Poezie
Firesc sedus
1 min lectură·
Mediu
Când truda unei aripi sure
Mă trage-n jos, înspre pământ,
Tu, dragoste, te faci pădure
Și mă-mpletești într-un cuvânt.
Când naltul frunții reci asudă
De pași pierduți pe vechi cărări,
Tu, dragoste, prefaci din ciudă
Un areal de dezmierdări.
Când vocea pare că se pierde
Din trup ce-mi șade nefăptură,
Tu, dragoste, din tot ce-i verde,
Mă reclădești, iar, în natură.
Și când din toate mă destramă
Și neputință, și alean,
Tu dragoste, te faci năframă,
Pe capul orei din cadran.
Ești fanion de mântuire
A sufletului chinuit,
În viața însăși, rostuire
A tot ce-mi este cuvenit.
9 iunie 2016, Constanța
001.043
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lorena Craia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lorena Craia. “Firesc sedus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14094212/firesc-sedusComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.