Poezie
reverie
1 min lectură·
Mediu
Stăruie moartea în mine
ca bătaia în ceas.
Stau și privesc în gol
ca un ceasornicar bătrîn
care știe cum, însă nu înțelege de ce
trece timpul - încet, încet
vine dimineața, mai ușoară decît mîna lui,
mai sigură decît moartea.
Mi-e teamă, am fost născut să îmi fie teamă.
Mă ascund mereu
hăituit de propria-mi imagine din oglindă
- aceea pe care n-am recunoscut-o nicicînd
ca fiind a mea. Ce dacă ne asemănăm?
Oare pămîntul nu se oglindește în cer?
focul în apă? golul în plin?
Nu te poți împotrivi morții
decît dăruindu-i-te, îmi spui.
Eu tac. Privesc în gol
pînă cînd acesta se umple
cu lumina ochilor mei.
001.371
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “reverie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/226727/reverieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.