bota lucian

Cand soarele-i o pata de sange …pictata in culori, Atunci noaptea-i tot mai lunga si se astern pana-n zori Si timpul trece, secundele mor Si eu sun prins in al meu dor In timpul acesta

sunt o lacrimă de rouă sufletu-mi stă să cadă plouă... norii plumburii cad peste pământ în urma mea se nasc aripi de vânt am ermetizat iubirea în gândul meu ucis și mi-am

rupt de firul vietii mi-e trupul valtoare de vant am aprins lumina diminetii cu aripile de pamant nu sunt inger dar nici demon sunt doar o lumina vie cu glasul dulce , monoton

rupt de firul vietii mi-e trupul valtoare de vant am aprins lumina diminetii cu aripile de pamant nu sunt inger dar nici demon sunt doar o lumina vie cu glasul dulce , monoton

când adorm atunci mă trezesc și-aceasta trezire trezește sufletul din somn al copilului din mine

Aripi de vânt, peste geamătul munților, pietre sfărâmate în pământ, ceruri izvorâte din abisul văilor.. suflet în mișcare