"Imi moare inima" – 20716 rezultate
0.02 secundeMeilisearchIoana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
Pustiu de tine Graunte de lumina,lacrimile tale Sint risipite lumii la picioare Si se prefac ganganii sau petale Ce-mi curg pe umeri si spinare N-a fost noroc nici bucurie multa In sarutarile tarzii ce mi le-ai dat Iar inima,din despartire,smulta In zvarcolire de-ntuneric s-a-necat. Prin umeri si prin crengi incepe primavara Cu balbaieli,in ametiri solare,- Acelas vierme mersul si-l strecoara. Din rana unui dor,spre mare. Pe malul apei,cainii imi petrec Bratul pustiu de tine,la inec.
0 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
KVkeller victor-theodor
nascut intr-o zi de joi iarna 1996 Imi moare timpul după ce mi-am fotografiat cuvintele de abia mai respiră sub umbra îngerilor mei îl simt supărat trist cu povara febrilă oprit în gâtlejul amintirilor ce nu mă iartă ele imi ies din puhoiul viselor undeva pe frunte lângă vanitatea bățoasă ce călărește pe coama melodramei realului o viață-n tablouri ale cărei culori mi se strecoară printre degete sub povara sangvină ........................ tedik9@yahoo.com
32 poezii, 0 proze
Carmen More
Sunt acolo unde nimeni nu ma cauta si doar cativa imi banuiesc prezenta. Locuiesc in farame de suflet si franturi de vis. Exist prea mult pentru a putea intelege nefiinta si ma rog de iertare pentru fiecare farama din sufletul meu.
8 poezii, 0 proze
Sebastian Popescu
imi place poezia, kiar daca am putzin timp liber, pot citi oricand, cu mare placere, cateva poezii frumoase.
3 poezii, 0 proze
MMarilena
Ambitioasa ,capoasa ,prietenoasa si uneori o mare nebuna :adica imi place sa fiu putin sarita de pe fix.
1 poezii, 0 proze
Berceanu Gabriel-Codrut
Copil mare, batran reumatic cu tichie de neintzarcat, doi ochi - unul deprins cu strada, altul cu poezia piele bine harshita in batalii de doi lei Nascut la Dunare, umblat mult, mereu plecat si de foarte putine ori intors de-a binelea. Castigat premii literare, publicat, scris, nescris, scris, nescris, scris... Am un prieten pe care il cheama Cezar si care s-a batut vitejeste cu militzia bulgara 23 de ani din care imi amintesc 20 2 tentative dintre care una nu mi-a reusit casa pe pamant un frate si multe idei Umblu cu un vagon de sticle goale in spate Si va urlu pe la porti: M-am apucat iar de scris....
23 poezii, 0 proze
Imi moare inima
de Florin DeRoxas
gandind ca te-ai putea intoarce, ca ar fi din nou pace aici, imi moare inima, intunecandu-se deodata cerul, speranta mea. pentru ca viata nu-mi spune nimic, pentru ca ma simt din ce in ce mai mic,...
Acasă
de Oana Izbașa
Patul tău e atât de mare uneori încât am impresia că tot trecutul meu dansează chiar acolo, între noi. E frig la tine-n pat, un frig care nu te ia de la picioare, nas sau urechi, ci de undeva din...
literatura și sexualitatea au un punct comun
de Leonard Ancuta
cum și eu am talentul să fac din nimic un nimic mai frumos poți să spui despre cuvinte că sunt un condens și că citești printre picături că emoția cristalizează și o tragi pe nas ca pe-o linie de...
Epilog ”La Astrul... sau... Odă Păunesciană”
de Daniel Aurelian Rădulescu
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an Ce nu și-a dat obor de trecere în timp Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp Pentr-un colos de zeu, un Adrian. E-al neamului Icar, înaripat pedestru,...
def mondays
de George Asztalos
carnea îmi țipă pe mine că o doare de moare inima îmi rîde pe tăcute jubilează de vie ce fază măi omule: cred că o să se ia la bătaie mă prăpădelilor le zic păi călători-v-ar drumu’ și nu destinația...
POEZII LAURENTIU STROE
de Stroe
Nu stiu ce se întamplă cu mine. Nu mă simt prea bine, Zilele-mi sunt numărate... Până mâine A cazut blestemul peste mine Si totul m-i se pare greu, Mormântul mi-e deschis Si lumânarea arde lânga...
Doar in vis
de Minculescu Laura
DOAR IN VIS Te astept de-o vesnicie, Primavara mea din an; Sa-mi faci viata o magie Fiindca stiu ca ai un plan. Te-am visat in noapte,blonda, Cum paseai prin leganare Si-mi spuneai cu voce scunda Cum...
sevraj
de cezar caruntu
Ma moare inima si toate oasele ma mor, peretii imi sunt straini dintr-odata, ochi straini ma privesc in intuneric, ce vor? Mi-e frica! Zambetul tau mi se plimba nebun prin vene, cuvintele tale-fum...
Bate vantul...
de hera lucian
„Bate vântul în inima mea Și încet îmi moare speranța De a te mai avea incă odată Și de a te iubi o noapte întreagă. Bate vântul în inima mea Și nu te pot alunga din ea Tot mai mult îmi cutreieri...
mie
de dascalu alexandra
Îmi moare luna în surdină Și stele ce se sting în gând Par a fi ochi ageri de felină Sau vise ce se nasc și pier vibrand! Eu nu mai pot să plâng, de parcă Din toată zarea să culeg aș vrea Picuri de...