Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"La capătul meu opus"23929 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
44 rezultate

profa-la-liceu

ColecțieRubrică3 texte

Jurnalul unei profe de liceu

indemn-la-nesupunere

ColecțieEbook61 texte

Îndemn la nesupunere

de Liviu Nanu

cronici_eliad

ColecțieEveniment8 texte

Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad

de Radu Herinean

critica-singura

ColecțieRubrică12 texte

"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschiv&#259 și tac când lovesc." – Cosmin Perța

de Raul Huluban

Eta BoeriuEB

Eta Boeriu

AutorClasic

Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...

4 poezii, 0 proze

IlincaI

Ilinca

AutorAtelier

Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.

24 poezii, 0 proze

C

Camelia

AutorAtelier

Incerc sa descopar lumea cu ochi de copil, curioasa ma avant spre varfuri inalte, uneori trebuie sa ma catar, alteori genunchii mi se julesc, ma zgarii, dar continui, stiu ca la capatul acestui drum, ma asteapta un suras, sau Adevarul sau Iubirea, dar cu siguranta eu insami, in unicitatea mea iremediabila. Si ma bucur. Asta e zborul meu: o bucurie tasnita ca un izvor fara sfarsit.

5 poezii, 0 proze

OD

oana dragomir

AutorAtelier

nascuta din glasul nisipului la capatul noptii un personaj bizar

6 poezii, 0 proze

Georgiana VasiliuGV

Georgiana Vasiliu

AutorAtelier

M-am nascut in orasul Dunarean de la capatul lumii intr-o zi torida de vara in luna ciresarului - si am crescut leganata de un milion de vise in tara posibilitatilor limitate- Dar am ajuns pe celalalt continent, am terminat o facultate de psihologie si am invatat ce inseamna sa traiesti printre straini.

7 poezii, 0 proze

gabriela stanciuGS

gabriela stanciu

AutorAtelier

...mulți pornesc în căutarea fericirii ,prea puțini reușesc însă să ajungă la capătul drumului .Eu nu voi ști niciodată ce se află la capătul drumului pentru că întotdeauna reușesc să mă rătăcesc pe drum...

21 poezii, 0 proze

IC

ion cranguleanu

AutorClasic

* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!

0 poezii, 0 proze

ioana  bolbaIB

ioana bolba

AutorAtelier

biografie Februarie, 1973, Oradea, România -copilărie prea complicată ( de atunci tot caut răspunsuri la inexplicabil) - școli și studii, câteva diplome - mă atrage Lumina de la căpătul drumului, natura cu tot foșnetul ei, câteva răsărituri, apele limpezi, dealurile din Peștiș și biserica de lemn, cărțile unor oameni deștepți - poezia e doar forma în care îmi permit să "respir". În rest, iubesc. cosmina.bolba@yahoo.com

142 poezii, 0 proze

Ligia PârvulescuLP

Ligia Pârvulescu

AutorAtelier

Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...

213 poezii, 0 proze

Luis SepulvedaLS

Luis Sepulveda

AutorClasic

Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...

4 poezii, 0 proze

La capătul meu opus

de Dragos Farmazon

Am ajuns unde nu mai pot sta și m-am odihnit Ca după un drum lung pe care nu mai pot merge nici repede nici încet Ca după un drum scurt stau fără să am timp plec mai departe Liniștea ta îmi aduce...

PoezieAtelier

Apocalipsa

de diana barabas

Apoi, se apropie de margine. Când ea, cănd el. Tatonează. Se retrag. Dinnou... Acum ajung amândoi în același timp. Începe lupta. Fiecare vrea să fie iubit fără să iubească, fără să alunece, fără să...

ProzăAtelier

Numai tu - Nebuniile

de Doru Alexandru

Privi pe geam vreme îndelungata. Era soare afara, nu avea rost sa își mai ia haina. Își maroniu si ușor mototolit pe umeri iar apoi se întoarse. Stătea in fata lui in cămășuța de noapte; abia se...

ProzăAtelier

sensuri opuse

de Ursu Marian Florentin

credeam că pleacă trenul tău mai întâi, tu sperai că va pleca trenul meu și ne uitam așa uimiți unul spre altul, iris în iris prin hublouri de suflet, mișcându-ne încet pe linii paralele, spre ceruri...

PoezieAtelier

Umbre (Fantomele trecutului) 3

de Cezar C. Viziniuck

Când ajunsese la familia Poponea, Maricica îl primi în ușa bucătăriei de vară de unde se răspândea un puternic miros de mâncare. Îl conduse în „casa mare”, cum îi spunea ea casei de curat. Într-o...

ProzăAtelier

Nictofob - autor Emanuel Pătrășcioiu

de Claudia Minela Petre

"uitați-vă la soare cum plagiază lumina" Înger și demon în aceeași măsură, Emanuel Pătrășcioiu își construiește o lume proprie, detașându-se de realitatea obscură în care este nevoit să caute lumina...

ArticolAtelier