"Golul care știe" – 4086 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
YGYvan Goll
Yvan Goll este pseudonimul literar al lui Isaac Lang, născut la Saint-Die-des-Vosges(Franța), la 29 martie 1891, într-o familie de evrei, și mort la Neuilly-sur-Seine la 27 februarie 1950. Tatăl său, comercian de textile, moare când fiul avea doar șase ani. Copilul Isaac părăsește regiunea Vosgilor și se stabilește, împreună cu mama sa, la Metz, oraș german în acea epocă. Dobândește cetățenia germană și urmază cursuri de drept la universitățile din Starsbourg, Fribourg-en-Brisau și Munchen. În 1913, la Berlin, se alătură mișcării expresioniste. Între 1914 și 1919 locuiește în Elveția, unde o întâlnește pe ziarista și scriitoarea germană Claire Studer, care îi va deveni soție. La Zurich îi frecventează pe Arp, Tzara și Picabia. Instalat în 1919 la Paris, cuplul stabilește legături strânse cu artiști ca Malraux, Leger, Chagal, Delaunay. În 1924, Goll înființează revista "Surrealisme" și intră în conflict cu Breton și cu ceilalți prieteni. În intervalul 1939-1947, pentru a scăpa de...
5 poezii, 0 proze
LBLarissa Botnari
Si merg purtand in mine golul acesta enorm...
5 poezii, 0 proze
ICIrina Ciurez
“Sufletul omului indura amaraciune, indura umilinta, indura jignirile. Dar mai greu decat orice, golul si mai ales golirea. Golirea sufletului nu te omoara, dar te sleieste.”Ileana Vulpescu – De-amor, de-amar, de inima albastra
1 poezii, 0 proze
Yvan Goll
0 poezii, 0 proze
Golul care știe
de Erika Eugenia Keller
uneori, răspunsul e o tăcere cu gheare, care ți se așază în poală ca un animal mitic, dintr-un tremur al hărții tale stelare nu ai nimic de hotărât când ești prea aproape de rană – durerea miroase a...
Spre ieşirea din haus
de Manolescu Gorun
I. X Marin sunt aici cu un X negru desenat pe piept pe planul secționat al navei despicată ca o ființă fără nume și nu știu dacă eu visez nava sau nava mă visează pe mine...
Fără nume
de Jitariuc Calin Rares
FÃRÃ NUME Această poveste va fi de două pagini. Se poate așa ? Oare nu încalc vreo regulă ? Sper că nu. Simt că va mai rămâne jumătate de pagină albă. E pentru a scrie. Dar nu eu.... Mi-a spus să-i...
Gânduri(XX)
de george geafir
. Să te uiți în oglindă, e firesc; să te și vezi, e absurd. . Nu-i trebuie chelului tichie de mărgăritar ci, mai degrabă, perucă. . Nu e bine să fii nici prea deștept, că nu găsești de lucru. . Unii...
singurul care știe ce spun
de Ottilia Ardeleanu
îmi privesc vitrina dintr-un unghi rău înțesată de obiecte de porțelan care nu au nicio treabă cu minulescu nimic din agoniseală nu-mi mai place s-au demodat s-au crăpat din inerția uitării s-au...
...Tăcerea care vorbeşte
de Manolescu Gorun
1. Stația golului Ajung aici fără să plec. Nicio geografie nu mă conține. Nici camera. Nici trupul. Sunt întins, dar nu mai știu cine ține greutatea mea. Aerul intră și iese — dar nu pentru mine....
Sufletele au lumea lor
de Silviu Iulian
“Singurătatea este cea mai profundă realitate a naturii umane.Omul este singura ființă care știe că este singur…” Prea treaz. După o noapte ca toate celelalte, dar parcă pe alocuri mai tristă și mai...
atelierul unui portretist nonconformist
de George Pașa
i-ai mai fi adăugat puțin roșu în obraji nu doreai să estompezi veștejirea timpul intrase adânc în pori modelase golul care lua proporții neobișnuite ținteai o viziune optimistă pensula nu te mai...
reverie
de Costel Stancu
Stăruie moartea în mine ca bătaia în ceas. Stau și privesc în gol ca un ceasornicar bătrîn care știe cum, însă nu înțelege de ce trece timpul - încet, încet vine dimineața, mai ușoară decît mîna lui,...
Fire air
de Daniela Luminita Teleoaca
Iată-mă aici și acum, în secunda asta care a înghițit timpul, pe mine odată cu el. Nu-mi amintesc decât aproximativ numele, nici atât micile tabieturi, marile aspirații. Dacă mi-e frică?! Știu că se...
De la inima la inima
de Irena Burlacu
Aș muta munții pentru iubirea ta, Însa cerul plânge pentru inima mea. El știe că ce-mi doresc nu poate fi, El știe că tu nu ma poți iubi... Stelele-au coborât să-mi strângă lacrimile Și, de sus,...
s.o.s. iubire în larg
de Ottilia Ardeleanu
marea agită pescăruși lichizi cu vântul frivol geamul meu fără strălucire nu-mi dă voie să deslușesc cenușiul pod spre dimineață îmi așteaptă silueta plimb nerăbdarea în brațe dar se zbate sare...
Să se lumineze, domnule!
de Cezar C. Viziniuck
Să se lumineze, domnule, cu o pâclă subțire de lapte peste sat, și cu o vacă scuturându-și clopotul de parcă ar vrea să sune începutul lumii. Un câine latră în golul dintre două gânduri, iar un om se...
Plictisul și spleenul 2,3. Viața 8
de razvan rachieriu
Spleenul urcă greața în gâtlej, îmi pune dizgrațiosul în exces pe limbă, și-l vomez, căci nu-i suport substanța imundă, dizolv pe limbă o pastilă de estetică, care-mi curăță și împrospătează...
Tristețile unui om fericit
de ada cartianu
Omul sensibil și lumea Să exiști dupa legile inimii este o binecuvântare dar, uneori, poate fi și un blestem. Atunci când trăiești cu inima ești o fiinta autentică, atât de reală încât ajungi să...
Alex
de Radu Herjeu
Alex colecționează goluri. Așa cum alții strâng timbre, cutii de chibrituri, pitici de grădina, neveste... Alex strânge goluri. Cu pasiune, cu entuziasm, cu inconștiență... Ca orice colecționar care...