"Judecatorul" – 1559 rezultate
0.01 secundeMeilisearchVuk Draškoviæ
S-a născut la 29 noiembrie 1946, la Meða, în Serbia, în apropiere de granița sârbo-română, într-o familie de coloniști din Herțegovina. Școala elementară a absolvit-o la Fojnica, gimnaziul, la Gacko, iar Facultatea de Drept, la Belgrad. Figură marcantă și uneori contradictorie a opoziției sârbe sub regimul lui Slobodan Miloševiæ. În 2004 este ministru de externe al Uniunii Statale Serbia și Muntenegru. În 1996, cu prilejul lansării versiunii românești a romanului „Cuțitul“ a fost oaspete al Timișoarei. A publicat până acum câteva romane de succes la public, majoritatea fiind deja traduse în limbi de circulație internațională. Dintre acestea amintim: Judecătorul Cuțitul Consulul rus Rugăciune Noaptea generalului Romanul cuțitul a fost tradus în limba română de Dușan Baiski și a fost publicat în 1995, la Editura \"Helicon\" din Timișoara.
2 poezii, 0 proze
IBIon Barbu
Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian (n. 18 martie 1895 la Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961 la București). Este pseudonimul sub care a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul trecut, „dacă nu cumva cel mai mare”, scrie Alexandru Ciorănescu în volumul său publicat în 1981 la Twayne Publishers și tradus în limba română în 1996). Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial Barbu) și Smaranda, născută Șoiculescu. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revista literară...
95 poezii, 0 proze
turean daniel ionut
nascut in 1983 sibiu ,liceul Onisifor ghibu ,anul II facultatea de litere sibiu
11 poezii, 0 proze
DBDara Blu
joaca de-a filologia patru ani, dupa care am vrut sa devin judecator pentru a face dreptate celor dezmosteniti de soarta... soarta a vrut sa fiu consigliere. de atunci sunt aninata intre lumea cenusiu concreta si lumea abstracta minunat de albastra. "Pe drumul vietii, in drumul meu firesc, Am vrut sa ard, decit sa stralucesc. Si cind pe cer i-a stralucit cuiva o stea, M-am bucurat ca de izbanda mea" (autor ne-retinut).
147 poezii, 0 proze
Gheorghe Orleanu
Născut la Focșani, în 1873. Studiile de drept l-au orientat în 1898 spre magistratură. Este procuror și judecător la Focșani și Galați. Debutează, în 1889, sub pseudonimul Gh. de la Odobasca, în \"Adevărul\", cu nuvele. Sub același pseudonim publică versuri în \"Contemporanul\" (1889-1891), apoi la \"Tribuna\" din Sibiu. Mare călător în tinerețe, lasă note și impresii, încă inedite. Atras și de teatru, scrie o parabolă în 5 acte, \"Pâinea păcatului\" (1905). Dramatizează - în colaborare cu Jean Bart și C.Calmuski - \"Sărmanul Dionis\" de Mihai Eminescu. Face și traduceri: \"Pentru sceptru\" de F. Coppée și \"Cidul\" de Corneille, ambele în colaborare cu D. Nanu. Decedat la Bruxelles, în urma unei operații, în 1911. OPERE (poetice): \"Din alte vremi\", ms. încredințat criticului M. Dragomirescu Colaborări: \"Literatorul\" (1899); \"Floare albastră\" (1901); \"Generația nouă\" (1903); \"Semănătorul\" (1905, 1910); \"Convorbiri critice\" (1907, 1908); \"Biblioteca românească...
5 poezii, 0 proze
PVPier delle Vigne
cca 1190 - 1249 Capuan de origine, Pier delle Vigne (Piero dello Vigne sau Pier della Vigna) a fost mai întâi notar, ca și Iacopo da Lentini, apoi judecător, protonar și sfetnic intim al lui Frederic al II-lea, împărat al Germaniei, rege al celor Două Sicilii, poet și protector al artelor. Deși pe Pier l-a iubit ca pe nici unul dintre curtenii săi, împăratul, dând ascultare unor intrigi, l-a bănuit de necredință și l-a aruncat în temniță (1248) unde, orb, și-a pus capăt zilelor
1 poezii, 0 proze
I-Ioan Al. Brătescu -Voinești
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise pentru copiii săi. Ioan Alexandru Brătescu-Voinești vede lumina zilei la Târgoviște, în anul 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. Nuvelele și schițele sunt partea teoretică a operei sale. Este cunoscut și pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni), ș.a. S-a stins din viață în anul 1946.
0 poezii, 0 proze
UUrmuz
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeș. Visa o carieră de compozitor, citea literatură științifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept și, după luarea licenței, funcționează ca judecător în județele Argeș, Tulcea și la Târgoviște. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație. Începe să scrie, aparent fără conștiința că produce literatură, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu niște false automatisme academismul prozei curente. Textele lui îi atrag atenția lui Tudor Arghezi, care îi găsește pseudonimul și îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate, "antiproză" intitulată ironic "roman în patru părți", în care face o serie calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuță; o masă fără picioare bazată pe calcule și...
4 poezii, 0 proze
Nicolae Volenti
Nicolae Volenti (n. Galați, 17 iun. 1857 - m. 21 sep. 1910) a fost un poet și magistrat român, de la care ne-au rămas două volume de poezii (1875, respectiv 1891, reeditată în 1905). Poet, cu studii juridice, membru al Societății Junimea. În 1880 a fost transferat ca judecător de la Brăila la Iași.
2 poezii, 0 proze
Nicolae Țațomir
Născut în târgul Hârlău, județul Iași, la 2 februarie 1914. Își petrece copilăria în satul Belcești unde tatăl său Vasile Țațomir a fost medic de plasă timp de 20 de ani. Mama, Aurelia (născută Gheorghiu), o femeie foarte cultă, a scris poezii, unele publicate sub pseudonim. Adesea recită în fața copiilor versuri din Eminescu, Vlahuță, Lamartine, Hugo, Goethe, Heine. În tinerețe a fost atras de pictură, dar pasiunea pentru literatură a fost mai puternică. N. Țațomir face studii elementare și licențiale la Iași. Între 1932 și 1936 urmează cursurile facultăților de drept, filozofie și medicină. În 1936 își ia licența în drept. În 1947 își trece examenul de doctorat cu teza Criminalitatea în literatură. Între 1938 și 1948 este judecător. Din 1948 este profesor la Facultatea de drept a Universității \"Al I Cuza\" Poetul debutează, la îndemnul lui George Topârceanu, în \"Adevărul literar și artistic\" și \"Bloc\", 1933, și consideră că al doilea debut a fost la \"Însemnări ieșene\", 1936....
8 poezii, 0 proze
Judecatorul
de Adriana Sarbu
Judecătorul Când începe să miroasă a primavară prin gerul încă rezistent la farmecele calendarului, parcă nu mai pot să stau în casă. Încep să mă gândesc la planuri marețe de plimbări prin București,...
Judecatorul
de Valentin Boeru
În toate este timpul O boală fără leac. Sunt toate o urmare, Secunda - i mâine veac. E timpu - a toate gâde Și singurul jurat. E început și finiș, Stăpân neândurat. E unica măsură Ce fără nu se...
judecătorul
de Vali Nițu
parcă este un făcut când mă simt că sunt aproape sunt tot mai departe o întâmplare bâjbâie ca renunțările degetelor ce par învinse în cercul circumscris și-n triunghiul nefericit cu laturi egale ca...
Judecătorul
de Daniel Aurelian Rădulescu
Conglomerat de elocință Eruptă din imprevizibil Schimbând infam în neputință... Perdant făcându-l plauzibil. Parcurs colinic rectilinium Depănușat de artificii; E tânăr sau bătrânul Plinium... Izvor...
Judecătorul
de Florentin Cristian
mi-au plăcut întotdeauna frunți, păr, buze care și-au obținut răspunsul cuvintele ca un răcnet laudă rostită care se lasă mângâiate cu privirea cum? în visul meu eram și nu știam să trag după mine...
Judecătorul Somers
de Edgar Lee Masters
Cum s-a întâmplat, spuneți-mi, Ca eu, care am fost cel mai erudit dintre judecători, Care i-am cunoscut pe Plackstone și pe Coke Aproape pe dinafară; care am ținut cea mai mare dintre cuvântările Pe...
Judecătorul social
de Bodea Diana Mihaela
Versific liber, precum gândesc și simt, și iaca mai scriu una, tot fără să mint, despre așa zisul judecător social peren care îți taie aripile pe post de refren. mai rău decât să fie un străin...
Răsplata
de Marius Rădulescu
Judecătorul și călăul Crimă și pedeapsa O comedie modernă Pe patul de moarte Judecătorul – idiotul Orășelul de pe coline Însemnări din subteran Plata soldatului Furtuna – înfrângerea Fiecare moare...
In God we trust
de Stefania Klein
judecătorul e supărat în grajd nu e s p a ț i u suficient pentru cai Epilog Judecătorul își clătește tacticos gingiile cu zeama de ploșniță. Probatoriul e indubitabil denegat de mălai.
Fiat justitia...
de Razvan Dragoi
Judecătorul: Acuzat, în calitatea dumneavoastră de pretendent la statutul de om, aveți sau nu sentimentul că trebuie să vă supuneți unor reguli, fie ele de natură morală, juridică sau civică?...