Căutare

Scriitoarea Chang Shiang Hua este licențiată a Universității Naționale Normale din Taipei. A funcționat aproape două decenii în învățământ, apoi a fost redactor executiv al publicației \"Grassroots\" și redactor responsabil pentru poezie al revistei \"Steaua literară\". A lucrat pentru \"Amnesty International\", la Taipei. A publicat patru cărți de poeme, primele două traduse și în engleză: \"Nevisata iarbă verde, verde\"; \"Femeia chineză în Iowa\", \"Simpatie cu once preț\" și \"Mătase și vin fiert\" (versiunea în limba română, după cea din limba sârbă, semnată de Dușan Baiski, în 1994). Deopotrivă prozatoare, a publicat: \"Însemnări la lacul înstelat\' \"Unire armonioasă\", \"Timpul cafelei\" și \"Călătorie de toamnă fără urme”. A redactat volumele: \"Antologie de poezie chineză din Filipine\", \"Antologie de poezie feminină din Filipine\", \"Numai pentru că stau în munți\" (selecție de autor). O \"Antologie de poezie chineză contemporană\", realizată împreună cu sinologul iugoslav...

8 poezii, 0 proze

Vicente Blasco Ibanez

S-a născut la Valencia, pe 29 ianuarie 1867, adus fiind pe lume de Ramona Ibáñez, soția comerciantului Gaspar Blanco. A urmat cursurile facultății de drept la Universitatea din Valencia. Licența pe care a obtinut-o in 1888 nu i-a folosit la nimic, din simplul motiv că nu a practicat niciodată dreptul. Încă de pe vremea studentiei a fost pasionat de literatura și politica. Si tot in vremea studentiei, daca nu cumva mai devreme (dar în această privință izvoarele sunt sărace în informații) și-a descoperit pasiunea pentru femei. Această ultimă sferă de interes a lui Ibáñez nu ar trebui tratată cu superficialitate, macar din respect pentru energia pe care a consumat-o iubind si scriind despre femei. Din păcate, despre femeile din viața sa nu sunt multe lucruri de povestit aici. Sursele sunt sărace la acest capitol. A fost căsătorit cu Maria Blasco del Cacho, fiica magistratului Rafael Blasco, dar, se-nțelege, aceasta a fost doar un subiect al pasiunii sale, căci numărul real al...

0 poezii, 0 proze

Raymond Chandler

Raymond Thornton Chandler (23 iulie, 1888 – 26 martie, 1959) a fost un scriitor american de romane polițiste și nuvele. Sa născut la Chicago în 1888.Are șapte ani când tatăl său, un american, o părăsește pe mama lui Raymond. Aceasta, o irlandeză, se întoarce împreună cu copilul în Anglia. Raymond Chandler revine în Statele Unite în 1912, stabilindu-se pe Coasta de Vest. Fermecător, spiritual, înzestrat pentru stiințe, Chandler își găsește de lucru ușor. La un moment dat, ocupă un post important într-o companie petrolieră. Participă la primul război mondial, luptând în Franța. Se căsătorește cu Cissy Pascal, o femeie cu 18 ani mai în vârstă decât el. La vârsta de 48 de ani își pierde slujba și începe o perioadă foarte dificilă pentru el. Ca să-și câștige existența, începe să scrie pentru "pulps", publicații de senzație, ieftine, care tipăresc literatură polițistă. Timp de 5 ani, lungi și grei, el își rafinează stilul, fiind susținut moral de soția sa. Când "The Big Sleep" ("Somnul de...

3 poezii, 0 proze

A. Mirea

Pseudonimul A. Mirea!” sub care se ascund poeții St. O. Iosif (11 septembrie 1875-22 iunie 1913) și Dimitrie Anghel ( 16 iulie 1872- 13 noiembrie 1914) apare prima dată în iulie 1907 în revista „Semănătorul” și apoi în revista „Viața Românească”, în ziarul „Minerva” și alte publicații. Versurile se publicau sub titlul general „Caleidoscopul lui A. Mirea” Cei doi poeți mai colaboraseră și până atunci publicând traduceri din Paul Verlaine, H. Ibsen, Fr. Halm, Lafontaine ș.a. De asemenea mai semnaseră împreună o serie de lucrări originale: poemul dramatic „Legenda funigeilor”, comedia „Cometa”, poemul istoric „Carmen saeculare” precum și două volume de proză: „Cireșul lui Lucullus” și „Portrete” Interesul lui St. O. Iosif pentru temele sociale și verva uimitoare a lui Anghel se împletesc. Este greu de apreciat ce aparține unui poet și ce se datorește celuilalt. Cu toate că au colaborat foarte bine cei doi au iubit aceiași femeie Natalia Negru. Aceasta se căsătorește cu Șt. O.Iosif....

17 poezii, 0 proze

slavu diana

.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț

90 poezii, 0 proze

Jacinto Benavente

Motivația Juriului Nobel "pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiții ale dramei spaniole". Jacinto Benavente (n. 12 august 1866, Madrid - d. 14 iulie 1954), dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922. Jacinto Benavente s-a născut la Madrid în 12 august 1866. A urmat Dreptul, dar la moartea tatălui său și-a întrerupt studiile, plecând într-o lungă călătorie prin Anglia, Franța și Rusia (unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ), pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creației literare. A debutat în 1893 cu un volum de versuri și cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele Cartas de mujers (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este El nido ajeno (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894. În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă - și în conformitate cu necesitățile -...

0 poezii, 0 proze

istode oana

Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.

5 poezii, 0 proze

Mihail Dumitru

Sunt un barbat cum esti si tu, cum suntem cu totii, cu calitati si defecte.Ce motivatie si ce scop am?Atatea intrebari si atat de multe raspunsurii. Dileme si lucruri banale se reunesc într-o singura fiinta, un trup, o minte. Ce reprezint in aceasta lume? Poate ca forta de munca, poate cheia perpetuarii speciei, cu siguranta un nebun, opusul femeii, poate un scop, un visator dar cu picioarele pe pamant, poate un vis, un aparat de senzatii tari.Dar cel mai important: sunt un om. Un om care face totul sa aiba totul. Poate ca nu am totul pentru ca m-am nascut in niste conjuncturi nefavorabile. Dar fac totul ca sa am totul. De ce? Pentru ca simt ca pot! Pentru ca nu-mi place monotonia, si nu-mi place ca cineva sa fie mai bun ca mine. Chiar daca aparent las garda jos uneori si devin vulnerabil, astept un atac; ma sterg de praf si invat din greseli, devenind tot mai putenic cu fiecare esec. Nu sunt multumit niciodata de nimeni si nimic. Intotdeauna exista ceva mai bun. Momentele de...

5 poezii, 0 proze

Alin Farcas

Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....

43 poezii, 0 proze

Femeia ca o casă

de Sorin Olariu

E-o vilă tare-ospitalieră Pe la parter, etaj, dar iată Că la mansardă-i garsonieră Micuță și nemobilată.

PoezieAtelier

35 mm timeline (1)

de Ioana Petcu

Timpul exista prea mult pentru mine. Mă visam în fiecare noapte prostituată și fugeam enorm. Þineam doi copii de mână într-o imagine paradisiacă, pe un celuloid. Cadrul: o casă secționată de două ori...

Dragoste

de Rosca Magdalena

Era tare supărată că soțul ei nu vroia să înțeleagă că ăsta e adevărul. Zile în șir nu mișca un deget dar nu vroia să accepte nici adevărul și o chinuia cu tot felul de întrebări fără sens, de parcă...

Puiuțul de veveriță

de Camelian Propinatiu

Cine-i trecător pe lângă vreun bloc și identifică două geamuri mai mari, de camere, și două geamuri mai mici, de bucătărie și baie, se întreabă o dată pe an dacă în acel coteț, proiectat pentru...

meandre 10-doi miri-ofițeri

de viorel gongu

MEANDRE 10- doi miri-ofițeri Următoarea zi, de dimineață a venit din nou doctorul Ionescu. -Spune, cavalere, cum te simți? -Bine, domnule doctor, dar situația mea medico-militară? După o scurtă...

fetiș

de Leonard Ancuta

- a dracului brichetă, acum a rămas fără gaz, am zis eu cu voce tare, deși nu era nimeni care să m-audă. am rotit butonul de la aragaz și m-am chinuit de cîteva zeci de ori să provoc măcar o scînteie...

Casa cu Lei

de Zburlea Ariana

Mama ei o ținea de mână în fața clădirii - o bătrână îngenuncheată de durere. Părea a fi Casa cu Lei din centrul vechi al Constanței. Se uită în jur, marea nu freamătă în orizont, nici vaietele...

O femeie vinovată.

de emilia gunea

O femeie vinovată. - Banii nu sunt totul în viață. Unii oameni au bani și sunt nefericiți. De cele mai multe ori toți renunțăm la bani pentru o simplă mulțumire sufletească. Cuvintele astea le spunea...

Inchisoarea animalelor

de remus radu

Inchisoarea animalelor O cheama Gaya. Pare a sti ce-i suferinta. Cu lacrimile uscate in doua santuri de sub ochi, inchisa intre drugii de fier ai unui grajd inalt, pe masura ei, asteapta de mai bine...

Poveste oarba cu fluturi si noi

de Marina Bernicov

S-a născut un fluture albastru. Atunci, odată cu noi, primăvara, când a știut că sunt femeia de toate anotimpurile, a venit cu mine. Îi simțeam mirosul albastru în urmă și vântul bătăii albastre de...