fetiș

- a dracului brichetă, acum a rămas fără gaz, am zis eu cu voce tare, deși nu era nimeni care să m-audă. am rotit butonul de la aragaz și m-am chinuit de cîteva zeci de ori să provoc măcar o scînteie bășinii albastre fabricate în china, cumpărată cu 3,50 din fața gurii de metrou armata poporului, de la o țigancă fără fuste, d-alea îmbrăcate cu blugi și cojocel iarna sau cu budigăi scurți, tricou transpirat și borsetă vara și de la care cumperi ca să scapi mai repede de miros și de lingușelile ei scîrboase. au țigăncile astea un fel de a vorbi de ai impresia că te spală cu limba. brrr!, mi se încrețește pielea cînd mă gîndesc: – ia frumosule o brichetă, eftină și bună, ia uite cît e dă mare, te țîne și pă lume-ailantă!, mă îmbia ea de parcă venisem să mă însor pe strada curvelor - am luat-o și-am fugit, dar acum, după 3 săptămîni, 11 ore și 25 de minute - canci!, e goală ca creierul matracucii care mi-a vîndut-o. după un minut de chin, în care i-am luat în răspăr tot neamul țigăncii, am reușit să aprind și cu țigara în gură, împresurat de fum gri albicios ca o pisică torcînd aerul bucătăriei și c-o sticlă de tequila abia începută am început să cred că viața e frumoasă. sau aproape frumoasă, îmi reașez imediat gîndurile, după un moment de sublimă singurătate și profundă dialectică. sunt trei ani în care n-am făcut nimic altceva decît să beau și să fut banii și liniștea prietenilor. abia dacă am muncit adunat vreo 3-4 luni, pe ici-colo, și numai cît să-mi hrănesc orgoliul că am cîștigat niște bani din care să cumpăr în casă cîte ceva de mîncare sau de băut. dar nu-i bai, se termină totu’ curînd, apartamentul merge la bancă, grigore grasu după agheasma lui și eu mă duc la balamuc, că e singurul loc în care n-am dormit de cînd nu mai am casă. nu mai am casă pentru că beau. vorbesc adică de o casă a mea, că așa m-am mai aciuat ca un cîine plouat pe ici-colo, unde s-a putut. pe de altă parte mai sunt și alții care beau și au și casă, dar ăștia nu beau la fel ca mine și nici nu cred să fie în stare vreodată. eu cînd beau, păi ori beau, ori nu mai beau: adică o garsonieră sau cum îi spuneam eu, o garsonerie de 26 mp, cofort 2, zonă bună, plus o rată la bancă și plus setea care mi s-a făcut după ce-a plecat proasta, în total 11 luni. cam atît mi-au ajuns banii și apoi toată lumea mă arăta cu degetul cît de bou am putut să fiu și nici măcar atît de bou încît să pară că a fost un accident sau măcar ceva tragic, o boală, un transplant ceva. nimic. pur și simplu am băut ca un pițiponc obosit, făcînd cinste în stînga și-n dreapta și urmărind ca un cîine alb, lățos și prost mirosul femeii care m-a pierdut. 10 luni am mai dormit și-n alte paturi decît acasă și de multe ori nu singur, dar dup-aia s-a schimbat treaba. de ce să mă mai plîng de ce-a fost cînd acum e bine. de 3 luni pline și una nouă stau în apartamentul ăsta din militari, la un prieten vechi, aproape expirat dar încă bun, și promit că mă fac băiat cuminte. și după ce beau sticla asta poate mă fac. adică am cunoscut-o pe nina și nina e frumoasă și se spune că femeia te schimbă, e ca armata, iar pe nina cu siguranță am dat-o gata cu poeziile. că altceva n-am, am scris la matoleală cîteva versuri și mi le-a publicat unu’ într-un fel de culegere, vreo 5 texte despre care s-au găsit apoi unu - altu să zică pe-o altă foaie cum c-aș avea ceva talent. păi sigur că am! cine dracu ar putea fi mai talentat ca mine, să bea o garsonerie în 11 luni, să ajungă aurolac și apoi s-o ia de la capăt, spălat, bărbierit, primenit în țoale de dar, cu perspectiva unui serviciu la o agenție de publicitate, mică ce-i drept, și pupăză peste colăcelul de la bere, și cu avansurile unei gagici, după 2 ani de andropauză forțată. poate mai puțin forțată, deh, mi-au plăcut și femeile și băutura, dar ultima a cîștigat. nu-mi fac griji. am sticla asta de tequila și-n plus mai am și banii de întreținere, că mi-a lăsat grasu să plătesc o datorie. ce dreacu e așa fraier, nu știu! dacă tot îi ia casa că a făcut un împrumut cu acoperire bună, adică a garantat cu apartamentul ăsta, două camere decomandat, confort 1, un credit mai mult decît dublu la valoarea actuală, adică tot vreo 11 luni din punctul meu de vedere, nu înțeleg de ce se mai plînge că e mizerie sau că trebuie plătită întreținerea. dacă tot vine banca să ia tot, să ia și datoriile și mizeria, morții mă-sii! grasu a plecat de-acasă de dimineață. cică să mai producă niște bani, vrea să se mute, vrea un viitor, nu ca mine! ce pula viitor, că viitorul e ca pula de elefant, fuți o dată și aștepți 10 ani ca elefănțoaica să nască. cine dracu să aibă încredere în așa ceva? eu unu, n-am și d-aia zic că tequila e mai sigură. oricum e un apartament urît, cu zidurile strîmbe și de un galben care pe zi ce trece devine tot mai gri, că se fumează în draci. nici mobila nu mai e nouă, și de multe ori o văd cum se plimbă aiurea prin camere, de capul ei, fără nici o noimă, ca o găină fără care-și caută capul după tăiere. și aragazul are patru ochi mari și mă privește albastru și nu înțeleg cum de crește așa lîngă mine ca un bloc ieșind etaj cu etaj din pămînt pînă se face o baragladină cu o mie de etaje și un milion de camere și, doamne, cît aș putea să beau de-aș avea un bloc d-ăsta, să-l dau pe tot pe alcooale! oo, cat aș putea, dar eu eu sunt mic, tot mai mic pe lîngă aragazul cu ochi de peruzea care se ridică spre cer, o cît de mare e blocul și ce ferestre mari are și ce gagică se dezbracă acolo, ce țîțe, ce cur, felul în care-și trece limba peste buze și are chemarea aia-n privire iar eu am impresia că-mi crește ceva în chiloți, da, e pula care mai are puțin și ajunge pînă-n pămînt... e bine, mama, ce bine... ...sunt un pitic. un pitic cu pula mare. și-am un miros al dracului de bun, pretutindeni îmi miroase a femei proaspete, a femei stătute sau a femei proaspăt cordite. e un miros erect în lume și pe el mă bazez cînd merg în discotecă să agăț femei. ce de femei frumoase în discotecă! și aproape toate care au venit în seara asta miros a balsam de duș cu maracuia și ananas, a picachu și floarea zîmbetelor pierdute și între femeile astea sunt un pitic puternic și vîrtos, capabil să le satisfac pe toate la grămadă, numai de m-ar vedea. dar nu mă vede niciuna. nici dacă mă ridic pe vîrfuri nu mă văd, așa abia apuc să mă lipesc cu gura de sfîrcurile lor bombate sub bluze, gata să explodeze ca niște muguri de cais în primăvara sufletului meu, dar mereu sunt împins și lumea țipă la mine și nu mai înțeleg... sunt piticul cu mătărîngă de elefant nimeni nu vrea nimic de la mine, nimeni nu are răbdare să aștepte 10 ani, nici eu n-am răbdare să stau la texte, îmi lipesc obrazul obraznic de cururile lor și mai obraznice, mă lipesc de ele ca de pieptul unei iubite, ele țipă, îmi dau cu poeșetele-n cap și apoi vin badiguarzi, mulți badiguarzi și mă ridică... mă ridică... - ce faci cretinule, iar te-ai îmbătat? scroafă ordinară! deschid puțin ochii și îmi dau seama că nu-s bodiguarzii, e grasu care încearcă să mă ridice, sunt în genunchi lîngă aragaz cu pantalonii în vine și cu mătărînga pe-afară, mi-e și rușine, nici nu mi-aduc aminte ce-am visat, era frumos, o muzică minunată și multe gagici bune, cu țîțe mari și decolteuri și mai mari și nu mai știu - poate încercasem să mi-o iau la labă dar probabil iar nu mi se sculase, ca de obicei. - pula mea, ai promis că nu mai bei, javră, ți-am lăsat bani să plătești întreținerea, ai plătit-o? nu-mi aduc aminte dacă da sau nu, nu mai știu dacă m-am îmbătat doar din tequila aia sau am fost să mai iau. mă ridic aproape rușinat, îmi trag pantalonii pe mine și încerc să zic ceva pe un ton serios, dar înainte de orice cuvînt în minte îmi apare o bolboroseală urîtă care imediat iese din mine și mă înec și încep să tușesc și cît pe ce să dau la boboci. - ho, hoașcă bătrînă!, zice grasu, și în clipa aia găsesc în cap cuvîntul pentru țigară și-i dau drumul în aer ca unui pitbull. - dă o țigară! - da, altceva mai știi? băutură, țigări, probleme și lamentații că ești distrus! păi cine te-a distrus, mama? singur ai ajuns în halul ăsta, mă și mir că te-am luat la mine! lumea se clatină și eu odată cu ea dar tot reușesc să-i spun să mă lase-n pace cu teoriile, că practic nu sunt bun de nimic fără țigară. și-mi împinge una sub nas și-mi dau seama că trebuie s-o aprind de la aragaz. - ce dreacu faci cu toate ochiurile aprinse la aragaz în mijlocu verii, cretinu dracu, vrei să dai foc la casă? nu-l bag în seamă și dau să-mi aprind o țigară dar mai întîi îmi ia foc părul, norocu meu că ăsta era treaz și-mi fute vreo cîteva cu o cîrpă slinoasă care atîrna pe calorifer. sunt gata să-mi revin, ochesc sticla de metaxa pe care-a adus-o și întind mîna către ia. - ia-ți labele jegoase, numai la băutură ți-e capul! ceva constructiv, măcar să gătești și tu ceva sau să speli vasele n-ai face! cu gătitul are dreptate, la asta mă pricep. cu vasele nu, dar nu-mi pasă. nu vreau să fiu performant în domeniul ăsta. îl urmăresc cît pune băutură în două pahare și ochii îmi sticlesc mai rapid ca instalația de pom pe care-o aveam cînd eram copil și pe care o tot scurtasem de la an la an, că se ardeau beculețele, încît ajunsese să semene cu un semafor în trei culori. - o să fac ceva de mîncare, zic mai mult pentru mine, dar gîndindu-mă și la nina, poate c-ar fi momentul s-o invit și pe ea. grasu mă aude și guiță scurt că mai repede, că i-e foame. mie nu mi-e foame, dar o să fac ceva și pentru el și pentru metaxa că pe ei îi iau la pachet, și pentru nina, pe care am cunoscut-o de curînd și pe care vreau s-o dau gata. pentru mine prefer să nu fac nimic, dacă beau nu mai e cazul să mănînc, ce dracu să mă mai încurc cu mîncarea! pentru mine poate scriu o poezie mestecînd în oală. dacă am noroc și-o țin minte poate o trimit la un concurs, cu ceva baftă mai cîștig și ceva bănuți cu arta. anu trecut am băut de cîteva ori așa, cu bani luați pe poezie. pun oala pe foc apoi bag un apel la nina. cînd aude că și gătesc e superîncîntată. zice că abia așteaptă să vadă ce-a ieșit, deși eu nici nu știu ce să pun mai întîi în oala care fierbe, capul meu sau o găină moartă. nu știu de unde are atîta vervă și ce dreacu a văzut la mine; am aproape 40 de ani, adică aproape de două ori vîrsta ei și nu par bun la nimic altceva decît să-mi trec moartea prin ea; n-am job, n-am casă, n-am mașină și în general nimic; n-am un cîine sau o pisică, n-am un viitor probabil, nici unul posibil, doar unul cert. tot ce-o să vină n-are cum să fie mai bine decît ce-a fost deja. oricum, viitorul meu e mult mai sigur decît al oricărui altuia, dar n-are sens să mă plîng de asta, nu de alta dar mi-e greață să mă gîndesc. mai bine aștept să-l privesc în față, să-l scuip și-apoi să beau. nici un viitor nu e mai sigur decît cel pe care îl ai deja în spate, iar viitorul prin care am trecut eu a fost nasol. mai nasol decît să n-ai bani de plătit rata la bancă și mai urît decît femeia pe care majoritatea și-au luat-o de nevastă. în oala în care fierbe o găină moartă stau speranțele mele de azi și nu-s puține. în paharul de metaxa sunt speranțele mele de mîine și nici ele nu-s puține. în femeia care vine să-mi laude priceperea la aragaz sunt speranțele mele de ieri și nici alea nu-s cîteva. viața mea e o curvă care și-a tras-o tot timpul cu un singur bărbat și el n-a plătit-o. de nervi, tîrîtura i-a tras-o și ea, rău de tot, cît pentru toate futaiurile din lume. bărbatul ăla sunt eu, iar curva mă fute și acum, scum al dracu. nu i-a fost destul că n-am reușit să termin facultatea, că am dat-o în bară cu toate femeile și mai nou și cu pula, care se scoală cînd are ea chef, nu cînd vreau eu, și se pare că nu ne prea potrivim. nu. astea-s bulșituri. m-a terminat gînd cu gînd, tot ce-am avut mai de preț, liniștea în care îmi imaginam lucruri a făcut-o cascadă și în ea mințile mele toate. și mi-a pus în față pe dumnezeu și băutura, să am cu ce hrăni căderea asta imensă. și-a trebuit să aleg băutura pentru că bătrînu’ ori era beat ori senil, în orice caz nu m-a recunoscut. nina sună ca poșta. de două ori. deși e a zecea oară cînd ne întîlnim, încă nu-s sigur de nimic despre ea. mi-a povestit viața ei tristă, începută la 13 ani cu un hăndrălău din cartier care mai apoi a ajuns la pîrnaie, dezamăgirile avute cu ceilalți bărbați, umbra de speranță întîlnită în compania cîtorva femei, deși nu e lesbiană, dar de, cînd singurătatea învinge trebuie să ai o armă. acum trăgea nădejde că eu sunt pistolul încărcat și că n-o să mă împușc în cap ca un puțoi în armată. cu toate că femeile sunt fix cum ai face armata, stabilesc reguli, fac instrucție, culcat, sculat și iar culcat, mîncare la ore fixe și alarme. cînd false cînd reale, de alea reale e mai bine să te ferești, înseamnă că ori e gravidă, ori că s-a prins că nu ești în stare să pui țeava în gura viitorului și să-l omori pentru ea, ca să-i lași libertatea de a hotărî în numele destinului. dar nu mi-e frică de femei și cu atît mai puțin de nina care are țîțe bestiale și un cur odihnitor; de mi-aș așeza capul pe el aș putea bea toată viața. - ce faci bețivănel, ce gătești tu aicia? oo, pui cu legume, mm, ce bine miroase, cînd e gata? n-am mai mîncat de ieri, azi la serviciu am rugat o colegă să mergem să mîncăm ceva dar șeful.... a nu ți-am spus, a fost un scandal monstru, au prins-o pe una cu niște conturi false.... avea și ungii false, mergea tot la tipa aia la care mă duc eu, știi că ți-am zis, una care are gemeni și nu știe care e tatăl adevărat că a fost cu amîndoi iar gemenii nu-s din ăia care seamănă... n-am mai ascultat mai departe pentru că e un hit de acum 10 ani care nu vrea să moară. îl știu pe de rost și totuși femeile astea au ce au cu el. dar nina e dulce cînd își țuguie buzele și își încruntă sprîncenele, în aia stîngă are un piercing care arată ca un fulg trist, topit. am sărutat-o dintr-o dată ca să tacă. mi-a răspuns cu poftă și cred că un minut ne-am mozolit aproape fără să respirăm. i-am simțit căldura izbindu-mi pielea și vaporii de parfum înnebuniți după nările mele. e tare nina. a venit cu intenții și de data asta nu mai vreau să ratez. cînd îmi înfinge limba în gură spune ca într-o peșteră tot ce o doare mai tare, tot ce-o apasă în piept și o mănîncă-ntre craci. așa cum făceau japonezii de demult cînd aveau un secret important: mergeau pe un munte alegeau un copac cu o scorbură mică și în scorbura aia spuneau tot ce aveau de spus, apoi o astupau cu pămînt. secretul ninei e că mă dorește și de data asta a ales singurul copac din lume care să profite de secretul ei. cu gîndul asta opresc pentru o clipă timpul din derularea lui înălțătoare și mestec în oală un secret și mai mare: dorințele ți se vor împlini, nina. după ce ne dezlipim buzele, eu îmi mai pun niște coniac, ea își aprinde o țigară. de fapt face o chestie mai ciudată, ceva ce ce în toată viața mea distrusă încă n-am văzut. mai întîi miroase gazul de la brichetă, îl trage adînc pe nas și abia apoi își aprinde țigara. nu-mi dau seama de ce. am văzut femei care trag pe nas parfumuri, lac de unghii, popper, dar nu gaz de brichetă. sunt obișnuit cu ciudățeniile oamenilor, și eu le am pe-ale mele, de exemplu nu pot să dorm dacă nu beau așa că fără băutură nu pot să dorm dacă nu-mi recită cineva sau măcar eu, tabla înmulțirii cu 1, 2, 3, 4 și 5. așa că de ce să-mi fac probleme cu nina, poate că e mai bine decît să ne bea din sticlă, și așa abia ne ajunge la 2, dar la 3. mă gîndesc totuși că poate ea mi-a consumat bricheta albastră, mi se pare cam ciudat ca un monstru de brichetă să se golească atît de repede. dar dacă a făcut-o nina, apoi mă întreb iar: cît dracu gaz bagă în ea? nu-și face probleme. își face buzele cu un ruj atrăgător la culoare, vișiniu sau cumva și-mi spune că e doar așa, de fentă. ca să nu stea degeaba în timp ce bărbatul gătește. adică eu prepar mîncarea și ea buzele, asta îmi închipui eu și mă gîndesc ce oare ar vrea să pape. cu siguranță o mare porție din mine, concluzionez. apare și grasu. - ce faci nadina, aaa nina, zice el corectîndu-se, după ce mai întîi o dăduse de gard spunînd numele fostei mele gagici, aia care mă părăsise acum 3 ani și se combinase cu el pentru o vreme dar care de vreo juma de an îl lăsase, da nu pe degeaba, ci c-o gaură-n buget și o poftă nebună să și-o tragă cu altul, că așa suntem noi norocoși: eu să agăț gagici, el să le preia cînd se satură ca să le învețe ce-nseamnă banu. și cînd pricep deja caută unu care nu numai că nu se compara cu mine, dar nici măcar cu grasu. fata asta, nadina, avea ambiții mărețe, trecuse în faza terminală, noi eram de mult depășiți moral, fenomenal și mai ales financiar: ăsta nou conducea maserati și avea vilă la nisa. - bine dragă, am venit și io pe la voi, tu? a zis nina fîțîindu-se de două ori prin fața lui. încă mai plîngi după ea, nu-i așa? nu ți-am zis, am avut și io o colegă de muncă care tot așa a pățit... ce bine că există țigările, aragazul, găina moartă și băutura. sfîntul duh să-l ție numai pe jointuri și caipirinha pe ăla de le-a inventat pe-astea patru și să-mi dea și mie macar un procent pentru că îi doresc binele și mă bucur de minunile lui. cînd eram copil mama și tata plecau la țară cu săptămîna, să muncească pămîntul, îmi lăsau bani de pîine și ceva mărunțiș. stăteam la bloc dar de aprovizionam din ograda părintească a mamei, ăi bătrîni se duseseră și ei aveau o gospodărie acolo. iar eu îmi făceam de cap aproape ca și-acum, cu vin de drăgășani, găini moarte și țigări la bucată din banii de pîine, că pîine mai ceream la vecini pe motiv că ai mei nu mi-au lăsat suficienți bani. vine și haki, un prieten din cartier care mai ia de la grasu componente din calculatoarele uzate strînse în casă după falimentul firmei. mai aduce ceva de băut, adică vin la un litru jumate și niște bere. e bine. grasu era prosper cu vreo doi ani în urmă, avea afaceri de milioane, dar se confruntase cu iubita nesătulă și un fel anume de a nu conștientiza dezastrele. nu se poate spune că atunci cînd l-a părăsit, ea a fost cea care i-a dat gaura de grație, dar l-a clătinat și l-a lăsat cam confuz. eu am apărut ca să-i redau parfumul realității, doar că și eu eram cam pierdut după experiența de diamant a băutului de proprietăți fizice și psihice. în orice caz, mutarea mea a fost hotărîtoare, băiatu s-a pus pe treabă și nu mai e așa de futut la icre de plecarea ăleia. ba chiar mi-a dat de înțeles că se întîmplă ceva cu el și-l bănuiesc de-o pizdă nouă, numai că nu spune încă. așa e el, îi plac certitudinile, deși încă n-a învățat pînă acum că orice certitudine te lasă în pula goală. haki e semitreaz. sau invers. în orce caz cred că i-ar pune-o ninei dacă asta l-ar lăsa. într-un fel e bine că îmi dau seama de asta, cel puțin știu că pot da vina pe altceva decît pe faptul că uneori, din ce în ce mai des, nu mi se mai scoală. nina vorbește tare – mult e deja impropriu să mai adaug, nina vorbește atît de mult încît îmi închipui că toate femeile care n-au vorbit 24 de ore vorbesc prin ea. și acum știu de la ce vorbește tare: am văzut-o cum din cînd în cînd duce bricheta la nas și bagă în ea o doză de butan. nu pot să mă decid dacă e grav sau nu, dar e simpatică și după înc-un pahar mi se pare și mai bună. iar haki a sosit la țanc, el mă motivează acum să nu-mi pierd nici cumpătul și nici zecimea de erecție pe care o simt în pantaloni ca pe-un vierme care s-a hotărît să părăsească mărul. - e gata masa iubitule? mă alintă nina și expresia de pe fața ei îmi luminează o clipă obrajii, cît să nu se vadă o roșeală de emoție combinată cu furie. iubitule? adică deja ne tragem de floci deși abia dacă ne-am luat de cîteva ori limba-n gură? să uit oare de jena bruscă de acu 3 zile cînd am încercat să-i bag o mînă-n chiloți cînd a venit să ne uităm cu toții la un film? să declar nulă mizeria de scandal pe care mi l-a făcut că am mușcat-o de sfîrcul pe care cu greu îl dezvelisem în bucătărie, cînd o proptisem cu curul de aragaz de se umpluse bucătăria de miros înțepător de mercaptan, și asta nu pentru că a durut-o, ci pentru că m-am oprit să deschid geamul că-mi lăcrimau ochii? nu prea știam ce să zic dar m-a salvat haki: - e gheata measa iubițel?, se hlizește el făcînd o moacă de pepene zdrobit de escavator, noroc cu ochii lui verzi albăstrui ca două găuri prin aer în care mocnesc tăciuni smarldini, ochi care probabil ar fi făcut praf orice pițipoancă din univers dacă n-ar fi fost atît de bleg și simandicos. un gen imposibil de tip, cam fără bani în perioada asta, dar care nu iese din casă nici cînd e invitat, pe motiv că n-are haine adecvate. nina rîde, eu gust mîncarea și hotărăsc în unanimitate cu pofta tuturor că e gata. îmi torn niște vin, oo ce bine să mai fi fost niște coniac. dap, cică halim. grasu apare din sufragerie, zice că mai vin două tipe. se lasă rău, îmi spun și asta e bine, numai să nu se schimbe ceva. în farfurii găina moartă arată mai vie decît pofta mea de mîncare și iau cîteva guri, numai așa cît să nu zică ăștia că nu-i otrăvesc. noroc că nu e lăsata secului, lumea bagă pe cocîrț cît are de băgat și apoi se cară în sufragerie de unde se aude mylene farmer în concert la bercy. nina vrea să spună ceva dar n-o las, îi strivesc buzele cu un sărut neașteptat și limba mea îi scormonește gura în căutarea secretelor pe care le-adăpostește. nu prea pare să aibă, dar mi se pare irelevant oricum, mîna ei pipăindu-mi fundul și sîni împinși în pieptul meu de parcă ar vrea să-l găurească sunt cele mai dragi adevăruri ale mele. îi vîr și eu o mînă-ntre coapse, pot să jur c-o urăsc din inimă pe muista aia feministă care-a dat ideea femeilor să poarte pantaloni. o fustă mi-ar fi ușurat de 1000 de ori treaba, dacă nu mi-ar fi și rezolvat-o așa, ad-hoc, pe nestrînsă masă, că n-a avut nimeni ideea măcar să arunce vesela în chiuvetă. nina simte discomfortul meu și-și suge burta, mîna mea scapă în sfîrșit în chiloți, e rasă proaspăt și are ceva formă, încerc să ghicesc dar mă dau bătut în secunda următoare, ce pula mea-mi pasă cum și-a bărbierit fofo cînd miezul e cel care ne interesează. și-ntre buzele cărnoase și suculente descopăr o inimă în miniatură izbind cu putere buricul degetului meu, și din ea iubirea, aia care se naște acolo se răspîndește în noi ca o aromă de scorțișoară în vin. sîngele ne fierbe într-o secundă și ne arde și hainele-s gata să zboare cînd sună înterfonul. - au venit pițipoancele, să le fută rex!, spun ca pentru mine, nina aude și roșește ca o amigdală îndrăgostită de guturai. tania e moldoveancă și bună dar i-aș da numai muie că nu-mi place deloc accentul ei. plus că are un cordac agățat de gît. nu l-aș primi în casă, dar are o sticlă de un litru de vodka rusească așa că dintr-o dată e cel mai bun prieten al meu. nu-i rețin numele cum nici tipesei care e cu ei, că e și urîtă și roșcată. dintre grasă și roșcată - și - slabă și strîmbă și roșcată aș fi ales varianta cu grasă dar n-am avut noroc. - bini v-am gasitî, eu mi-s tania, zice bunăciunea și din clipa aia m-am hotărît se devin prost și să nu mai înțeleg nimic din ce zice. să aud doar un zumzet ca într-un stup de albine, să mă concentrez pe vodka și să fiu cu ochii pe nina care iar își îndeasă bricheta în nas. mai că-mi vine să-i zic da mi-e teamă să nu alung parfumul ăsta de futai care încă-mi gîdilă părul din nas. ne veselim cu toții pe unde apucăm, cînd prin bucătărie cînd în dormitor cînd prin sufragerie. vodka își găsește prieteni dar îi cam stric combinațiile. rusu sau ce-o fi el vorbește parcă mai bine românește decît tania drept pentru care îi și zic la un moment dat că poa’ să i-o tragă, da’ în bucătărie că dormitoru’ i-al meu. e de acord și pare fericit, normal, îmi zic, șoldovanca e numai bună să-i astupi găurile, să nu mai scape nici un secret. roșcata i-a luat în primire pe grasu și pe haki și nu e hotărîtă care-i place mai mult așa că aș putea avea o idee cum o să sfîrșească. adică grasu o să pună un film foarte prost, măcar să-și dovedească pentru o oră că ar putea exista ceva mai urît pe lume, dar n-o să aibă nici o șansă, iar haki o să fie victima pe care asta o să-l terorizeze, că ăsta nu e-n stare să se apere. rusu se va bucura de voluptatea picturală a taniei iar eu într-un suprem act de creație îi voi compune cel mai tare poem de dragoste ninei cea plină de căldură și dorință, măcar să știu că înving alcoolul cu pula, dacă mintea nu m-ajută. încet încet apartamentul freamătă ca o perdea în fața geamului deschis prin care luna de vară încearcă să-și bage singura față pe care i-o cunoaștem. dar nimeni nu se mai excită la lună și pereții prind ușor să se învîrtă de parcă ar vrea s-o scoată din cadru. ne rotim și noi, ca într-o tiribombă uriașă dar mai mică decît galaxia sau sistemul solar sau pămîntul. ne rotim în jurul unor comori care scot flăcări umede, rîdem și bem și fericirea e o mamă vitregă care s-a îmbătat și a uita de ea și de copiii ei pentru o clipă. iar sufletul meu se făcu dintr-o dată prea mic pentru atîta bucurie cîtă se abătuse peste noi și începu să țipe în mine ca un făt care-și revendică nașterea. mi-am aprins o țigară și-am lăsat-o pe nina să se destrăbăleze cu restul minunii care nu încăpuse în mine și m-am retras pentru o clipă de glorie în camera cu tron. m-am desfăcut la pantaloni dar în același timp simțeam că tălpile iau foc. și dintr-o dată gresia se descălță de picioarele mele și piticul din mine crescu pînă ajunse de mărimea mea. iar minunata mea sculă deveni dintr-o dată mare și lungă de părea că vrea să atingă suprafața lucie a gresiei negre cu nervuri ca niște axoni, da, pula mea vrea să fută rețeaua neuronală a gresiei și eu eram doar un pitic sprijinindu-se de smalțul alb și strălucitor ca dinții taniei al vasului de wc. doar că buda mea nu vorbește moldovenește și n-am de ce s-o fut în gură, îmi trecu prin cap și gîndul ăsta mă făcu să zîmbesc. sunt un pitic care fute tot, mă îmbărbătez și caut să-mi strecor puloiul între dinții impecabili ai taniei dar ea nu închide gura și începe să bolborosească, să scoată zgomote... - te mai joci mult cu trasul apei la budă? aud de dincolo de ușă și atunci îmi dau seama că stau gemuit în fața veceului, sprijinit cu o mînă de clapeta de tras apa, cu flapșoiul în mînă încercînd un oral grotesc gurii de wc cu capacul ridicat. las un frison puternic să-mi zguduie trupul și mințile și o atingere rece a aerului pe spate îmi spune că-s treaz. mă ridic și îmi închei pantalonii, spun printre dinți ”acum!” și-mi dau seama că am chiștocul țigării încă în gură. îl scuip și-mi dau cu niște apă pe față, apoi ies învingător ca băsescu în toate alegerile. - ce naiba stai atîta, m-am plictisit!, mă admonestează nina, dar nu-i las timp să spună mai mult. dau să o-mping dincolo de ușa dormitorului dar e blocată. - cred că s-au dus acolo, îmi spune ea, și-mi dau seama cîte am pierdut din cauza acelei viziuni deloc înălțătoare. trebuie să-mi iau revanșa. - hai în bucătărie zic eu, și-mi fac deja calcule. din sufragerie se aude zgomotul unui film, pot să pariez că e o comedie sîrbească, după muzică. poate chiar pisica albă, pisica neagră. și cu siguranță cotoroanța aia roșcată i-o suge vreunuia p-acolo. în bucătărie e un pahar plin cu vodkă. și o masă plină de vase murdare cu resturi de găină moartă. și cîțiva tabureți de la ikea care abia mă țin pe mine. începem de-a-mpicioare. noroc c-am apucat să iau o gură din licoarea uitată de rus, probabil prea ocupat cu tania, că sărutul care-a urmat cu nina a durat că aproape mi s-a făcut foame. noroc că atunci cînd beau poftele mele sunt reduse, în special pentru animale moarte și pentru ce iese din ele și prefer în mod categoric animalele vii, de obicei bine făcute, pătrunse; așa încep să mă hrănesc din lobii, sînii și gîtul cu miros de scorțișoară al ninei și-n mine se formează tot mai amenințătoare un anticiclon de presiune mare gata să pornească uragane de nestăvilit. trag masa ca să blochez ușa și-o proptesc pe nina de pervazul ferestrei, mușcînd-o încet de tot ce poate fi mai erogen la o femeie, descoperind odată cu hainele care cad nevolnice noi și noi provocări. i-am morfolit țîțele ca un fut-frumos. m-am plimbat cu vîrful limbii pe pielea calină și fierbinte, i-am smuls cu satisfacție chiloții și i-am luat pulsul în cel mai sensibil punct al corpului. ochii îmi sunt neîncăpători pentru sînii ei lipiți de fața mea, iar limba scormonește vasul plăcerilor ca un muribund care găsește o picătură de apă vie într-un corn de vită. apoi dintr-o dată mă trage spre ea și își aruncă în luptă arsenalul sărutărilor, își pune în funcțiune buzele aprige ca arsura și limba ca o un șuvoi de plăcere turnat din cupa abundenței. sunt praf. îmbătat de alcool și de dragoste într-o proporție perfectă, ca un matematician fără experiență care descoperă la noroc formula ecuației care explică lumea fericirea și dumnezeul. nina e la fel de bogată de bucurie și zîmbetul ei îmi provoacă o primă erecție reală, adevărată, a opta minune a beției. își desface picioarele și se proptește cu mîinile de aragaz. mă lipesc de ea și-o bag c-o lovitură puternică, degajînd în interiorul ei o cantitate de energie și iubire cît la facerea dragostei. apoi mă plimb ușor prin ea ca într-o promenadă la marginea mării și apoi mă arunc cu furie în apele ei ca un sinucigaș de pe stînci. ea geme cuprinsă de spasmele plăcerii și cu o mînă pe după coapsa mea mă apasă și mai tare în ea. și vin și dă-i, ca o hoardă de sălbatici hotărîți să impună prăpădul și urgia, sunt atilla, ginghis han și tamerlan la un loc și inima ei minusculă din vagin pompează valuri de căldură ca un reactor nuclear aproape de colaps. - sss, face ea, să nu te sperii, îmi place prea mult ca să nu încerc asta. fără să aștepte răspunsul meu rotește un buton de la aragaz și dă drumul la gaze ca și cum ar face o atmosferă romantică. sunt prea excitat ca să comentez și în situația mea e mai bine să continuu. nina își apropie nările de ochiul prin care metanul vine disperat ca o liceeancă să ceară autograf unui star din seria twilight. se înfruptă cu poftă unui bețiv care-și relaxează creierii în mirosul de cîrciumă și își spune fericit: în sfîrșit acasă! îmi e prea bine ca să mai comentez și încep s-o lovesc sălbatic, cu mînie, ca un cuceritor ale celor mai adînci puncte din trupul ei. simt din nou izul acela înțepător dar și o lentoare în creier și o mîngîiere dulceagă în mușchi, doar penianul e încordat ca un cablu de macara ridicînd sfinxul. piticul s-a aciuat lîngă mine și-mi ține ritmul, face galerie, dă-i, bagă! și apoi îl văd cum îmi ia locul posedîndu-mi trupul și mă trezesc într-o sală uriașă, cu multe oglinzi și candelabre și în toate oglinzile mă văd, sunt piticul hidos cu pulă imensă penetrînd trupul gingaș, de școlăriță, al ninei, care pare c-a regresat și ea, ne tot micșorăm și pare că ne pregătim să intrăm în cuptorul aragazului unde ne așteaptă o lume diformă cu fețe topite, ca-ntr-o pictură din care se scurge culoarea, nina zîmbește spre mine ca o felie de pepene roșu iar o transpirație clocotită duhnește a cel mai tare sex din lume pe pielea mea. abur de aur și clopoței de argint într-un vis frumos cu tot sîngele meu devenit dintr-o dată alb și pur scurgîndu-se în nina, și pielea ei tot mai albă și mai pură decît cocaina împrăștiindu-se peste mine... nu știu cît am leșinat, poate un minut, poate cinci, poate mai mult. nina e lîngă mine și are două țigări în mînă. - vrei? mă întreabă și-mi dau seama că îmi doresc una, îmi doresc mai mult decît orice să las fumul în creier să amorțească durerea cruntă de cap. mă uit spre aragaz, e închis, dar tot nu-nțeleg cum de-ajunsese ea cu capul înăuntru și nici zîmbetul acela straniu, filmele cu minuni și închipuiri dulci, viziunea aia plăcută cu un șir infinit de femei, toate divele din univers pe care le-am dorit sau le-am visat stînd la coadă în genunchi să le împărtășesc cu mătărînga... nu știu de unde au venit toate aceste și nici măcar ce s-a întîmplat, la cît inhalasem ar fi trebuit să fim deja cucu, cine știe în ce dimensiune. bag pula, hai c-a fost mișto, dau eu verdictul în mintea mea și iau țigara și mi-o arunc în colțul gurii. nina și-o aranjează pe cealaltă între buze și se apropie de mine. îmi întinde bricheta ei, un zippo fake, ridic capacul și dau cu degetul pe rotiță. în secunda aia o lumină orbitoare ne învăluie pe-amîndoi. e un moment de liniște, nu știu cît durează, apoi se aude și explozia și am pentru o clipă impresia că mă amestec cu nina și că devenim același trup. apoi simt o arsură în piept și am impresia că ninei i s-a făcut rău și vomită flăcări. apoi nu mai simt nimic și văd lumini colorate și aud un sunet fin, ca o respirație plină de iubire suflîndu-mi în ureche și vreau ca senzația asta să dureze infinit, să nu știu niciodată ce-o să fie după.