"Hrănirea pietrei" – 946 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
BLbota lucian
publicatii in pagini aiudene participant la colocviile literare din Aiud convocate de Centrul Cultural ``Liviu Rebreanu`` Te-am ginit te-m ginit stand intr-un con de umbra , sub soarele inlemnit , ramanand un suflet inverzind crescut in lacrimi de roua ramuri inflorind hranite cu petic de cer cazut peste pamant
6 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
Hrănirea pietrei
de Gellu Naum
Eram în curte sub un lemn tocmai creșteau din mine niște flori tocmai cânta o pasăre în mine tocmai o ascultam cum cântă plutea o adiere de crengi dinspre pădure mă învelea ca o evaporare tocmai...
Un fulger nu se locuiește
de Maria Elena Chindea
dacă ar fi să te scriu cărnii mele consumiste după ce ți-aș citi toate fiordurile în care-mi ascunzi însingurările sulfurice aș modula nervurile pietrei în filigran de veșnicie să am pe ce-mi ciopli...
zădărnicia capodoperelor, deci a prieteniei
de Vasile Munteanu
pantha rei? nu, zău? esența nu este așa cum mint cu inocență profesorii de filozofie trecerea durerea hrănire înseamnă din nevăzutul nostru cresc lucruri în care câinii nu-și pot vărsa balele și la...
Inima a treia
de Vasile Munteanu
candelă candelă – fumul tău mă strigă așa cum mama îi striga pe frații mei cine s-o audă? se ucideau între ei în ei și în ea însăși nu mai murise nimeni înaintea morții lor întru tot – tu: cerb...
Mirosind a viață
de viorel ploesteanu
În mine groaza albă naște humă Din sentimente nude și frigide Hrănite cu petale insipide Muiate într-un val de verde spumă. Smulg pietrei jurământul de tăcere Mai dăltuind-o în adânc c-o vrajă Îi pun...
Așezat între legende
de Remus Cretan
Pe această față a lumii, între perlă și viață m-am ales cu perla, Esop neavând ce să îmi facă. Cocoșul său, neștiind valoarea pietrei, se hrănise-n van cu orzul. Pe cealaltă față a lumii, între...
Sentimentul albastru sau coincidentia contraria
de Ioana Petcu
Dacă iubirea, probabil cea mai înaltă dintre stările umane, este o coprezență proliferantă de trăiri paradoxale, atunci literatura a demonstrat îndeajuns osmoza acestei condiții de a fi, iar...
Lexicon umoristic. D - H.
de george geafir
D. D – Un derbedeu și-a luat-o în cap! D a c t i l o g r a f ă – Pianistă cu succes la dictatori. D a m ă – Cucoană cu carte. D a m i g e a n ă – Bagaj tradițional al parlamentarilor domiciliați în...
Nunta din cer
de Anca Mortensen
Fuioarele de nori alunecau ușor, prea departe, de privirea ei. Le urmărea, așezată în fotoliu, pe întuneric, cufundată în liniște. Ochii albaștri luceau metalic în lumina Lunii. Picături fine, din...
Întotdeauna călăuză
de Florin Andor
orice durere aidoma unei urechi imense ducea spre ceasul bărbaților abandona bătrânul între două pietre așezate în unghi ecoul îi strângea pe genunchi locurile pustii hrănite cu șerpi și ierburi...
Poemul femeii de foc
de Roxana Gabriela Braniste
Gura ei fără chip,mâinile ei se deslușeau din sânii,ea modela cu sânul rugi ploua peste ploi,rugi se alăptau la sânii ei,ea avea sânii jumătăți de dragon,ea din foc făurea pietre. Ea rostogolea...
decadence
de Ligia Pârvulescu
nu cresc decât în anumite locuri cu ierburi lucioase și umbra grea, în copilărie degeaba le căutai și împărțeai bani pe la colțuri de stradă așteptând apoi ani în șir să apară – pietrele astea nu...
menarha-19
de marjus dasad
eu am gresit, eu am fost prostul care n-a putut sa se abtina si a spus \"te iubesc\" prea devreme... eu trebuia sa stiu ca SENTIMENTUL nu e viu, in mine, ca pietrele vorbesc mai frumos decat gura...
Căruțașii șoselelor
de CRETU IOAN
Căruțașii șoselelor Sosesc de cum se crapă de ziuă într-o latură a pieței mari și își înșiră căruțele una după alta. Atîrnă la botul cailor cîte o traistă cu tainul de dimineață, ovăz, grăunțe de...
Luna se urcă pe cer numai prin forta bratelor ei
de Alice Diana Boboc
aburi se ivesc din porii pământului ca un copil care se ridică pe vârfuri - și se întind de-a lungul pereților precum niște liane prin vitralii sparte imagini în alb și negru ca o atingere de mână cu...
Descântec de singuratate
de Angi Cristea
calea spre strâmta singurătate se bifurcă... în piața mare columbii așteaptă ziua de pensii zilele cad ca niște firimituri uscate golaș pomul de la ușă bisericii mușcă din căldură mângâind umbra...
Poveste de Crăciun un pic mascată
de Sorin Stoica
Era mai urâtă decât un ibric fără coadă, mai bine te uitai la zece broscoi spintecați decât la ea dar avea tot norocul din lume și din alte trei planete la un loc. Trăgea un singur loz în plic si...