"Le signe de feu" – 20664 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
RGRosemonde Gérard
Naissance à Paris de Louise-Rose-Étiennette Gérard, dite Rosemonde Gérard,le 5 avril 1871. Son parrain était le poète Leconte de Lisle et son tuteur Alexandre Dumas. En 1890, elle épouse le 8 avril 1890, à Paris en l'église Saint-Augustin, Edmond Rostand, poète comme elle. Dodette était son surnom familier. Contrairement à ce qu'on pourrait croire, elle n'avait pas formé son prénom de la rencontre de Rose et d'Edmond : elle s'appelait vraiment Rosemonde de façon prédestinée, et ce prénom lui venait de sa grand-mère, Rosemonde de Valence, fille du comte de Valence et épouse du maréchal Gérard. Dans son ascendance elle comptait la célèbre Mme de Genlis. Son père était le comte Gérard, fils du maréchal. Orpheline de père, elle avait dans son conseil de famille Alexandre Dumas et Leconte de Lisle. Rosemonde Gérard avait donc signé de son vrai nom "Les Pipeaux", parus en 1889. Le jeune ménage venait habiter 107, boulevard Malesherbes et peu après 2, rue Fortuny. C'est là qu'allaient naître...
59 poezii, 0 proze
Olivier Deck
1962 : naissance à Pau, avec une dent (comme Henri IV et Napoléon). Le grand-père, qui lui n’en avait plus qu’une (dent), prétend que c’est le signe d’un don. Il ne saura jamais, hélas, s’il avait raison. 1964: première cuite, en trempant des boudoirs dans des fonds de champa-agne. 1966: mauvais millésime. 1968 : trop petit, regrets éternels. Souvenirs de gens dans les rues. D‘un oncle qui marchait pieds nus. 1969: découverte, grâce à l\'instituteur, de Peer Gynt de Grieg, ce petit bonhomme qui s\'en va un matin à travers la montagne. 1970 : première BD, histoire de cowboys à gueules de chiens, avec des gentils et des méchants. 1971 : deuxième prix au concours de peinture de l’école (un bûcheron). 1972 : gagne le concours de chanson de la colo de Béost (vallée d’Ossau) avec « Par le grand Manitou » de Carlos. (Pas le terroriste, le chanteur !) 1973 : gagne pour la deuxième fois le concours de chanson de la colo avec « C’est un beau roman » de Michel Fugain. (Clin d’œil du destin ?)...
14 poezii, 0 proze
Marie Uguay
Marie Uguay naît à Montréal le 22 avril 1955, de son vrai nom Lalonde. Elle prend pour nom de plume celui de son grand-père maternel, César Uguay, originaire de Marseille. La parution aux Éditions du Noroît de son premier recueil, « Signe et rumeur », avec calligraphie et dessins de l'auteur, en novembre 1976, suit de peu le décès de ce dernier. En 1977, on lui détecte un cancer des os, qui entraîne l'amputation d'une jambe et des traitements préventifs. En 1979, elle publie « L'outre-vie », toujours aux Éditions du Noroît. D'autres poèmes paraissent dans diverses revues canadiennes comme Estuaires, Vie des Arts et Possible. En 1980, le cancer atteint le poumon et exige des traitements extrêmement lourds, qui ne parviendront pas à juguler le mal ; après une brève rémission, elle meurt le 26 octobre 1981. « Autoportraits » paraît de façon posthume chez le même éditeur avec des photographies de Stéphan Kovacs, en 1982, ainsi que Poèmes en 1986, qui comprend les recueils précédents plus...
12 poezii, 0 proze
Jeanne Neis Nabert
Jeanne Neis Nabert, (1883-1969) est un écrivain français du début du XXe siècle. Elle est la fille du Dr. Pierre Nicolas Christian Néis, médecin à Pont-Croix (Finistère) et de Laure VEILHEIN. Elle est née le 5 mars 1883 à Pont-Croix. Ses premières œuvres sont des poèmes : "Humble Moisson" (recueil préfacé par Anatole Le Braz) et "Silences Brisés" qu'elle signe Sijenna. (anagramme approché de son nom). En 1908, son second recueil reçoit le prix Archon Despérouzes de l'Académie française. La même année, elle épouse le philosophe Jean Nabert, 1881-1960 ; ils auront deux enfants (Madeleine et Claude). En 1925, Charles Dullin monte une pièce en trois actes dont l'action se situe à l'Ile de Sein : "La Lame sourde". Jeanne Nabert publie ses écrits de janvier à mars 1926 dans la Grande Revue sous la signature de Jeanne Neis. Elle fait scandale dans les années 1930 avec son livre "Le Cavalier de la mer", prix du premier roman en 19313. En effet, son roman dont l'action se situe à Pont-Croix à...
108 poezii, 0 proze
GMGuy Lévis Mano
Guy Lévis Mano, né le 15 décembre 1904 à Salonique en Turquie, mort le 25 juillet 1980 à Vendranges dans la Loire, était un poète, traducteur, typographe, éditeur français. Il fut de 1923 à 1974 sous le sigle GLM un éditeur de poésie. Il est connu aussi sous le pseudonyme de Jean Garamond. Typographe par passion, imprimeur et poète, il compose lui-même et imprime des ouvrages et des plaquettes sur des papiers de grande qualité, avec plusieurs tirages dont certains sur des papiers de couleur pastel unie. Ses ouvrages sont fréquemment illustrés par des dessinateurs et des peintres aujourd'hui célèbres. Il attache un grand prix au choix des caractères, à la mise en page - en harmonie avec le support papier - et à l'illustration, ce en quoi il est un éditeur innovant. Il est également traducteur de poètes étrangers, espagnols notamment. Poète lui-même, son œuvre, qu'il édite tout au long de sa vie, est profondément marquée par cinq années de captivité en Allemagne comme prisonnier de...
1 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
ARArthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD (Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891) Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele...
142 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
moraliste français
de Luc de Clapiers Vauvenargues
C\'est un grand signe de médiocrité de louer toujours modérément. C\'est un malheur que les hommes ne puissent d\'ordinaire posséder aucun talent sans avoir quelque envie d\'abaisser les autres....
Scrisori din Okinawa
de Ana Urma
Draga mea, când vei primi această scrisoare aici se vor fi scuturat de mult cireșii din ploaia florilor vor fi rămas doar semne și liniștea acestor cuvinte albăstrind foi peste foi cu gândul la tine...
intrare în schimbul de noapte al fabricii divine de retorică siriacă
de Cătălin Al DOAMNEI
este absurd să te-ntrebi care este și unde se oprește idealul de zbor la școala mutanților din orașul mutanților aparținând nimănui sau prostiei în stare pură mii de nopți de veghe pentru a-ți da...
Idei de federalizare in spatiul romanesc in a doua jumatate a secolului al XIX-lea
de sorin mihai groza
Idei de federalizare in spatiul romanesc in a doua jumatate a secolului al XIX-lea In intreg Evul Mediu eliberarea de sub suzeranitaea straina, castigarea autonomiei, a independentei sau a...
,,femeia sixtina"- Liliana Filisan
de Claudia Minela Petre
Despre lirica feminină autohtonă s-a scris foarte puțin, către deloc. E drept că lumea literară aparține bărbaților, dar, le place sau nu, poetesele există. Valoarea poeziei lor nu este lipsită de...
Război și pace
de Lev Nikolaevici Tolstoi
L. N. Tolstoi RÃZBOI ȘI PACE Volumul 1 Partea întâi I — EH BIEN, MON PRINCE, Genes et Lucques ne sont plus que des apanages, des moșii de la familie Buonaparte. Non, je vous préviens que și...
Arta prin ani
de Constantin Enianu
În acest articol ne propunem să relatăm despre arta și cultura anului 1812, prin povești, care marchează nașterea unei lumi așa cum o cunoaștem astăzi. În 1812, marile revoluții au trecut, Napoleon a...
Amfion
de holobaca gheorghe
Amfion Când Amfion scapără lira cărămizile se aștern de la sine-n temeliile verii, de parc-ar curge din salcâmii preschimbați în turle de catedrală. Privirea îmi crește cât torentele când grâul...
Crêpe Suzette, plăcintă cu varză și fluturi. Altfel (I)
de Daniela Luminita Teleoaca
O altă toamnă. Altă repetiţie pentru. Şi pentru... Flori ruginii în cântec de copaci dezgoliţi. Pământul e darnic. Aşa de darnic. S-a deschis tot în aşteptare. O să le amortizeze – cât îi va sta în...
Sonia cu accent grav și hiat (31)
de Daniela Luminita Teleoaca
O altă toamnă. O altă repetiție pentru. Și pentru... Și pentru... Flori galbene..., flori ruginii în copaci fără frunze... Sau frunzele nu mai sunt... nu mai sunt de mult verzi?! Pământul e darnic......