"Fără să țină seama de valori" – 20755 rezultate
0.08 secundeMeilisearchRadu Cosașu
Radu Cosașu (născut Oscar Rohrlich, 29 octombrie 1930, Bacău) este un scriitor român contemporan, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. Născut într-o familie din mica burghezie evreiască, după 23 august 1944 Radu Cosașu pornește prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai cu seamă. după Primăvara de la Praga (1968), să-și reconsidere ferm opțiunile. Autor, după 1956, al faimosului imperativ al "adevărului integral", este concediat de la redacția unde lucra și rămâne fără loc de muncă mai bine de un deceniu. Colaborează la diverse reviste și publică numeroase volume de nuvele sau romane (v. ciclul "Supraviețuiri"). I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Un august pe un bloc de gheață (1971). După 1989, este co-fondator, alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea, al revistei de cultură Dilema (astăzi, Dilema veche) și colaborează la diverse alte publicații. Cariera de...
1 poezii, 0 proze
Lorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
Dragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
Alexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
anda stefania
- n. 25 iulie 1986, Bucuresti - Colegiul Tehnic Petru Maior - Spiru Haret Facultatea de geografie "prezent" Nush tind sa cred k sunt o fata normala.....!!!! Scriu...pentru a-mi putea deschide sufletul fara sa stie nimeni exact ce e in el
8 poezii, 0 proze
stoian aurel
sunt nascut la tara... o binecuvantare consider.. pentru ca radacinile mele se alimenteaza de acolo.. din locuri care niciodata nu au tins sa isi piarda originalitatea in dorinta de a imita noile standarde.. simplitatea imi sta la radacina.. si poate a reusit chiar sa ma urmareasca pana acum.. chiar si fara sa o observ ceva timp... apoi s-o ignor... iar apoi sa nu mai stiu s-o implor... mai vedem.
1 poezii, 0 proze
Gheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
Ionescu Ovidiu
M-am nascut fara sa vreau in Bucuresti, am urmat o scoala opresiva, normal, am terminat un liceu de mic-burghezi prefacuti (MIhai Viteazul) bineinteles tot in Bucuresti, am urmat facultatea de psihologie (initial vroiam sa dau la geologie dar am nimerit un "sit" sufletesc)si fratele meu imi spune ca, din poezii, reiese ca sunt foarte capricios. ce-mi place! tine la mine. Am 33 de ani si nu-mi doresc nimic mai mult.Nu vreau sa spun mare lucru de aia sunt aici. Cuvintele ma sufoca.
21 poezii, 0 proze
cristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
Fără să țină seama de valori
de ADRIAN ANGHELESCU
Avem nevoie astăzi de credință Dar și de foarte multe certitudini Ca să scăpăm de chin și suferință Prin propriile noastre latitudini Avem nevoie pe lângă, speranță De-a nu mistifica realitatea...
Sufragiul turmei
de Bălășanu Constantin
Am învățat la istorie că omenirea, din vremurile de demult și până în zilele noastre, a trecut prin mai multe orânduiri sociale. Se pare că orânduirea în care ne aflăm acum, orânduirea capitalistă,...
În loc de cronică literară
de Eugen Ionesco
Apar, în România, din ce în ce mai multe cărți de literatură. Apar chiar atât de multe, încât nici criticul literar nu mai are timp să le citească pe toate. Volumele apărute, de pildă, în „Săptămâna...
Convorbiri la Centrul `Eminescu`
de Florentina-Loredana Dalian
Pentru a treia oară în Bârlad, de data aceasta pentru un dialog public pe teme literare și în jurul cărții „A unsprezecea poruncă”, ediția a doua, 2014, ed. Eikon. Casa Roșie - la fel de primitoare...
Despre conștiință
de FLOARE PETROV
Conștiința reprezintă un ansamblu fundamental complex care constă în sentimente, gânduri, idei, principii, abilități , aptitudini, intuiții și viziuni. Conștiința omului începe să se dezvolte chiar...
Despărțiri
de Bogdan Butariu
Era un om curajos. Niciodată nu plângea după morți, dar nici nu suferea pentru cei vii. Din când în când o copleșea tristețea, ca un rezultat al unor amărăciuni stratificate în timp pe care, nici...
POVESTI-fragmente-adica vor mai fi si altele-
de Ana-Maria Lungu
Prima poveste incepuse sa nu mai aiba stare in locul in care zacea de atata vreme in asteptarea de a fi adusa la suprafata, valorificata si inaltata pe un piedestal de unde sa isi poata urmari...
Copilul - supus, prieten sau stăpîn?
de Alina Grozea
Menționez, de la început, că nu am copii. Iar dacă aș fi avut, nici nu mi-ar fi trecut prin minte să scriu un text ca acesta, cuprinsă fiind, cu siguranță, de aburii divini ai miracolului de a fi...
Sinuciderea tînărului Müller
de Alfred Lichtenstein
Un anume domn Ludwig Lenzlicht era tutore și profesor intr-un institut pentru copiii psihopați. Era întotdeauna strigat „domnule candidat“. Era lipsit de barbă ca un actor și chiar vorbea ca unul. De...
Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșană și basarabeană contemporană
de Igor Ursenco
PROLEGOMENE MEMENTO: „Câte flori sânt pe pământ, Toate merg la jurământ. Numai spicul grâului, Și cu vița-vinului, Și cu lemnul Domnului Zboară-n ‘naltul cerului, Stau în poarta raiului Și judecă...
