"Hybris" – 150 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAlexandra Anton
2 poezii, 0 proze
hybris
de Ioan Ivașcu
cerul nu-i,iubito,un stergar, marea nu mai poarta chihlimbare, zambetul tau pur si singular imi zambeste azi a destramare zorii-acestia ca niste copii, cu urdori galbui de-a lungul fetii, par doar...
Hybris
de Ana-Maria Balas
Surade ochiul cerului cu lacrimi de fiere stoarsa; Uneori ma rog la pietre sa ma trezesc din nou; buzele mele unesc o ruga si se despart inainte de a atinge cerul... din arse maini de lut cresc...
Hybris
de Adela Setti
sunt atât de puține nume pentru atât de mulți oameni / în fiecare fojgăie multiplicitatea ca o încăierare de viermi într-un sac de piele și al tău și al meu sunt cutii chinezești ticsite cu mulajele...
Hybris
de coZma
În nopțile de fier abisul prinde viață Cu umbra sa eternă brutal scurmând pereții Reveriile mate se scurg, înăbușite-n ceață, Pe ziduri lungi de ochi ce se dădură gheții Nu-ți mai e somn acum când...
Hybris
de Adrian Nicula
Hybris născut din durere, inevitabil, Cu primul indus în eroare, cu primul jicnit, Cu primul îmbrâncit, primul obidit. Durere purtată din generație în generație, Din moarte în moarte, hybris săpat în...
Hybris
de Gabar Emil Danut
Cerul s-aruncă pe focuri departe, Și găuri de ciuturi s-afund în nămol, Se stinge pădurea, copacii-s pe moarte, Și-o pasăre neagră țâșnește în gol. Și plec în adâncuri spre-ascunsele locuri, Și pașii...
Hybris
de Tipsie daniel constantin
Hybris Avem pretenția că suntem perfecți, Fără pată, chiar lipsiți de defecte, Că suntem briza rece-a unei dimineți Pe care noaptea n-a dorit să o aștepte. Suntem icoane vii în ochii noștri Și...
hybrisul tacerii
de Lilia Burlacu
singurătatea s-a prelins pe gene, le-a stropit inert cu zori de acuarelă. pare-atât de fragedă neliniștea aceasta atât de fragedă, încât nu se mai mișcă cu răsuflarea-i calofilă se strânge în brațele...
Demonismul istoric. Căderea în hybris și declanșarea apocalipsei. Acosmia malignă
de felix nicolau
Angelologia eminesciană este încă în formare la 1871 și poate absorbi semințele unui demonism ce se diseminează lent, dar ireversibil. Rezultă de aici o ambiguitate barocă a formelor și substanțelor....
Daimon
de Emil Iliescu
Daimon rebel beau din fîntâna dezlegării, Purtând durerea ca pe o haină grea de stele, Fățarnic este vinul în lacrima uitării, Hybris damnat, rob patimilor grele. Înger căzut prin a Tartarului unde...
Budapest at night
de Cătălin Al DOAMNEI
prietenul meu profesor de morala cea mai îndoielnică nu cunoștea pe nimeni nu știa ce este moartea voiam să-i explic cu argumente raționale cum se poate înainta totuși pe drumul cel mai bun cu...
S(t)imulare
de Negru Vladimir
într-o lume a șoselelor derapajele sunt firești mi-ai spus în dimineața în care te-am răstignit de țâțânile unui cer fără stele mai la nord viața decurge normal aceeași browniana aducere aminte mâna...
Sophia
de Vlad Gândilă
În mine o caut și vântur stingher Cocoțat pe tuplina ispitei de ieri Tot viermui și viermui meschin, în zadar Ronțăind din catharsis călare pe zar Sedus șerpuiesc prin elipsele ei Preaplecată jivină...
Ieri va fi al nostru
de Dorotea-Laura Ianc
Zid. Am două restanțe la fericire. E supradoză de sentiment Și știu că nu va fi cum Vreau eu Pentru că nu tânjesc dinadins, Din adânc… Nu ne sinucidem: Se prea poartă pattern-ul. I’m in the creative...
Un tsunami de imagini
de Zoltan Terner
Un tsunami de imagini Trăim în civilizația imaginii. În jurul nostru, peste tot, sunt tot mai vizibile semnele acroșante sufocante ale unei proliferări nemăsurate a imaginilor. Este epoca ieșirii din...
Alee III
de Adrian Nicula
PX peste tine, Arelas, fostă capitală de uzurpator, Oraș copleșit de istorie, oraș de oaspeți primitor, Despre care se spune: Van Gogh trăise aici pentru un timp … Pășesc pe alea acoperită de frunze...
autostrada 62
de Cătălin Al DOAMNEI
parafrază la poemul autostrada 61 și a spus Dumnezeu am văzut credința ta în Mine eu spun că frumusețea s-a născut pe autostrada 62 am văzut plânsul tău și strigarea ta înspre Mine eu știu că...
Refugiu
de Adrian Nicula
Claustrul: loc pustiu, lipsit de suflet... Murise-atunci când și-a pierdut menirea. Palidă și stearpă, i-a rămas mândria, Amăgitoare încă și severă: Ce poate fi mai trist și mai amar? Și-a pierdut...
sfinte vasile solește pentru noi
de Cătălin Al DOAMNEI
nimeni nu poate aresta visul& nici moartea-n spirit nici tensiunea resorbită de îngerul fugar singurul care –ți poate da liniștea o tensiune cu mult mai mare se stinge în sac și cenușă geană pe geană...