"Loveste-ma cu Luna" – 3983 rezultate
0.03 secundeMeilisearchVasile Cretu
Nu m-as numi poet, deoarece scriu numai cind ma loveste muza, si atunci, doar in \"pasa alergator\", fara sa \"imbunatatesc poezia, o data asternuta pe \"coala alba electronica\".
1 poezii, 0 proze
Luca Ionela
M-AM NASCUT TARZIU...DESI NIMENI NU M-A INTREBAT DACA VREAU SA VAD O LUME FARA LIBERTATE...TARZIU PENTRU CA LOCUL MEU...NU-I AICI..L-AM PIERDUT... ...AM PIERDUT...SI GANDURILE BUNE..IN DRUMUL SPRE O LUME CARE MA LOVESTE...SI-MI DA APA SI OTET SA BEAU. ..SI STIU CA NU-I INCA VREMEA SA-MI DUC LA BUN SFARSIT LEGENDA PERSONALA...
6 poezii, 0 proze
ZLZaharia Luminita
Data și locul nașterii: 30 septembrie 1964, Turnu Măgurele, județul Teleorman. Profesie/studii: economist – A.S.E. București, Facultatea Finanțe-Contabilitate, 1988. Loc de muncă/funcție: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale/ consilier Activitate literară: debut publicistic cu versuri la ziarul Teleormanul (1991); colaborări la Teleormanul, Cetatea, Caligraf, Meandre (publicații din județul Teleorman). Volume de versuri publicate: Albastru, Turnu Măgurele, tip. Turnu S.A. (1991), ); Lecții de melancolie, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber (1997); Singură prin Uchronia, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber (1999); Flugerul lovește o singură dată, Alexandria, Ed. Teleormanul Liber (2003); Contraste, București, Ed. Eminescu (2005), Totul cîntă-n jurul meu!, București, Ed. Eminescu (2007). În curs de apariție la Ed. Eminescu: Are mama două fete.
13 poezii, 0 proze
MGMatei Albastru Gavril
Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.
2 poezii, 0 proze
Loveste-ma cu Luna
de Sorina Hăloiu
Lovește-mă mamă cu Luna, să-ți simt mângâierea din ceruri, să pot înțelege că sufletu-ți există acolo. Trimite mamă, razele ei bune spre mine, să pot simți mângâierea, cea calda, a palmelor tale....
Luna
de Paul Raetchi
Un vant ma loveste peste ceafa Eu il ignor, gandindu-ma la stele Si tot privesc spre cer, Spre luna statatoare Si ca prin vraja-apare Si steaua cazatoare. O urmaresc, atent, Si-mi pun si o dorinta......
am furat o furie
de ștefan ciobanu
în visele mele din catacombe apar mereu cele o mie de palme ale tale pe fiecare se află câte un alt obiect câte un alt oraș cu oameni și întâmplări minunate sub cerul nopții care apasă cu întuneric...
seară cu lună și câine
de Liviu Nanu
seara, târziu, obișnuiesc să ies la plimbare lângă mine vine câinele_de_cartier agitându-și coada ca un metronom coada lui mă lovește peste picioare și-mi face vânătăi mergem alături ca doi prieteni...
Azilul lunaticilor mei
de Ioana Camelia Sîrbu
în fața pielii tale am talent. în fața gurii tale am cuvinte. silabele se topesc pe gustul sărutului tău… și cum rămân cu luna ce se-nfurie în ochii tăi când mă pălmuiești cu stropul indiferent de...
Între lumi
de Marinescu Victor
stelele se-ngrămădesc în abacul cerului începe numărătoarea nopților cu lună plină văntul aleargă desculț pe străzile pustii pe sub ferestre ce zidesc întuneric dincolo de vise ridică poalele...
NOI ÎN AMBROZIE
de victor ion dragan
noi în ambrozie du-ți la scaldă sfârcul în ugerul însângerat al caprei și de nu-ți place aroma sagră de vrei să guști din lapte acru! vorbești stuchind în mine de parcă-am fi de aceeași gintă cunună...
toastul câinelui
de Vasile Munteanu
în această noapte scriu și beau iarăși mă îmbăt cu apă chioară sufletul îmi scârțâie la luna plină parc-un câine-ar rupe o vioară mă lovește-n tâmple când se-ntoarce și îmi umple fața de plictis...
În spital
de Alexandru Corneliu ENEA
ÎN SPITAL Deschide spectacolul nopții cu lună plină, ceas negru cu ticăit sfidător! Aruncă-mă-n ulciorul cu vise fierbinți să-mi mântuiesc orizontul negațiilor, lovit de vaietele spitalului din patul...
Adulterinii VII
de Cezar C. Viziniuck
privirea ta mă prinde din urmă ea nu merge drept ea mă urmează șerpuind cu viteza calului în galop deplasarea privirii tale e aidoma sufletului de pasăre vine în zbor mă ajunge mă lovește cu aripi de...
strigăt în noapte
de FLOARE PETROV
strigătul meu a trezit și Luna, îi cer o veste dulce, melodioasă, împart odaia cu tristețea, chiauna, să dorm în liniștea caldă nu mă lasă. suspinele mele au tulburat și stele, dorul înflăcărat...
mirific
de Jim Morrison
Mirific Noaptea rece-a înghetat clepsidra moartă Din cer,o ploaie de stele mă loveste-alene Nu mai pot intra pe-a noptii mare poartă Si nisipul rosu îmi curge-ncet prin vene Din timpuri scufundate...
Despre neajunsul de a fi murit
de Popescu Valentin
Cine oare se strecoară nevăzute printre valuri ? Sunt regrete ce răsună aruncîndu-se pe maluri Și clătesc în refrenul tăcut, monoton Nostalgia care urcă pe umilul meu peron Și tot umblă fără pace -...
Nascut din lacrimi si din stele
de Remus Cretan
Dimineata-mi face curte. Ce m-ar mai tine-n gheare noaptea!... Dimineata ma simt cel mai viu, apoi ma evapor ca apa in ceainice. Multe-ar fi de trait, dar toate-s pe graba. Am fost nascut din lacrimi...
Scurtă poveste de dragoste
de Lesenciuc Teodor
Trântesc ușa în spatele meu jurând că este pentru ultima oară. Mi-a ajuns. Îmi vine să sparg ceva, să lovesc până când nu mai știu de mine. Zece ani pierduți, o viață de om aruncată la gunoi. Pentru...
Coral vitreg cu magia
de Lorena Popa
Bolnavă de gânduri ce-mi trec prin minte În pat, răscolită și fără cuvinte Pe scaun, în baie sau pe malul mării Ridic o sprânceană în ceasul mirării. Doar pentru zbor, privesc în oglindă De șolduri...