"Intră în casa asta, ia loc la masă" – 21231 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
AFAlin Farcas
Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....
43 poezii, 0 proze
GNGETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
EEpictet
Viața lui Epictet este puțin cunoscută. Sursele vechi sunt sărace. A trăit probabil între 50-130 p. Chr. S-a născut în Frigia (Asia Mică, zona Turciei), la Hierapolis, dintr-o familie umilă. A fost adus la Roma ca sclav și a slujit în casa lui Epaphroditos, libert al lui Nero și ostaș în garda de corp a împăratului. Stăpânul, uimit de inteligența sclavului său, l-a eliberat și l-a sprijinit să urmeze lecțiile filozofului stoic Musonius Rufus. Eliberat, Epictet a profesat filozofia. Împăratul Domitian a exilat, printr-un senatus consultum, toți filozofii din Roma și din Italia. Atunci Epictet s-a retras în Epir, la Nicopolis, unde a întemeiat o școală de filozofie. Aici l-a vizitat împăratul Hadrian. Viața lui austeră și elocvența sobră au impresionat auditorii și discipolii săi. Lucrările lui ne pun în relație cu învățământul stoic oral, practicat de Epictet, care, ca și Socrate, nu a scris nimic! Lucrările lui Epictet au fost puse în circulație de Flavius Arrianus, originar din...
1 poezii, 0 proze
AFAna Finta
Fiind ultimul copil din trei, deci mezină, mereu mă simțeam pusă în umbră. Mi s-a format o dorință, combinație între foame și ambiție, de-a mă face auzită. Vroiam ca lucrurile să mă reprezinte pe cât de mult posibil, ceea ce-a favorizat conflictele. Mă aflu într-o continuă luptă de-a menține ceea ce sunt eu, propria-mi identitate. Lectura reprezenta un lucru impus, motiv pentru care mi-am creat o adversiune pentru ea, însă lucrurile au început să se schimbe când am citit (cu interes) "Coliba unchiului Tom". Asta se întâmpla abia în clasa a cincia, și a generat interesul meu spre a participa la mai multe activități culturale sau care țineau de expresivitate. La dorința părinților, am urmat liceul și facultatea de științe economice. În prezent scriu, și încerc să o fac vizibil.
22 poezii, 0 proze
ana
Cred ca sunt, de fapt sunt mai mult ca sigura ca sunt cea mai "tanara" din toti de aici, si nu am pretentia la un mare succes al creatiilor mele. Oricum, din cauza varstei (12 ani si 8 luni!) sunt intr-un clar dezavantaj fata de restu lumii, varsta multora depasind triplul varstei mele. Sunt in clasa a VII-a, in scoala generala. (una din cele mai bune din Bucuresti). Am fost la olimpiade la romana din clasa a V-a si la fiecare am luat cate un premiu. Ma simt nasol cu poeziile mele pe langa unele pe care le-am citit din site-ul asta... Si mai multe poezii sunt mai vechi, adica le-am scris inainte sa ma inregistrez pe site.
3 poezii, 0 proze
OGOctavian Goga
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920. Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud....
98 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
george dolphy olteanu
Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...
1 poezii, 0 proze
Intră în casa asta, ia loc la masă
de anima
străine Am un cititor nou, îl simt cum îmi suflă în ceafă De zăpada lui mă-nfior Îl știu din cuvinte, din iluzii El mângâie paginile mele Din mouse E ceva magic Revărsată cum sunt în gânduri Mai la...
Umbre (Fantomele trecutului) 3
de Cezar C. Viziniuck
Când ajunsese la familia Poponea, Maricica îl primi în ușa bucătăriei de vară de unde se răspândea un puternic miros de mâncare. Îl conduse în „casa mare”, cum îi spunea ea casei de curat. Într-o...
Onoarea hoților de cai -2-
de mihai traista
2. Ion Kocerha stătea în cârciuma „Potcoava de aur” pe care evreul Ruben o ținea deschisă în fiecare noapte și în zilele de târg pentru mușteriii săi ortodocși, care se ocupau de treburi neortodoxe....
Destin
de ovidiu cristian dinica
Sfârșitul unui om simplu Omul prăbușit în patul îngust din camera ce ținea loc de bucătărie de vară respira dispneic. În spațiul delimitat de masă și fereastră se simte mirosul apăsător de alcool în...
Alune... (varianta proza)
de Popescu Ovidiu
Aceasta povestioara am inventat-o la Bran, la pizzeria \"Cheile Castelului\". Eram cu doua prietene si nu aveam ce face- drept pentu care, am comandat alune... cred ca aveau ceva in/pe ele... Candva,...
Săptămîna nebunilor
de Eugen Barbu
Venezia rămăsese de mult în urmă. Prin cristalul verde aburit al carozzei nu se zăreau decât palele ploii, ciuruind pomii fără frunze din marginea drumului. Fanalele trăsurii aruncau o lumină...
moartea
de Roncea Leonard
Se spune că odată mergea moartea prin lume hai-hui și lua cu ea pe cine se nimerea să-i iasă în cale. Tot mergând ea cu urechile ciulite să vadă ce se mai aude prin casele oamenilor, trecu pe lângă o...
Pompei
de Mihaela Rascu
Cine nu-l cunoaște pe Pompei? Ai de cărat plase de la piață, îl chemi pe Pompei! Ai de bătut covoare, îl chemi pe Pompei! Ai de trimis ceva, undeva, îl chemi pe Pompei! Pompei le face pe toate! Nu-l...
Cel dintai gand
de Claudia Bejenaru
-Unde,tata? La maman?-asa era alintata bunica din partea mamei, care, de cand ramasese fara sot sarmana, cazuse la pat si cu greu se mai descurca singura. Era cel mai logic lucru care ar fi putut...
Cîrciuma lui Bicuță (2)
de Liviu Nanu
Ploua. Norii băteau darabana cu degete lichide pe acoperișul de tablă ai cârciumii în ritmul manelelor din casetofon. Consumatorii intrau atunci într-o stare de melancolie, se goleau mai multe...