Poezie

sicario

2 min lectură·26 septembrie 2017

Mediu

ne-au trebuit ani de zile să ajungem aici.

să fim printre acești contrabandiști ai fericirii despre care nici

noi nu știm cum s-au născut.

printre terminațiile nervoase ale orașului

e lumina aceea care mă face să mă aplec asupra ghetourilor

locurile unde ar fi trebuit să mă nasc.

acolo, pe niște coridoare întunecate și vii

unde văd oameni și copii vânzându-și unul altuia drogurile.

e o căldură plăcută când scriu despre asta la fel ca

200 de filamente luminoase care se aprind și se sting.

în clădirile acestea părăsite ca și cum nimeni

nu mai locuiește aici, decât ei. cei care ne fură

nopțile cu glasurile lor disperate căutând să rămână în viață.

nopțile noastre ca niște pastile de somn.

alergăm pe culoare întunecate

200 de filamente se aprind / se sting

zonele de intersecție sunt undeva pe la mijloc

într-o cameră plină cu napalm și frunze,

te văd pe culoar înaintând înspre mine.

dar eu sunt doar un animal viciat, la fel ca și tine

evadat dintr-o cușcă pe care o închid / o deschid

și mai primesc o doză de tristețe sau fericire.

mi-au trebuit ani de zile să ajung aici

în acest cartel al drogurilor și nu voi pleca

ca să mă întorc în orașul sufocat de normalitate și somn.

sunt acest animal hăituit care se aruncă în foc/ până tot cerul explodează

în brațele mele. neputința de a schimba ceva fie înspre

rău sau înspre bine. ne împușcăm unii pe alții

din dragoste sau din ură / ca și cum armele noastre ar fi date de

un dumnezeu. dar dumnezeu este stăpânul nostru

de când ne-am născut. da, e o căldură plăcută să scriu despre asta

în timp ce cele 200 de filamente se conectează la creierul meu și îmi

dictează să scriu de fapt, despre:

moarte

furie

și

frică.

001.893

Daniela Davidoff. “sicario.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14113820/sicario

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.