Căutare

Sa iubesti idealul doar cand e implinit Fara-a sti din ce iad de-ncercari s-a nascut, Sa-l iubesti doar ca azi e frumos si perfect, E usor sa iubesti cand iubesti aparent. Imi incep astazi cu emotie incursiunea in aceasta lume fascinanta a scrisului, o lume in care orice scriitor isi creaza un univers al sau, un univers in care isi poate exprima liber sentimentele si simtirile, temerile si dorintele sale cele mai ascunse, un univers in care da viata personajelor si tot el le hotaraste destinul,unde poate face legea dupa bunul sau plac.In acest mic univers al sau, se simte puternic si de neinvins, un mic Dumnezeu.

10 poezii, 0 proze

Maurice Carême

Maurice Carême est né le 12 mai 1899 à Wavre, d'un père peintre en bâtiment et d'une mère épicière, il a deux sœurs et deux frères. Il passe son enfance à Wavre. À 19 ans, il écrit ses premiers vers de lois inspirés par une amie d'enfance. Il devient instituteur de métier en 1918, tout en continuant à écrire comptines et poésies. Après une période de futurisme (1928-1932), il revient à une poésie simple à destination de la jeunesse. En 1937, le poète s'installe à Anderlecht (Belgique) où il passera le reste de sa vie. À partir de 1943, il se consacre pleinement à la littérature. Il habitera surtout, avenue Nelly-Melba, une maison dite « La Maison blanche » à Anderlecht, aujourd'hui Musée Maurice Carême. Il meurt le 13 janvier 1978 à 79 ans. Après s'être occupé de La Revue indépendante, Maurice Carême collabore à la revue Anthologie de Georges Linze puis entre à La Revue sincère (1922). Élu « Prince en poésie » au Café Procope à Paris en 1972 - une plaque commémorative apposée sur la...

26 poezii, 0 proze

DamariS

Uneori prin poezie iti exprimi ganduri ascunse, gaduri care nu le poti zice cu voce tare. Prin poezie incerc sa ma eliberez de unele sentimente fiind linistita ca desi nu o va citi persoana caruia ii e destinata, tot o va citi cineva. Am inceput sa scriu la varstra de 10 ani, si de atunci creonul si hartia ma insotzesc pretutindeni. Ceea ce intzeleg eu prin poezie am descris in "Poetul" randuri ce le-am scris. In rest.... am 19 ani, imi place sportul, basketul e preferatul meu, si fotbalul. Echipa preferata Real Madrid. Cam atat sper sa va placa poezia mea!!

6 poezii, 0 proze

Odilon-Jean Périer

Odilon-Jean Périer est un poète belge d'expression française né à Bruxelles le 9 mars 1901 et mort à Bruxelles le 22 février 1928. De son vrai nom Jean Périer, il choisit le pseudonyme Jean-Odilon Périer pour éviter la confusion avec un acteur célèbre de son époque. Fils de banquier et petit-fils d'Albert Thys, il se destine d'abord au droit qu'il étudie à l'ULB. Poète des réalités simples et quotidiennes, il a également laissé un roman, Le Passage des anges (1926), dont le thème semble avoir été exploité dans Les Ailes du désir de Wim Wenders, et une pièce de théâtre, Les Indifférents (1925). Il meurt à l'âge de 27 ans et est enterré à Dalhem. Une fontaine a été érigée en son honneur, avenue Louise à Bruxelles. Œuvres * La Maison de verre * Le Corps fermé * La Visite * Notre mère la ville * Le Promeneur * La Vertu par le chant * Les Indifférents, 1925, théâtre * Le Passage des anges, 1926, roman * Allusion aux poètes

1 poezii, 0 proze

Olivier Deck

1962 : naissance à Pau, avec une dent (comme Henri IV et Napoléon). Le grand-père, qui lui n’en avait plus qu’une (dent), prétend que c’est le signe d’un don. Il ne saura jamais, hélas, s’il avait raison. 1964: première cuite, en trempant des boudoirs dans des fonds de champa-agne. 1966: mauvais millésime. 1968 : trop petit, regrets éternels. Souvenirs de gens dans les rues. D‘un oncle qui marchait pieds nus. 1969: découverte, grâce à l\'instituteur, de Peer Gynt de Grieg, ce petit bonhomme qui s\'en va un matin à travers la montagne. 1970 : première BD, histoire de cowboys à gueules de chiens, avec des gentils et des méchants. 1971 : deuxième prix au concours de peinture de l’école (un bûcheron). 1972 : gagne le concours de chanson de la colo de Béost (vallée d’Ossau) avec « Par le grand Manitou » de Carlos. (Pas le terroriste, le chanteur !) 1973 : gagne pour la deuxième fois le concours de chanson de la colo avec « C’est un beau roman » de Michel Fugain. (Clin d’œil du destin ?)...

14 poezii, 0 proze

Cornel Ghica

Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....

184 poezii, 0 proze

Margareta Cemârtan-Spânu

Margareta Cemârtan s-a năsut în 1942 la 19 noiembrie, la Mihăilenii Vechi, județul Bălți. În 1949 este deportată în Siberia și se întoarce în satul natal în 1956. În 2002 publică trei eseuri – “Mărul”, “Mustangii” și “Lupii”, iar în 2006 “Lupii (Amintiri din copilărie)”. Grigore Vieru: ”Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în “Amintiri din copilărie” care sunt o față opusă luminoasei copilării descrisă de Creangă, pagini tulburătoare pe care le putea așterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumusețe și puritate au fost adânc rănite în copilărie și adolescență.” Margareta Cemârtan-Spânu a fost deportată la 7 iulie 1949, în cadrul operațiunii secrete „IUG”, desfășurată de autoritățile sovietice. Pentru că nu avea mamă, a fost deportată împreună cu bunica, tatăl și fratele ei. În acea perioadă avea 6 ani și jumătate. Au fost urcați cu toții în mașini militare, în...

0 poezii, 0 proze

Nicolae Milcu

Nicolae Milcu, mai cunoscut sub semnătura N. Milcu, (23 septembrie 1903, Craiova - 21 septembrie 1933, Craiova) a fost un poet român. De un destin vitreg a avut parte, de la o fragedă vârstă, fiul țăranilor gorjeni Aneta și Ioan Milcu, morți, amândoi, de tuberculoză. Rămas orfan când încă ar fi avut nevoie de ocrotire, Milcu e crescut de o mătușă, Pefca, nume sub care își va publica cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I\" din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, Milcu simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops\", trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o învinge, dar care îi șubrezește iremediabil sănătatea. După...

1 poezii, 0 proze

Adriana Camelia Silvia Popp

Biografia mea?! E în curs de...petrecere. O va contabiliza cineva cândva... Eu nu știu cum să mă laud în mod eficace... Membru poezie.ro din 2002. Publicații, de-a lungul timpului, puține și "pe fugă", în: "Destine", "Respiro", "Conexiuni", "Literra", antologiile "Ultima generație, primul val" și "Proza.ro" și prin altele, pe care memoria mea le-a rătăcit prin diverse sertare... În rest, de o vreme încoace, fac și desfac legi, strategii și alte fleacuri...Pâna când să trec la partea "creativă", le-am folosit doar pe cele făcute și desfăcute de alții, vreme de vreo 10 ani. După care, doar atât nu m-a mai putut mulțumi... http://foivolante.blogspot.com

262 poezii, 0 proze

Înțelepciunea dragostei – o perspectivă insolită asupra iubirii

de Corneliu Traian Atanasiu

Filosofia destinsă După război, Colegiul filosofic , inițiat de Jean Wahl la Paris, aduce un suflu nou filosofiei, cultivînd o gîndire mai puțin protocolară, “eliberată de o tradiție filosofică...

ArticolAtelier

Insomnie

de Pacurar Lucian

Nu pot sa dorm,iubirea mea In corp am arcuri si nu pot a le destinde. Nu pot sa sper,iubirea mea, Ca soarele il voi mai prinde.

Flûte de Pan

de Rodica Draghicescu

les miracles des pensées ne pensent pas les miracles pensés rejettent le penseur à la surface de la langue que Dieu parle muettement comme l’intuition de Spinoza comme les yeux de Bergson miracles...

PoezieClasic

dame-n furouri

de Elena D. Marcu

ser de vaccin mi se împrăștie în sânge și un strop de vodcă încă mi se prelinge pe-obraz nu știu de unde vine ori când are s-ajungă le destinație. care destinație?... intelectul meu nu-i treaz să-mi...

Pleoapele frunze

de Larisa Lazar

Răsucite de umed, Strâmbate de ploaie, Pe crengi cu scoarța râncedă Pleoapele frunze se-ndoaie. Le strânge haina-nserării... Ar vrea să clipească mărunt Să spulbere semnul mirării... Se zbat...

Poveste

de Ioana Balea

Coase ruptura de pe Al șaptelea cojoc al Babei Dochia Cu firul firav al vieții Atârnând în acul Frumoasei din pădurea adormită... Îndreaptă-ți privirea către infinitul albastru Și pune-ți o...

Cuvinte

de Daniela Mihalcescu

Timpul negru trece. Nisipul clepsidrei mă amețește. Cuvintele se scurg, fără vlagă În jurul meu. Ceață. Nu aud decât corzile chitărilor Învăluite în cuvinte. Nu mai simt decât foșnetul frunzelor...