"FEMEILE ŞI DRACII (paradox)" – 20068 rezultate
0.02 secundeMeilisearchboghys
am 21 de ani,stundent anul 3 drept si iubesc viata,sportul si femeile,domnisoarele.contesel si printesele
6 poezii, 0 proze
Joachim Ringelnatz
Hans Botticher este numele său, Wurzen este o localitate de lângă orașul Leipzig. Născut într-o familie de burghezi cu tradiție în acest sens, Ringelnatz se îndepărtează de ea, și în treizeci de ani de viață practică tot atâtea meserii umile(hamal în docuri). Ajunge comandant de vas în timpul primului război mondial. Cântăreț de cabaret, pictor, hoinar, se ruinează fizic și moare în săracie. Volume de versuri: Cutia cu tutun de prizat 1912 Poezii gimnaste 1920 Considerații despre femeile suple și grase 1923 În orișice caz 1928 Gânduri la un avion 1930 Moare în 1934, cu opera scoasă din biblioteci din cauza cenzurii național-socialiste.
1 poezii, 0 proze
Artur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
Vittoria Colonna
1490-1547 Descendentă a nobilei și puternicei familii Colonna, marchiză de Pescara, Vittoria Colonna este una din femeile cele mai culte și mai sensibile ale Renașterii italiene. Rămasă văduvă, și-a căutat alinarea în religie și în viața monahală, întreținând însă vii contacte cu cercurile intelectuale și religioase sensibile la reforma protestantă. A fost admirată și frecventată de personalități de primă mărime ale culturii vremii. Faima ei se datorează atât lui Michelangelo, care a nutrit pentru ea o prietenie superioară și o adâncă iubire spiritualizată și i-a închinat poezii ce sunt adevărate capodopere, cât și bogatei "Corespondențe" cu personalități ale vremii și mai ales volumului ei de "Rime". Publicate postum, acestea cântă iubirea pentru soțul mort pe câmpul de luptă și neliniștita sa înflăcărare religioasă.
1 poezii, 0 proze
sanda
Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.
1 poezii, 0 proze
barbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
Cliparu Alexandru
Născut: 1977, Tulcea Domiciliul: Constanța Studii: liceul Meserie: stivuitorist Stare civilă: da Hobby: trecerea străzii Fobii: România, televizorul, femeile cu copii in brațe Decedat: sigur, de ce nu? Pentru critici, reclamații și schimburi de idei necenzurate de vreun editor țâfnos, mă găsiți la adresa de e-mail asarapova@yahoo.it
14 poezii, 0 proze
Alexandra Velescu
Andreea Stafie. Studentă la Actorie, Universitatea de Arte "George Enescu", Iași Iubesc oamenii, detaliile, arta, mirosul cărților, femeile frumos îmbrăcate care merg la operă, bărbații tăcuți, politicoși, cu voce răgușită, ce se întâmplă în autobuz, pe câinele meu Rocky, bomboniera mea cu flori uscate și cercei, eșarfele, pianul lui David Nevue, Turgheniev, filmul "Modigliani", anticariatele în care cântă violoniști cu o expresie mai tristă ca a mea Detest aceleași chestii messengerID: dee_xtrem_dream
18 poezii, 0 proze
Vicente Blasco Ibanez
S-a născut la Valencia, pe 29 ianuarie 1867, adus fiind pe lume de Ramona Ibáñez, soția comerciantului Gaspar Blanco. A urmat cursurile facultății de drept la Universitatea din Valencia. Licența pe care a obtinut-o in 1888 nu i-a folosit la nimic, din simplul motiv că nu a practicat niciodată dreptul. Încă de pe vremea studentiei a fost pasionat de literatura și politica. Si tot in vremea studentiei, daca nu cumva mai devreme (dar în această privință izvoarele sunt sărace în informații) și-a descoperit pasiunea pentru femei. Această ultimă sferă de interes a lui Ibáñez nu ar trebui tratată cu superficialitate, macar din respect pentru energia pe care a consumat-o iubind si scriind despre femei. Din păcate, despre femeile din viața sa nu sunt multe lucruri de povestit aici. Sursele sunt sărace la acest capitol. A fost căsătorit cu Maria Blasco del Cacho, fiica magistratului Rafael Blasco, dar, se-nțelege, aceasta a fost doar un subiect al pasiunii sale, căci numărul real al...
0 poezii, 0 proze
Kenzaburō Ōe
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Kenzaburō Ōe, născut la 31 ianuarie 1935, este un romancier japonez. Kenzaburō Ōe s-a născut în 1935 într-un orășel din pădurea insulei Shikoku. Familia sa e foarte veche și nimeni din clanul său nu a părăsit acele locuri ca să mergă la oraș. Femeile din clanul Oe jucau rolul unor povestitoare și i-au relatat legendele locului inclusive istoria unor mici revolte locale, petrecute în timpurile restaurație Meiji povești care aveau să-și pună amprenta asupra scrisului său.. aceste povestiri mitice pe care Oe le-a auzit din vremea când era doar un copil conțineau o viziune unică, specială asupra cosmosului și condiției umane. Al Doilea Război Mondial a izbucnit când Oe avea șase ani. Educația militaristă a pătruns în toate școlile iar Împăratul a devenit zeu și monarh în același timp. Pentru tânărul Oe, care învăța in acelasi timp miturile naționale și pe cele ale satului unde se născuse, de multe ori acestea două intrau în...
0 poezii, 0 proze
FEMEILE ŞI DRACII (paradox)
de George Budoi
FEMEILE ŞI DRACII (paradox) Să-mi explice, bre, şi mie, Un deştept, ce multe ştie, Cum e cu-acest paradox, Care-i cam neortodox: Ne spun popii, cu temei, Că ei, dracii, n-au femei; Cum se face, neam...
odihna activă & mîna pe cuțit
de George Asztalos
am muncit un an în genunchi după care am reușit să mă odihnesc în picioare cum să vă spun am rupt grămadă toți dracii pentru că nu-i la fița oricui să o arzi 12 ore pe zi acolo unde lumea te vrea...
Totul este foarte normal
de dorin cozan
În fiecare dimineață, o femeie frumoasă vine spre mine și îmi toarnă cafea, ștergând masa cu o cârpă galbenă, verde sau mov, în funcție de anotimp (și de dracii pe care îi ține în poșetă, la...
pentru liniștea dumneavoastră
de emilian valeriu pal
sunt obosit am dormit prost mă dor dinții nu mi se pare nimic nou așa ca spune mai repede s-o terminăm odată îți place viața ta? de acum sau până acum? alege tu un moment. acum îmi place. de ce?...
Niță al Mâșului
de George Mira
Îl știu, cum să nu-l știu… Când eram mică, îmi plăcea să mă joc cu pletele lui. Avea niște plete albe, până pă umeri și un fel dă gâlmă în cap. Nu știu ce-o fi fost. Cine l-a-ntrebat? Nu-mi era frică...
K.in și Ab.l
de sorin-lucian ionescu
I. CAIN Stau cu o mînă spînzurată pe portieră, așa cum fac adesea, peste buza căzii, cînd mă uită D-zeu în apa călîie. Senzația este aproximativ aceeași: că plutești în ceva nedefinit, care îți dă o...
Despre una si alta
de Claudiu Constantin
Trebuie să mai lămurim câte ceva. Știi tu cum sunt oamenii: oricât ar vrea ei să respecte un principiu, să se călăuzească după ceva, să facă un lucru ca lumea, tot se abat măcar un pic din drum, doar...
la început melodia/ pe urmă dorința
de Stancu Marius-Iulian
și poate că pauza asta cu lecturi & memorat lucruri like când eu și băieții aproape praf pe sintetic cu fețele într-un zâmbet retard că oricât am încerca nu nimerim decât terenul de rugby din spate...
Rețeta mântuirii
de Dumitru Sava
eram tare nervoasă de ceva vreme cam din orice îmi sărea țandăra se spune că de la bunica eva noi femeile am fi posedate ne naștem din nostalgia șarpelui și murim cu dorul de el puține îi știu numele...
Femeia-eterna poveste.
de Gheorghe Zarafu
Metamorfoză. Dându-i o bijuterie I-ar fi devenit soție, Iar apoi, vai, ce năpastă O podoabă de nevastă. Femeile ușoare. Chiar și-atuncea când decad Domnului îi joacă feste, Că le-așteaptă dracii-n...
