Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Limba asta veche şi română

1 min lectură·
Mediu
Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi sabia de limba lor s-ascuţi,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Şi zborul ce-i înduplecă pe corbi,
Să scriem negru-acolo unde-s vii
Şi alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.
Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Şi taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche şi română.
Şi-apoi să iei din fraţii tăi puţin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.
Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi-apoi tot c-un cuvânt să-i împrumuți,
Să sapi o groapă lungă, iară eu
Îl voi ucide-apoi pe Dumnezeu.
5-8 iunie 2017, Constanţa
001334
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
126
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Lorena Craia. “Limba asta veche şi română.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-craia/poezie/14144695/limba-asta-veche-si-romana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.