, pe care nu le-am inteles: (culegator) oamenii, noi alegem lucrurile din jurul nostru că ne plac ne place cum arată "ceva"-ul respectiv ce ne văd ochii fizic (doar) la fel procedăm și cu ceilalți. ... (cules) oamenii, voi "noi oamenii alegem" alegeți lucrurile din jurul vostru că ne plac nu că vă plac vă place că ne place cum arată "ceva"-ul respectiv ce ne văd ochii fizic prin(/tre) fizicul gândind la fel noi procedăm mai mult cu ceilalți decât (/cu) voi adesea un Nu ne caracterizează spun eu, nu din păcate dar nici din fericire azi doar vă dau de știre oh! noi "voi oamenii" oameni. ...
160 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
EEpictet
Viața lui Epictet este puțin cunoscută. Sursele vechi sunt sărace. A trăit probabil între 50-130 p. Chr. S-a născut în Frigia (Asia Mică, zona Turciei), la Hierapolis, dintr-o familie umilă. A fost adus la Roma ca sclav și a slujit în casa lui Epaphroditos, libert al lui Nero și ostaș în garda de corp a împăratului. Stăpânul, uimit de inteligența sclavului său, l-a eliberat și l-a sprijinit să urmeze lecțiile filozofului stoic Musonius Rufus. Eliberat, Epictet a profesat filozofia. Împăratul Domitian a exilat, printr-un senatus consultum, toți filozofii din Roma și din Italia. Atunci Epictet s-a retras în Epir, la Nicopolis, unde a întemeiat o școală de filozofie. Aici l-a vizitat împăratul Hadrian. Viața lui austeră și elocvența sobră au impresionat auditorii și discipolii săi. Lucrările lui ne pun în relație cu învățământul stoic oral, practicat de Epictet, care, ca și Socrate, nu a scris nimic! Lucrările lui Epictet au fost puse în circulație de Flavius Arrianus, originar din...
1 poezii, 0 proze
UCuzeyir cayci
Un artis ne-a scris din Mantes –la Ville (Franța) Cine este Üzeyir Lokman CAYCI ? Uzeyir Lokman CAYCI s-a născut în Turcia, la Bor, sub prefectură renumită pentru verdeața (pentrru pajiștile sale). Cursurile primare și gimnaziale le-a urmat în acest orășel. Apoi a reușit la concursul național de admitere la Universitate și la Școala Superioară de Arte INdustriale Aplicate a Academiel de Arte a Statului de unde a ieșit în 1975, cu diplomă de arhitect interior și de conceptor industrial. Lucrările sale pline de orginalitate au atras atenția cunoscătorilor. Apoi, a fost admis la expoziții și operele sale au fost publicate în reviste de specialitate. La terminarea cursurilor, a început să muncească la departamentul din R.D. cadrul Rafinărilor ținând de faimosul Koc Holding, grup industrial turc, unde a excelat în lucrări de design și de proiectare a furnalului F2. Poemele și nuvelele sale, scrise de la värsta de 14 ani au fost publicate în diverse reviste și ziare, etât anatoliene cât și...
18 poezii, 0 proze
IunoMav
Nascuta intr-un orasel prin marginea tarii. Incercam inca dintr-a 8a sa cunosc viata..care pe multi fascineaza, dar, asta include multe lucruri.. poate prea multe. Momentan, ma aflu la stadiul "ce sa fac cu aceasta viata de microb?"...sau de "sclav", cum prefera unii sa ne numeasca.
2 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
Lucrurile ne privesc cu o ură infinită
de Mircea Florin Șandru
Poate că lucrurile din jur sunt mai cumplite decât par, Poate că ele ne privesc, fără să știm, cu o ură infinită, Poate că aburul roșu care plutește pe străzi e chiar furia unor lucruri, Poate că ele...
Dimensiunea iubirii este eternitatea
de Clara Mosescu
Iubirea asta … nu poate fi eterna; ea moare odata cu omul....Mai concret ar fi: Dimensiunea iubirii este infinita ... asa cred eu, ca iubirea nu este eterna, nu se poate conserva in etern, deci nu...
Rugul din temniță
de ion pascal vlad
Uneori, am impresia că nu știu multe despre mine însumi! Voi știți chiar totul despre voi? Voi știți, întotdeauna, cum veți reacționa într-o situație limită? Vă puteți controla, în permanență,...
Rugul din temniță
de ion pascal vlad
Uneori, am impresia că nu știu multe despre mine însumi! Voi știți chiar totul despre voi? Voi știți, întotdeauna, cum veți reacționa într-o situație limită? Vă puteți controla, în permanență,...
Încă mai sper
de Bogdan Ionică
Alerg de vise întregi… Priveam tabloul verde al eternității, o frumoasă stâncă acoperită de un covor de iarbă deasupra mării infinite. Vântul bătea încet. Am văzut o mică gaură într-un colț...
Totul despre nimic...
de Balc Oana Nicoleta
Încerc să-mi revin dar nu mai pot fiindcă clipa visării se stinge-ncet iar eu trebuie să încep să trăiesc. Cuvintele mele nu mai au nici o valoare, iar gândurile toate sunt nimicuri pentru toată...
sicario
de Daniela Bîrzu
ne-au trebuit ani de zile să ajungem aici. să fim printre acești contrabandiști ai fericirii despre care nici noi nu știm cum s-au născut. printre terminațiile nervoase ale orașului e lumina aceea...
\"Chestiunea\" părului
de Pier Paolo Pasolini
Prima dată cînd am văzut pletoși a fost la Praga. În holul hotelului în care eram găzduit au intrat doi tineri străini, cu părul lung pînă la umeri. Au străbătut holul pînă într-un colț mai retras și...
O boare de vânt
de Aurel Contu
Nu știu dacă Despina mă vede din lumea cealaltă, unde s-a dus de curând, dar eu o revăd în lumea aceasta, atât de anostă, în care încă mai fac umbră pământului și încerc un sentiment de regret. Îmi...
Scrisoare către fiica mea
de Cristian Vasiliu
Constat, cu bucurie dar și cu durere (pentru că știu prea bine unde duc toate astea), că ne despart mai multe lucruri decât ne apropie și că ne asemănăm în mai multe privințe decât ne diferențiem....