Căutare

Originie sănătoasă : tata prin mină, mama pe-acasă, cu frați mulți, unii chiar desculți, cu înalte frunți, cu multe punți, copii deștepți, descurcăreți, petrecăreți și iubăreți… Eram cea mai mică, din ultima sămânță, rămasă uitată, necenzurată, nechiuretată, nealterată, transformată în fată. Și fiecare cuvânt al meu să fie asemeni gingașului puf al păpădiei, purtat pe aripi de vânt spre inimi sincere și deschise, ușor și dulce, să nu rănească pe nimeni. În colecția Elisabeta Gîlcescu: IERI ȘI AZI - Editura Măiastra, 2009 LA CUMPÃNA DINTRE ANI - Editura Măiastra, 2010 FLORI DE CÂMP - Editura Măiastra, 2010 În curând Cărările vieții

94 poezii, 0 proze

Gheorghe Duță-Micloșanu

La 10aprilie 1930, într-o căsuță simplă din comuna Micloșani, județul Muscel (azi, comuna Malu cu flori, județul Dâmbovița) se năștea, ca al treilea copil, Gheorghe, fiul lui Constantin Duță- Ștefan și al Mariei Duță. Copilăria și primii ani de școală s-au petrecut la Micloșani, într-un decor de basm. Fire sensibilă și talentată, Gheorghe Duță a manifestat de timpuriu o pronunțată înclinație către artă și literatură și sub ochiul atent al învățătorului Victorian Stănescu, a ”editat” la șapirograf, împreună cu alți colegi, o revistă școlară (”Aripioare”), care a fost trimisă prin țară și în capitală. Astfel, la numai 11 ani, micul artist din Micloșani era răsplătit, în urma unui concurs de reviste școlare, cu mențiune pe țară pentru poezie și desen din partea Casei Școalelor. Drumul era astfel, stabilit. Gheorghe Duță a plecat, ca elev de liceu, la Câmpulung-Muscel. A participat la multe concursuri de cultură și literatură și meritele i-au fost recunoscute prin diplome și premii. S-a...

4 poezii, 0 proze

diaconu valentin

sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!

2 poezii, 0 proze

George Vasilievici

„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......

0 poezii, 0 proze

Valeriu Matei

1959 Se naște la 31 martie, în comuna Cazangic, județul Lăpușna, Basarabia în familia lui Nicolae (1922 – 1981) și a Sevastiței (n. Cătană, 1924-2009), țărani cu școală românească. La vârsta de cinci ani mama îl învață să scrie și să citească atât cu alfabet cirilic, cât și cu alfabet latin. 1966 – 1974 Urmează școala medie incompletă din satul natal, astăzi gimnaziul Mihai Viteazul; redactează revista literară a școlii Luceafărul. În 1973 debutează în presa pentru copii, dar bucuria debutului nu ține prea multă vreme - P.Meniuc, redactor la revista unde trimite versuri îl îndemnă să „nu mai scrie versuri triste”, sfătuindu-l: „ar fi bine să te inspire viața luminoasă de azi”. 1974 – 1976. Urmează școala medie românească nr. 2 din or. Leova, pe care o absolvă cu medalie de aur; se remarcă în cadrul olimpiadelor din Republica Moldova la limba și literatură română și istorie. 1976 – 1979. Este student la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie; frecventează cenaclurile...

0 poezii, 0 proze

Fredy Goldștein

Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...

1 poezii, 0 proze

Badulescu Mihail Gabriel

Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...

20 poezii, 0 proze

GETA NEDELCUU

Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...

25 poezii, 0 proze

george dolphy olteanu

Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...

1 poezii, 0 proze

Colindeata Ion

A.AAaaaaaaaa Spinul si Laleaua Subtil e omu Razboiul sfant ,,Prietenii Romaniei" Romania - descriere in versuri Mos Craciun La multi ani Romania Pilda unui valah Studenti rupti de foame cu creierul cret Depopularea Romaniei in 4 acte. Soarele

13 poezii, 0 proze

La Mulți Ani, azi, de ziua Mamei ... a Bunicii, a Femeii.

de Elisabeta Branoiu

(scrisoare către Fiii mei) m-am născut în această caldă și frumoasă zi ! primăvara, viața mereu mi-o înoiește... nu-mi rămâne niciodată, elanul tinereții, secătuit, n-am pierdut nimic, nimic nu-mi...

PoezieAtelier

Fantezia

de Mariana Stratulat

Azi, am făcut o „faptă bună”! Atât de „bună” încât... am primit o palmă de la... Da, doar una. Pe cuvânt! Dar, iată cum a fost! Mai întâi, am văzut mii de stele, la fel de strălucitoare, precum...

Bătrânul care și-a pierdut mormântul mamei

de Paul Pietraru

Ajuns acasă, primul lucru ce l-a făcut a fost să sune un nepot care avea telefon, să afle amănunte, asta în contextul în care bătrâna mamă era dată în grija lui, el trebuind să se ocupe de toate cele...

Teodor Dume, carte: ultima noapte cu tata

de Teodor Dume

Teodor Dume, Carte: Ultima noapte cu tata Coperta: Mioara Băluță Editura Pim/Iași, 2021/ Acreditată CNCSIS - 66/2010 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Dume, Teodor Ultima noapte cu...

Atelier

După 60 de ani

de Nicolae Diaconescu

· Distribuit pentru: Public După 60 de ani! 6 decembrie 1956 a fost o zi mohorâtă. Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri! Burnița și era polei. Cum s-a crăpat de ziuă am pornit la drum lung....

Pe muchie de cuțit

de Cezar C. Viziniuck

- Măi Alina, te rog eu, rămâi acasă. Hai să lăsăm totul deoparte și să ne întoarcem la viața noastră de dinainte. Ce te-a apucat tocmai acum să ieși în oraș? Þi se poate întâmpla orice, doar vezi...