"Firesc sedus" – 9155 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
IDioana demeanu
Fanatică a mersului pe jos și a mersului firesc al lucrurilor, își ocupă timpul studiind ființele dar mai ales relațiile lor cu ceea ce le înconjoară („ecoloagă” care va să zică).
6 poezii, 0 proze
ABAlexandru Blaga
sunt de la mare ,am si ceva moldovenesc printre radacini ,astfel ca in mod firesc s-a nascut poezia... ... si am si o adresa alblaga@yahoo.com.
8 poezii, 0 proze
Razvan
Ma numesc Ivanescu Razvan Claudiu si locuiesc in Arad. Poate prima intrebare este de ce? De ce imi place poezie. Razspunsul este simplu. Pentru ca asa e firesc. E firesc pentru ca e omenesc sa ai o inclinatie catre frumos, catre cult si catre perfectiune. Prima poezie am scris-o cam prin clasa a VIII si este o poezie dedicata mentorului meu Nicolae Labis, a caru viata a fost rapita de un mister, iar de ultima mea poezie nu va pot spune cand va fi. Probabil niciodata. Va multumesc.
2 poezii, 0 proze
DRDAN RADU
..."SECRETUL VIETII".... Eu unul, sunt ferm convins ca imposibilitatea noastra de a IUBI rezulta firesc doar din mosteniri genetice, din capacitatea noastra relativa si limitata a simturilor. Suntem ceea ce credem. Lumea e formata din gandurile noastre.
61 poezii, 0 proze
GBGeorge Boitor
S-a născut la 1 noiembrie 1934 în localitatea Supuru de Sus, județul Satu Mare, localitate în care își face studiile primare cunoscând groaza războiului care, de altfel i-a și schimbat cursul firesc al școlirii. Gimnaziul și-l face la Zalău, unde urmează cursurile unei școli medii tehnice de administrație economică, devenind absolvent în 1953. Urmează apoi la Satu Mare cursurile altei școli medii financiare, absolvite în 1954, fără să-și dea bacalaureatul. În anul următor frecventează cursurile altei școli tehnice cea de impegați la Satu Mare, luând diploma la Cluj. Lucrează în diferite funcții în unitațile C.F.R. de pe ruta Dej – Baia Mare.În perioada 1959-1961 se stabilește la Baia Mare. Anul 1959 este și anul debutului său literar, în revista Luceafărul, cu poeziile Sara și Poetul , moment în care se apropie de mișcarea literară de la Baia Mare, urmând perioada cea mai rodnică din punct de vedere creativ. Mutându-se la Câmpina, tot în C.F.R., demisionează în urma unei sancțiuni pe...
1 poezii, 0 proze
DBDara Blu
joaca de-a filologia patru ani, dupa care am vrut sa devin judecator pentru a face dreptate celor dezmosteniti de soarta... soarta a vrut sa fiu consigliere. de atunci sunt aninata intre lumea cenusiu concreta si lumea abstracta minunat de albastra. "Pe drumul vietii, in drumul meu firesc, Am vrut sa ard, decit sa stralucesc. Si cind pe cer i-a stralucit cuiva o stea, M-am bucurat ca de izbanda mea" (autor ne-retinut).
147 poezii, 0 proze
ACAlexandru Căprariu
Alexandru Caprariu (20 decembrie 1929-4 februarie 1988). Absolvent al Facultatii de Filosofie. Fregventeaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu" (1951-1952). Din 1957 lucreaza la revista Tribuna pana in 1969, cand devine directorul noi infintate edituri Dacia. Debutează în timpul studiilor universitare (1949) în Almanah literar. Firesc pentru evoluția viitoare, colaborează la revistele literare Steaua, Tribuna, Contmporanul, România literară, Luceafărul etc. Între 1957 – 1969 ocupă funcția de redactor al revistei Tribuna, iar din 1969 și până în 1986 este director al Editurii Dacia. Sfârșitul vieții îl va găsi tot la Tribuna, revista pentru care lucrase doisprezece ani. Debutul editorial se produce în anul 1963, cu volumul de versuri „Orizonturi“ urmat la un interval de trei ani de „Cercurile dragostei“ (1966) În perioada când renunță la presă, scrie foiletoane critice („Jurnal litrar“, 1967), cronici sportive, note de călătorie. Reîntoarcerea la poezie se produce cu „Mica...
8 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
petra
Încerc a găsi un sens pentru tot,deși observ ,pe secundă ce trece, că frumusețea pură nu trebuie și nici nu se lasă a fi căutată de sens, formă, culoare, origine, standarde cunoscute.Atunci când nu îl găsesc ,o explicație personală și proprie va lua locul uneia logice.E un reflex firesc și necondiționat,pe care îl deținem cu toții. Nu-mi doresc a schimba cititorii, sper doar a le pune piedică, pentru a se împletici în impresii,opinii și idei și a cădea pe gânduri.
3 poezii, 0 proze
Firesc sedus
de Lorena Craia
Când truda unei aripi sure Mă trage-n jos, înspre pământ, Tu, dragoste, te faci pădure Și mă-mpletești într-un cuvânt. Când naltul frunții reci asudă De pași pierduți pe vechi cărări, Tu, dragoste,...
Oglinda si pendulul 13
de Cristian Vasiliu
Jurnal: \"O vreme mă las sedus de ecranul ferestrei; urmăresc frământat declicul ritmic produs de apariția stâlpilor de telegraf și am senzația că urmăresc un film învechit într-o curgere segmentată....
Tudor Negoescu: Cocorii de hîrtie ai plictisului
de Valeria Manta Taicutu
Tudor Negoescu: Cocorii de hîrtie ai plictisului Volumul „Premianții ratării” îl așază pe Tudor Negoescu printre elegiacii contemporani încă seduși de metaforă și de un gust simțit ca desuet al...
destin și destinatar
de Vali Nițu
m-am născut pentru a muri încă mai trăiesc să scriu unui destinatar simplu complicat sunt eu cred în cuvânt mai puțin în tine este firesc să ajung aici unde tu nu ești deși puteai să rămâi în...
jurnal de front printre lumânări aniversare și miri din marțipan cu nasul ciugulit de sticleți
de Bogdan Geana
împotriva inteligenței artificiale am conceput un manifest în vorbe grele, cărora, atunci când tresăreau, firesc, le agățam la betelie ciucuri, le strecuram buiote pline cu aer fetid în călcâie, iar...
mirele zid
de Valeriu D.G. Barbu
în multe feluri se moare până la marea moarte și aceasta din urmă nu are dinți, uite, câtă risipă de oase în țărânile straturi - și ce dacă… oricum, nu se pierde nimic fiindcă nu se posedă nimic, cât...
clipa fuge resimțibil. cfr
de George Asztalos
nomazii sunt rugați. să poftească. în vagoane. sedentarii. să-și vadă. de batistele lor. clipa seduce. în cefereul ei. mereu prea devreme. sau prea tîrziu. pentru noi. continuăm. cu tu. sau cu eu....
Femeia de cafea (3)
de Mihaela Copie
Vara pârjolea nemiloasă orașul. Zilele-i erau numărate, însă forța ei arzătoare mai reușea încă să încetinească mișcările pendulului în orele amiezii și să schimbe viața locuitorilor urbei. Asemeni...
Românii
de Dumitru Sava
Mă apuc de scris pentru că am băut un pahar cu apă rece, rece și tot nu m-am răcorit. Știe zeul, ce știe când ne mai trimite pe cap câte o glaciațiune! Tocmai am mai terminat de citit încă o istorie...
Norocul renașterii
de Corneliu Traian Atanasiu
Carmencitei Visalon Între a fi și a nu fi, nașterea oferă șansa ființei. Inconvenientul de a te naște este însă acela că, odată ce exiști, nu poți trăi oricum. Viața demnă impune anume standarde...