"La parabole de la pomme" – 23931 rezultate
0.05 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
indemn-la-nesupunere
Îndemn la nesupunere
de Liviu Nanu
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
RGRoland Giguère
Né à Montréal en 1929, Roland Giguère étudie la typographie, la gravure et la lithographie à l'École des Arts graphiques de Montréal puis à Paris. Animé par l'amour du livre, il fonde, en 1949, les Éditions Erta, d'où naîtront plusieurs dizaines de beaux ouvrages faits de mots et d'images. Il retourne plusieurs années à Paris puis revient au Québec où il sera maquettiste et professeur en arts graphiques. Au cours de ces années, Roland Giguère publie plusieurs recueils de poèmes. La publication, en 1965, d'une rétrospective de ses poèmes, L'Âge de la parole (1949-1960), marque une étape majeure dans la poésie québécoise, cristallisant les mouvements sourds puis l'effervescence qui animent la société d'alors. Roland Giguère prend place aux côtés de Gaston Miron, de Paul-Marie Lapointe et des poètes de l'Hexagone. Giguère est lu, étudié, célébré; son œuvre est couronnée de nombreux prix. Mais la force créatrice de Roland Giguère se déploie autant dans la dimension de son œuvre dessinée,...
25 poezii, 0 proze
FCFrançois Coppée
Poète parnassien, auteur dramatique, conteur, il publia Le Reliquaire en 1866, Les Intimités en 1867, Les Humbles en 1872, plusieurs poèmes à des dates diverses ; au théâtre, il donna à l'Odéon Le Passant en 1869, Severo Torelli en 1883, Les Jacobites en 1885, au Théâtre-Français Le Luthier de Crémone en 1877. Nommé archiviste de la Comédie-Française en 1878, il démissionna après son élection à l'Académie qui eut lieu le 21 février 1884 en remplacement de Victor de Laprade et fut reçu le 18 décembre 1884 par Victor Cherbuliez. François Coppée a prononcé le discours sur les prix de vertu le 16 novembre 1893. En 1898, il entra dans la politique militante à l'occasion du procès célèbre ; il défendit par la plume et par la parole, avec une généreuse ardeur, les institutions militaires, religieuses et sociales qui étaient attaquées avec violence, et il fut l'un des fondateurs de la Ligue de la Patrie Française dont on le nomma président d'honneur. Il fit partie de la Commission du...
1 poezii, 0 proze
IVion pascal vlad
Studii post-liceale specialitatea mecanica volume publiucate: "Arderi filtrate" - poeme - Ed. "Litera"1986. Debut. "Singurătatea căsniciei" - poeme - Ed. "Focus" Petrosani,2002 "Starea de zbor și starea de reptilă" - poeme -Ed."Grinta" Cluj-Napoca, 2004. "Omul scorbură" Ed."Autograf-MJM" - poeme - Craiova, 2006. "Rugul din temniță" - eseuri - Ed. "Măiastra" Tg. jiu, 2009. "Călător în lumi paralele" - reportaje - Ed. "Măiastra" Tg. jiu, 2009. Colaborări sporadice la revistele "Ramuri", "Luceafărul", "Orizont" "Tribuna","Semne"...și altele
50 poezii, 0 proze
Gheorghe Orleanu
Născut la Focșani, în 1873. Studiile de drept l-au orientat în 1898 spre magistratură. Este procuror și judecător la Focșani și Galați. Debutează, în 1889, sub pseudonimul Gh. de la Odobasca, în \"Adevărul\", cu nuvele. Sub același pseudonim publică versuri în \"Contemporanul\" (1889-1891), apoi la \"Tribuna\" din Sibiu. Mare călător în tinerețe, lasă note și impresii, încă inedite. Atras și de teatru, scrie o parabolă în 5 acte, \"Pâinea păcatului\" (1905). Dramatizează - în colaborare cu Jean Bart și C.Calmuski - \"Sărmanul Dionis\" de Mihai Eminescu. Face și traduceri: \"Pentru sceptru\" de F. Coppée și \"Cidul\" de Corneille, ambele în colaborare cu D. Nanu. Decedat la Bruxelles, în urma unei operații, în 1911. OPERE (poetice): \"Din alte vremi\", ms. încredințat criticului M. Dragomirescu Colaborări: \"Literatorul\" (1899); \"Floare albastră\" (1901); \"Generația nouă\" (1903); \"Semănătorul\" (1905, 1910); \"Convorbiri critice\" (1907, 1908); \"Biblioteca românească...
5 poezii, 0 proze
RGRené Ghil
René François Ghilbert, dit René Ghil, né le 27 septembre 1862 à Tourcoing et mort le 15 septembre 1925 à Niort, est un poète "instrumentiste" et "scientifique" français. Salué par Mallarmé en 1885 dès son "volume d'essai", il rompit avec lui en 1888 sur la question de l'Idéalisme, auquel il opposait un matérialisme métaphysique inspiré de Darwin et du bouddhisme : il apparaît dès lors comme l' "adversaire du symbolisme" et de la "poésie égotiste". De 1887 à 1892, il dirigea les Écrits pour l'Art, première revue et premier groupe d'avant-garde de l'histoire ; puis il poursuivit son œuvre en solitaire, proche autour de 1900 de certains milieux anarcho-syndicalistes, encourageant les débuts d'un auteur comme Charles Louis Philippe. En décembre 1913, quelques jours avant Apollinaire, il enregistra aux "Archives de la Parole" son "Chant dans l'Espace" qui contient ce vers résumant toute sa conception du monde et de la poésie : Ma pensée est le monde en émoi de soi-même. L'œuvre poétique...
1 poezii, 0 proze
MFMaurice Fombeure
Maurice Fombeure, né à Jardres (Vienne) le 23 septembre 1906 et mort à Paris le 1er janvier 1981, est un écrivain et poète français. Issu d\'une famille d\'agriculteurs du Poitou, il fit ses études au collège puis à l\'École normale de Poitiers. Poursuivant ses études à l\'École normale supérieure de Saint-Cloud, il fut ensuite professeur de lettres dans des lycées parisiens, mais resta toujours très attaché à sa région natale. Très actif dans les milieux littéraires de la capitale, il a obtenu le Grand Prix de poésie de la Ville de Paris en 1958. Un musée lui est consacré à Bonneuil-Matours. On y retrouve des originaux de ses œuvres ainsi que de nombreux effets personnels de l\'écrivain. Œuvres Images de la nuit (Sagesse, 1935) Les Moulins de la parole (La Hune, 1936) Bruits de la terre (Debresse, 1937) Maléfices des fontaines (Feuillets de l\'Îlot, 1939) À pas de souris (Carnets de l\'oiseau-mouche, 1939) Chansons du sommeil léger (Debresse, 1941) D\'amour et d\'aventure (Debresse,...
1 poezii, 0 proze
GRGiovanni Raboni
S-a născut la Milano în 1932. A studiat dreptul exercitându-și profesia pentru un timp, apoi a devenit consultant editorial (a condus frumoasa colecție de poezie „Quaderni della Fenice” de la editura Guanda din Milano), colaborând la reviste („Paragone”, „Quaderni piacentini”, „Tuttolibri”) și la unele ziare („Il Giorno”, „Il Messaggero”). După două plachete (Il catalogo è questo, 1961; L´insalubrità dell´aria, 1936), publciă Le case della Vetra (Mondadori, 1966), Cadenza d´inganno (Mondadori, 1975), Il più freddo anno di grazia (Edizioni S. Marco dei Giustiniani, Genova, 1978, cu două prezentări de Vittorio Sereni și E. Siciliano), Nel grave sogno (Mondadori, 1982). Și-a strâns în volum critica literară (Poesia degli anni sessanta, Editori Riuniti, 1976) și unele micro-povestiri (La fossa di Cherubino, Guanda, 1980). A tradus din Baudelaire, Apollinaire, Proust. Făcând parte din așa-zisa „linie lombardă”, Raboni e un poet cu o statură proprie, atent să-și construiască...
0 poezii, 0 proze
GGGiovanni Giudici
S-a născut în localitatea Le Grazie (La Spezia) la 26 iunie 1924. A studiat literatura franceză la Universitatea din Roma (terminând cu o teză asupra lui Anatole France), apoi a trăit la Ivrea și Torino, iar din 1958 la Milano, unde a lucrat în calitate de copy-writer la Olivetti. În prezent face gazetărie. Colaborează la „Paragone”, „Rinascita”, „Aut Aut” etc. Primele plachete (Fiori d\'improvviso, 1953; La Stazione di Pisa, 1955; L\'intelligenza col nemico, 1957; L\'educazione cattolica, 1963) vor fi reluate apoi în La vita in versi (Mondadori, 1965), după care urmează Autobiologia (1969); O beatrice (1972); Il male dei creditori (1977); Il ristorante dei morti (1981); Salutz (Einaudi, Torino, 1986). În 1976 publică un volum de eseistică sub titlul semnificativ La letteratura verso Hiroshima (Editori Riuniti, Roma). A tradus de asemeni din E. Pound, Sylvia Plath, Pușkin și din poeți cehi. „Forța specifică a poziției lui Giudici - spune criticul Mengaldo - derivă din modul...
0 poezii, 0 proze
BBBertolt Brecht
Bertolt Brecht (n. Eugen Berthold Friedrich Brecht, 10 februarie 1898, Augsburg, Bavaria — d. 14 august 1956) a fost dramaturg, poet, regizor de origine germană, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. S-a născut în Augsburg de la o mamă protestantă și un tată catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din Munchen, în timpul Primului Război Mondial. A creat Berliner Ensemble în ianuarie 1949 și teoria teatrului epic. Opera Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită Baal Tobe în noapte Mutter Courage și copiii ei Die Sieben Todsünden der Kleinbürger În hățișul orașelor Opera de trei parale Omul cel bun din Sâciuan Puștile doamnei Carrar Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich Cercul de cretă...
15 poezii, 0 proze
LILeonid IACOB
Profesor,poet, scriitor, publicist Conducător din 1981 până în 2014 al Cenaclului literar "Mugurii" de la Clubul Copiilor Comănești - Bacău. În această calitate am debutat, am îngrijit și prefațat volumele de versuri ale elevilor, am realizat antologii, reviste literare școlare. Autor al volumului de versuri "Bântuit de furtuni", Editura Corgal Press, Bacău, 2009; volum "Țărmuri paralele" , Ed. Corgal Press, Bacău, 2010, scris în colaborare cu Atena Mariana Zară din Bacău "Imaginarele iubiri" ed. VIF, Constanța, 2014, "Lâng-o margine de lume", ed. Pim, Iași, 2014, "Strajă cuvintelor", ed. Pim, Iași, 2015, "Povestiri/partea I- Povestiri dela Trotuș, Ed- PIM, Iași 2016 Publicat în mai multe antologii în 2008, 2009 și 2010, 2012,în reviste literare: Referințe: Cornel Galben : "Personalități Bacăuane", Ed. Corgal Press, Bacău 2014,"Poeții Bacăului" la început de mileniu : debuturi 2000 - 2010" , Ed. Pallas Athena Focșani, 2015
5 poezii, 0 proze
Efigii culturale expandate (1)
de Igor Ursenco
Gheorghe GRIGURCU Un lirism autoînnăbușit (”din loc în loc de-oprești / să îți tragi sufletul / (...) / aspiri mirosul tare / al bălegarului risipit primăvara / între vorbele ce vor rodi / mai cu...
Emil Loteanu, ”un fatalist cu destinul soldatului care e părăsit în tranșee”
de Igor Ursenco
(ultima înregistrare documentată înaintea dispariției sale fizice) Întîmplarea a vrut să ne cunoaștem la una din manifestațiile culturale din cadrul Festivalui internațional de dansuri evreiești, pe...
Ca o fugă de Bach
de Ioan-Mircea Popovici
1. De pe Strada fără capete am rămas cu câteva adrese la care mă simt ca acasă Pentru că acolo sunt aşteptat, bine primit, cinstit, fericit şi iubit Ca-n casa finuţilor mei Livia şi Ştefan Câlţia În...
Nu-ți pune niciodată capul rămășag cu diavolul
de Edgar Allan Poe
Con tal que las costumbres de un autor, zice Don Thomas De Las Torres în precuvîntare la ale sale Poeme de dragoste, sean puras y castas, importa muy poco que no sean igualmente severas sus obras...
Geometria sacră a unei pierderi (poeme ale absurdului)
de Sergiu Burlescu
Codicilul umbrei licitate am intrat pe ușa unei case de licitații doream să îmi vând naivitatea cu prețul conștiinței de sine. la recepție un domn slab și înalt avea pe gât tatuată pasărea din Cartea...
Umbră lucidă, de Ionuț Caragea
de Teodor Dume
Pe 12 aprilie scriitorul IONUÞ CARAGEA va împlini 41 de ani, dintre care jumătate i-a dedicat scrisului. Acum la ceas de sărbătoare mă bucur că am șansa de a-i spune un călduros și prietenesc "LA...