"Lacrima lui Adam" – 18551 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DPDumitru Pricop
n. 21 mai 1943 d. 29 iulie 2007 Poet, supranumit "patriarh al Vrancei". Autor al volumelor de versuri: "Patima muntelui" (1978) "Lumile din strigăt" (1981) "Locuitor în Oedip" (1983) "Lacrima arlechinului" (1985) "Stelele din adâncuri" (1988) "Inițiere în obsesii" (1990) "Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne" (1997) "Paharul însângerat" (2001) "În căutarea muntelui albastru" (2003) "Muntele patimii" (2003, volum antologic "Scrisori din temnița libertății" (2005) Poezia lui Dumitru Pricop a fost receptată de mari critici literari precum Alexandru Piru, Laurențiu Ulici, Ion Rotaru, Constantin Ciopraga. Dumitru Pricop este un simbol al culturii vrâncene și merită un omagiu pe măsura valorii sale. Semn de prețuire fata de personalitatea poetului, colectivul de cadre didactice de la Școala Negrilești, propun schimbarea denumirii singurei instituții de învățământ din satul copilăriei lui, atât de drag marelui poet, în Școala cu clasele I-VIII „Dumitru Pricop”. Omul de litere Dumitru...
3 poezii, 0 proze
MMmedana făt (ana meda)
Sunt un zâmbet al lui Dumnezeu, sunt o lacrimă a iubirii, sunt un vis al copilului ce-am fost și o rugăciune a mamei ce voi fi. Sunt o jumătate a unui întreg...Ana Meda
4 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
dragoi andreea cristina
LUI EMINESCU Rasare,apune,in lacrimi de stele Un geniu din neguri de ere... Sta straja la cumpana veacului sfant Si-si cauta-n tihna un tainic mormant! E steaua singuratatii cazuta Pe sfant pamant romanesc. O raza abia aparuta, Dar stinsa in tacere pe veci! Eminescu,altarul poeziei, rostita In limba dulce si clara, Iubire si taina mereu harazite Sa bucure un popor si o tara!
1 poezii, 0 proze
MImaria ioana
Existentă în București din iarna lui 1988, născută în zodia peștilor. Absolventă a Colegiului Național Bilingv “George Coșbuc”. Studenta la Facultatea de Inginerie Economica in limba germana - FILS, UPB. Realista umanista. La nevoie: lacrimi_cad la yahoo punct com
20 poezii, 0 proze
Ion Moldoveanu
Ion Moldoveanu (10 ianuarie 1913, Lechința, județul Bistrița Năsăud - 17 mai 1939, Săvădisla, județul Cluj) este un poet. Este fiul Suzanei (născută Jucan) și al lui Gheorghe Moldovan, țărani. Se mută de pe meleagurile natale la Cluj și are norocul de a-l întâlni, ca elev la Școala Normală, pe profesorul Dimitrie Goga. În ultima clasă acesta îl recomandă celor de la revista „Hyperion", care îi oferă, de altminteri, și prilejul de a debuta cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi. După absolvire este învățător în câteva localități rurale, mai întâi în Așchileu Mare și Vișinelu, apoi în Sălcuța și Luna de Sus. Atent la ceea ce se întâmplă în peisajul cultural al vremii, continuă să scrie și să colaboreze frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme, la „Freamătul școlii", „Vatra", „Eu și Europa", „Gând românesc", „Symposion". Totuși, se simte mai atașat sufletește de prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri" o poezie de o sensibilitate incontestabil...
1 poezii, 0 proze
sanda
Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.
1 poezii, 0 proze
IBIonut Balan
10 ianuarie 1988 - primul tipat in Maternitatea Spitalului Municipal-Caracal; decembrie 1989 - participant activ al Revolutiei (probabil ca plangeam si-mi rodeam unghiile); 1995 - plecarea la scoala (eu nu voiam, da' ai mei voiau sa aiba copilu' scoala...); 1997 - incepe sa se contureze spiritul de revolutionar (sparg primul meu geam; de fapt, al directorului...); 1998 - clasa a patra... primul meu sarut... Doamne, cat m-am mai speriat!!! ; 1999 - ma mut, impreuna cu familia, in metropola Craiovei, din motive care nu va privesc; 2000 - urmeaza o perioada de nerecunoastere a propriei persoane, de renegare a lui Dumnezeu, de revenire la El, de lacrimi, de zambete fortate... pierdusem tot ceea ce construisem pana atunci... 2002 - prima poezie buna scrisa de subsemnatul... urmeaza o perioada de glorie - recunoasterea profesorilor de limba si literatura romana, publicarea creatiilor in revista scolii, nopti lungi de betie si de scris, redescoperirea muzicii extraordinare a lui Tudor...
23 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Vasile Copilu Cheatră
”Beneficiind de posibilitatea de a cunoaște personal doi reprezentanți din familia poetului V.Copilu Cheatră, soția și nepoata de frate, și având privilegiul de a-mi fi fost încredințate, de către soție, trei manuscrise ale acestuia: Zodia Berbecului – roman auto-biografic, Balada popândăului – amintiri din lagăr și Lacrimi pentru serafimi – scriitori pe care i-am cunoscut, am putut alcătui o interesantă biobibliografie a autorului-moț, născut la Vulcan (Hunedoara) la 5 aprilie 1912 – mort, de un cancer la coloana cervicală, la 7 decembrie, 1997, la Brașov. Poetul s-a născut la Vulcan - Petroșani și a copilărit până la vârsta de șase ani acolo, doar printr-un mic accident biografic (tatăl, minier, plecat să lucreze pentru câțiva ani la minele de cărbune din Valea Jiului). Este fiul lui Copilu Ioan a lui Cheatră, miner și agricultor și al Iulianei (n. Todor). Școala primară, în comuna Iara (1919 – 1924); Liceul de Băieți din Turda (1925 – 1929); Școala Normală de Învățători din Cluj...
1 poezii, 0 proze
Lacrima lui Adam
de florian abel
Era ceva nepătat... necurat... cine plânge? Văd... și nu știu... și asta mi-e aprigă vină. Cade un înger și sparge fereastra spre sânge. Arde prin rai nedorita, murdara lumină. * Adam era orb și Evei...
timpan târziu
de florian stoian -silișteanu
a fost un film cu Iisus l-am văzut în fiecare an e la fel apoi pe dedeteve era duminică nea mircea micu a tăiat prânzul despre nichita stăteam pe scaun în sufrageria cristinei aveam cafea țigări...
Plansul lui Adam
de Cristian Olaru
Mă iartă, Bunule-mpărat, Mă iartă Tu, Stăpâne... De când CREDIÞÃ Þi-am jurat, IUBIREA mă răpune, Și eu sunt singur vinovat. Hai, iartă-mă și-mi spune, Spune-mi că m-ai iertat. Eu sunt copilul Tău cel...
MerGând - Poem lui Adam Puslojic trăitor de viață din 11 martie
de florian stoian -silișteanu
Merg după dumneata ca după Isus înflorind în om Iată frate mai mare al nostru Adam nașule cum patria asta nu mai taie arbori ci numai pe fiecare dintre ei crustează numele tău de valah Cresc apele și...
Trinitatea minoră a lui Adam al doilea
de Valeriu D.G. Barbu
(unde : vb- voce masculină/ vf –voce feminină/ a – actorul ) (v.b.) vânt lin, geamăt alb, geamăt chin, nu-i cânt nici odă aşteptatei păci e doar monedă sângelui menit ţărânii pierdute (v.f.) Vin...
Galmun Al\'Izam - marul
de dan stancu
- Mai Adame, zise Eva privind in gol, tu nu simti uneori ca suntem limitati aici, in Eden? Adam isi freca ceafa si intreba uimit: - Ce vrei sa spui? Mie imi place aici: mancare dupa pofta inimii,...
Solnița ciobită
de Cristina-Monica Moldoveanu
era doar un țăran bătrân pupila îi lucea ca un bob de sare grunjoasă își ștergea lacrima cu un gest larg și pripit încă îi era foame de viață de ultimul coltuc de pită neagră atât de tare încât...
Snowman
de Andrei Forte
amantele fără chip își mătură pașii lăsați în urmă de-a lungul frunții mele încrețite ștergând odată cu trecerea lor nesemnificativă și regretul de a nu-mi naște decât cearcăne rotulele îmi sunt moi...
Autoportret
de Iulia Elize
Sunt o Floare de mai. Inima mi-e o petală care se inchide perfect Peste Sufletul Lumii. Sunt o pasăre albastră cu aripi ce se odihnesc in Cerul-Pamant. Sunt Iubita-copil. M-am nascut dintr-un strop...
Instantaneu cu portocal
de Ariadna Petri
M-am simțit dintotdeauna pierdută. Această pierdere este labirintul, dimineața, iluzia unui oarecare început. Pierdută în centrul labirintului, în inima punctului infinit, în suplețea nopții. Și cum...