"Impersonala..." – 804 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AVAlfred de Vigny
Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor. Scrieri 1822: Poeme ("Poèmes"); 1824: Éloa ("Éloa"); 1826: Poeme antice și moderne ("Poèmes antiques et modernes"); 1826: 5 martie ("Cinq-Mars"); 1832: Stello ("Stello"); 1835: Chattertron ("Chattertron"); 1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului ("Le Mont des Oliviers. La Maison du berger"); 1864: Mânia lui Samson ("La colère de Samson"); 1864:...
1 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
RDRobert Duncan
Robert Duncan (January 7, 1919 – February 3, 1988) was an American poet and a student of H.D. and the Western esoteric tradition who spent most of his career in and around San Francisco. Though associated with any number of literary traditions and schools, Duncan is often identified with the New American Poetry and Black Mountain poets. Duncan's mature work emerged in the 1950s from within the literary context of Beat culture and today he is also identified as a key figure in the San Francisco Renaissance. During the 1960s, Duncan achieved considerable artistic and critical success with three books; The Opening of the Field (1960), Roots and Branches (1964), and Bending the Bow (1968). These are generally considered to be his most significant works. His poetry is modernist in its preference for the impersonal, mythic, and hieratic, but Romantic in its privileging of the organic, the irrational and primordial, the not-yet-articulate blindly making its way into language like salmon...
1 poezii, 0 proze
Impersonala...
de Lucescu Daniela
Urc treptele vietilor, una cate una Gandind ca urmatorul rasarit Imi va izbavi existenta de lut. Soaptele ingerilor imi vindeca auzul Ranite de eternitatea intunericului. Incerc sa-mi aduc aminte de...
Impersonală
de gheorghe Sarbu
peste fire un dubiu planează căci omul ok ar fi pervers din te miri ce căci mai adoră minciuna se deduce căci impersonal s-ar erija în rază căci încopciat este pe lângă fază căci balast în nacela...
despre furie numai de bine. impersonală
de Ela Victoria Luca
motto: Existența nu-i un basm, ci o realitate crudă, pe care trebuie să ne-o asumăm până la capăt. Nu accept, în acest sens, ideea de a trăi poetic. Poezia este însăși lupta cu existența. Existența e...
risipa de energie (catinca)
de Monica-Ioana Bălan
era o fiinta impersonala, acvatica, indragostita de pisica ei neagra si plina de idei ciudate vecinii ei jurau se intampla constant ceva necurat cu ea si numai cu ea aparent, facea baie doar cu...
Tata este calul
de felix petrescu
E vena tribala impersonala, Vas narcisist de transport al furiei, Trupa de balet fara fuste care fierbe mocnit in sanse de spectacol, Concubin capricios al norocosului spermatozoid, Autist vesel...
de Ionut Neacsu
Privind in albume de pareri de rau Regresia unui impuls se contureaza proeminenta intre linia sanilor tai si ninsorile albe ale Lui Februarie -tind sa creezo lume impersonala si ambiguu de clara doar...
Cerc
de Duma Adrian
Ochii tai ca doua lumi Ca doua uriase planete Rotindu-se in ele insele Ca doua tunele Incolacindu-se intr-un singur fuior De lumina si intuneric Contopindu-se intr-un fir Izbucnind in petale rosii...
Atemporal
de Dorin George
Dorm un somn de iarna, Dorm o soba cu lemne care inca mai ard mocnit, Dorm, dupa o cearta impersonala cu Timpul, care imi scuipa indiferent coji de secunde prin casa. Mar 03
nu există minune a lumii
de Vasile Munteanu
ochiul meu galben e junglă de pluș îți rezemi tâmpla de pleoapa venală – cum te gândești? mă întreb fără să te întreb răspunsul adoarme îndată întrebare impersonală se făcea tâmpla ta cinematograf...
epidemie
de andrei nicolescu
îmi este imposibilă o forare în părțile cele mai vii și mai tari ale corpului fără a gusta murdăria amară din mușchi totuși există o particulă ce poate ordona resturile sau insăși esența unui mușchi,...
Prolog pentru o zi a îndrăgostiților
de Nicoleta Tase
Ziua Îndrăgostiților are atâta convenționalitate în ea încât îmi provoacă greață. O greață amestecată cu un soi de ură impersonală, grotescă față de tot ce este artificial, prefabricat, vândut în...
Baftă
de Silvia Miler
mi-e dor la zidul tihnei privirea să-ți provoc barbut al simțămintelor rebele regină-nchipuită rechinilor din bloc frumoasă peste fire năvoadelor datoare mi-e cu putință poarta în casă s-o zidesc la...
white flag
de r
nu, răul izvorăște din noi și ne nimicește și ne incendiază inimile/ rămânem victime vide/ cu ochii întorși spre noi înșine. de ce/ purcede întrebarea impersonală golașă din gurile frumoase dar...
Scriitura ca joc între povestire și prezentare
de răzvan ventura
Problema dacă distincția dintre a povesti (echivalent cu o manifestare directă a autorului sau a unui purtător de cuvânt validat cu încrederea acestuia) și a prezenta (așa-zisa « scriitură...
o evanghelie profană
de Ioan Iulius Muraru
plouă în plină iarnă ca într-o subminare a perfecțiunii zăpezii în seara tulbure și indecisă în care te regăsești încolțit ca de o haită de o impersonală disperare simți de parcă undeva tocmai se...
Fata Verde
de Fotache Sorin
Mirosul greu de tamaie arsa umplea camera intunecata. Vartejurile fumului straveziu rasfrangand razele Lunii il invaluiau, tulburi,cuprinzandu-i trupul gol. Afara, in luciul pierdut al razelor de...