"Flămânzi ai lumii" – 6000 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BJBrel Jacques
Jacques Brel, născut Jacques Romain Georges Brel (8 aprilie 1929, Schaerbeek (Belgia) - 9 octombrie 1978, Bobigny (Franța)) a fost un cantautor, actor și realizator de film belgian de expresie predominant franceză. Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat de asemenea poet. Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile. Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură. După absolvirea școlii primare, în 1941 este înscris la colegiul Saint Louis,...
1 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
JBJacqueline Ballman
Născută la Ucele – Bruxelles – în anul 1922. De origine flamandă. Poetă, traducătoare, critic literar, jurnalistă, Jacqueline Ballman a pendulat mult între pictură și literatură, în care a intrat destul de târziu. Apropiată de expresioniștii flamanzi și germani a înclinat spre satira amară, dar anii au călăuzit-o spre un echilibru care dă aparența spontaneității. În poezia ei se face simțit acel sentiment al prieteniei pentru lucrurile care mobilează existența, viața – pământul, piatra, unealta, planta și convingerea nezdruncinată că materia este una. Culegeri de poezie : Marbre rose (Marmură roșie), 1962 ; Lourmarin, 1964.
2 poezii, 0 proze
DFDinu Flămând
Dinu Flamand (n. 24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud) este un poet, eseist și jurnalist francez, originar din România. Este de asemenea un traducător inspirat din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, precum și comentator politic al actualității în presa românească și în cea internațională. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970). Membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat in diverse redacții de ziare si reviste din București, între care Amfiteatru și Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la Centrala cartii pentru ca a refuzat sa participe la acțiunea de epurare ideologica a cărților (a făcut o prezentare favorabilă volumului de poezii Marea conjugare de Nina Cassian.[1] În anii 80 pleacă din țară și se refugiază în exil la Paris, de unde denunță, in presa scrisă și in emisiuni radiofonice, regimul de opresiune din România. Locuiește de atunci în...
18 poezii, 0 proze
Anda Maria Rotundu
vesnic nemultumita de sine vesnic flamanda de viata vesnic razvratita too young to die
2 poezii, 0 proze
SCSemida Ciorogar
... sunt o vioara neacordata... ...un suflet flamand... ...o poezie inca nerostita... ...o clipa de mult trecuta... ..sunt nimic...
6 poezii, 0 proze
Émile Verhaeren
Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a...
25 poezii, 0 proze
FPFernando Pessoa
Singura traducere in româna este volumul de poeme alese "Oda maritima", la editura Univers, in traducerea corecta dar mediocra (s-au pierdut rima si ritmul) a lui Dinu Flamând. Ar fi prea multe de spus aici. Fernando Pessoa e o multitudine de poeti :) Daca intereseaza pe cineva, sa-mi scrie: perdido@home.ro Angloman, miop, curtenitor, timid, imbracat in culori sumbre, retinut si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor neinsemnate, umorist care nu surade niciodata si ne ingheata sangele, inventator de alti poeti.
60 poezii, 0 proze
GGGuido Gezelle
Guido Gezelle (1 mai, 1830 - 27 noiembrie, 1899) a fost un scriitor flamand. Bibliografie Kerkhofblommen (1858) Vlaemsche Dichtoefeningen (1858) Kleengedichtjes (1860) Gedichten, Gezangen en Gebeden (1862) Tijdkrans (1893) Rijmsnoer (1897) Laatste Verzen (1901) *** Guido Pieter Theodorus Josephus Gezelle (May 1, 1830 - November 27, 1899) was an influential Dutch language writer and poet and a Roman Catholic priest from Belgium. He was born in Bruges in the province of West Flanders, where he also spent most of his life. He was ordained a priest in 1854, and worked as a teacher and priest in Roeselare. He was always interested in all things in English and was given the prestigious right of being the priest for the 'English Convent' in Bruges. He died there in a small room, where it is still forbidden to enter. He was the son of Monica Devrieze and Pieter Jan Gezelle, a Flemish gardener in Bruges. Gezelle was the uncle of Flemish writer Stijn Streuvels (Frank Lateur). There is a museum...
1 poezii, 0 proze
Flămânzi ai lumii
de Adrian Ciulei
Sunt flămând, și codrul de pâine din mâna mea, Nu-mi contenește incă foamea de tine. Aceeași mână ce odinioara iți aducea speranța, liniștea și implinirea, a rămas goala acum. Flămand incă mușc cu...
Marii flămânzi ai lumii
de Zaharia Stancu
Pentru mulții flămânzi ai lumii Cerul nu-și scutură grădinile coapte, Câmpul nu-și macină grânele, Mările nu-și aruncă belșugu-n năvoade. Pentru marii flămânzi ai lumii Somnul nu vine dulce și lin,...
1 Iunie
de Valentin Boeru
Copile o să bată ceasul! E ziua-n care ești copil. Așa a botezat-o omul Cu aer sobru și subtil. Astăzi vorbește despre voi Copii ai lumii, lumea toată. Se fac rapoartele de soi În care ce e rău...
Pribegie
de Mahok Valeria
Pribegie Românie, țară mamă Spune lumii ce-ai ajuns...? Hărnicia, inteligența Îți emigrează în apus. Ce îți mai rămâne în țară ? Groapa leilor flămânzi. 25-07-2011
În lumea cu porci flămânzi
de Nela
Deseori îmi puneam sufletul la înaintare. Îl puneam sã pãşeascã desculţ printre voi, cu un cântec pe buze, proaspãt ca briza dimineţii, în timp ce eu, cochilie goalã, rãmâneam în urmã strigând:...
Ploaia, zorii sunt tot ai noștri
de Dragoș Vișan
A plouat în averse, Sfântul Ilie ține mult cu Pământul, soarele are în zori casă mare de nori în care se mai observă noaptea casei comune Numai yankeii, nemțăloii și briții corsari de la Elisabeth I...
Împușcați-i pe poeți
de Valeriu Cușner
Acei încurcă-lume ce au croit prin veacuri o altă hartă-a lumii cu visurile lor, Don Quijotiști notorii, mari vânzători de fleacuri scălâmbăind cuvinte cu multe înțelesuri, scuipați de nătărăii ce...
și eu am fost învățat să dansez cu lupii
de Cătălin Al DOAMNEI
nimeni nu vede cum floarea devine fruct frumusețea fructelor coapte alină sensul vieții nedăruite frumusețea florilor ucide n-ai fost pregătit pentru atâta disperare ai fi vrut să fii fericit cât...
Lotania
de Dumitru Sava
Se pare că nu prea am crezut în înțelepciunea acelui proverb: „ai grijă ce gândești că s-ar putea să se întâmple!” și probabil tocmai de aia m-am născut. Să port întreaga vină a imaginației și...
Să dai!
de Frone Ilarie-Adrian
Să dai! 29.09.2020/11.30 Când n-ai curaj să te ridici pe tine, Când ți-este greu să fii cu totul viu, Când greu e să spui ,,nu!” Ideii de-a fi al lumii, Cel dintâi ales al ei, De gloată adulat . Când...