"HIPERGRAFÍA" – 47 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDă drumul luminii!
de Nela
Cavernele din tine strigã neîncetat, cu guri ştirbe, hipertrofiate, din care percuteazã stoluri bezmetice de lilieci. Emani miasme care-ţi aburesc sulfuros pielea solzoasã. Prea multã cenuşã presari...
De dor și drag
de Radu Tudor Ciornei
Și ce dacă nu e azi ziua ta? mi-am câștigat dreptul de a te dezamăgi oricând vrea mușchiul meu hipertrofiat cu steroizi made in USA M-am săturat de dansurile tale între virginitate și penitență de...
FANTOȘE
de Pușcă Ioan Gabriel
Anarhic, anonim, lesne și angelic.. Un refuz își strigă amforele Ca un samurai al unui ochi ce nu vede, Ca o țâță hipertrofiată de altruism... Ca un genunchi ispitit de realitatea Lui, cunoscută, Dar...
Undeva - în posibil...
de iscru adrian
Se presupune că-n clipa dezmărginirii undeva - în posibil fiecare va deveni (mai mult sau mai puțin) o lumină întru "omniforma lumină" se presupune dar nu se spune dacă atunci - în posibil odată cu...
Despre tine si inimi desenate
de Alina Manole
de ce să scriu despre tine când pot să scriu despre anotimpuri sau despre umbre ca forme ale fantasticului sau chiar despre ceasuri, întregi sau fragmentate academic (încă o zi) hei, dar pot scrie cu...
Pe marmura murdară a sălii
de Tudor Negoescu
Din oră-n oră, mă mai face mama, încă o dată, oltean, trenurile mă iau pe tampoane, ca niște tauri năbădăioși, dar eu nu mai simt. Degeaba mătur cu sufletul meu hipertrofiat marmura murdară a sălii...
Tudor Negoescu: Cocorii de hîrtie ai plictisului
de Valeria Manta Taicutu
Tudor Negoescu: Cocorii de hîrtie ai plictisului Volumul „Premianții ratării” îl așază pe Tudor Negoescu printre elegiacii contemporani încă seduși de metaforă și de un gust simțit ca desuet al...
Incepe sa se sfarseasca
de starfish
Începe vântul să răcnească odihnitor, Încep valurile mării-a vui stropșitor, Începe soarele să fugă dup-un nor, Norul - dup-un cocor, Cocor călător Ce-n urma altui nor, la fel de călător, Zboară...
Raymond Queneau: Cetatea ideală
de Valeria Manta Taicutu
Urbinatalienii lui Raymond Queneau viețuiesc după modelul peștilor din acvarii: fără gândire, fără conștiință, fără modalitatea de a se transcende, așa că „Singurele categorii în care pot încadra...
Rasarit in oglinda
de Daniela Luminita Teleoaca
Rasarit in oglinda Ca doar oameni sintem si noi! Plouă iar și stropii mărunți, ca de toamnă târzie, mă duc cu gândul la tine… Mi-ar fi plăcut să-mi aici, aproape, lângă inima și sufletul meu, dincolo...
nu mai am
de Daniela Luminita Teleoaca
exercițiul iubirii aceleia nici priceperea de a mă-ndrăgosti „așa” păstrez nebunia de altădată ca pe o otravă bună pentru ziua în care alții mă vor obliga să plec cu totul altfel decât mi-am dorit...
geografii
de Daniela Luminita Teleoaca
acolo în țipătul cerului sunt lanurile lanurile cu pasărea de bunăvoie ramasă captivă și înaltă în libertate cineva îi auzise muțenia într-o amintire de demult venită când durerea din piept era doar...
geografii(2)
de Daniela Luminita Teleoaca
acolo în țipătul cerului sunt lanurile lanurile cu pasărea de bunăvoie rămasă captivă și înaltă în libertate cineva îi auzise muțenia într-o amintire de demult venită când durerea din piept era numai...
Răsărit în oglindă (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
Plouă iar și stropii mărunți de toamnă târzie mă duc cu gândul la tine. Mi-ar fi plăcut să fii aici, aproape, lângă inima și sufletul meu, dincolo de orice evidență exterioară, mai mult sau mai puțin...
geografii 3
de Daniela Luminita Teleoaca
acolo în țipătul cerului sunt lanurile lanurile cu pasărea de bunăvoie rămasă înaltă și liberă în captivitate cineva îi auzise muțenia într-o amintire de demult venită când durerea din piept era...
30 la sută lână, 40 la sută cașmir. Restul, sentiment fumuriu cu irizații (Fragment revăzut)
de Daniela Luminita Teleoaca
Nu se sfârșise! Cel puţin deocamdată! Într-o primăvară încă neivită, el o anunțase, ca un școlar conștiincios ce se afla, că vine! Vine la București! Da, chiar vine! Cum,... pe 1 martie?! Da, exact...
a (nu) fi
de Daniela Luminita Teleoaca
calea asta îndepărtată de la noi până la noi când vorbim (cel puțin asta credem) și marea estompează mai toate detaliile de la frica mea de enunțurile fără cuvânt de toate jivinele astea care în...
Credo
de Cristina-Monica Moldoveanu
admit că atunci când mă îmbrâncesc pe podea picioarele ignorante și faultante ale omenirii, când mâinile cu unghii tari își scriu dactilografia lor în carnea mea, când migrena mă apasă și ceva pare...
Lacăte carnivore
de Serge Brussolo
Lacăte carnivore -Serge Brussolo- CAPITOLUL I Bărbatul era îmbrăcat ca un clergyman, într-un costum negru înverzit de uzură. Purta în picioare Rangers de la armată, iar pe mâini își trăsese mănuși de...
Pantoful Cenusaresei
de Octavian G. Mustafa
Pantoful Cenușăresei 1. Căpățâna lui rasă, cu piele albăstruie, bolnăvicioasă, de focă putrezind în soarele arctic, și venele negre, exsangvinizate, zbârcindu-se sub apăsarea tegumentelor, ca...