anda stefania

Cand mi-e dor de tine, Ma uit la o stea Si mergand pe strada, Vad imaginea ta. Cand ma uit la tine, Si vad in ochii tai Ca straluceste-o stea, Acum pe cer spre noi.

Fug la brad nerabdator Sa vad mosu ce-mi aduce Era o cutie mare Dar cu dezamagire... Constat ca nu pentru mine Era pentru fratiorul meu. Am luat altu si mai mare Acesta era penru mine Si

Merg pe drumul ratacit Si ma astept sa apari Sa-mi tii companie Cum o faceai. Trecand pe langa lac Uitandu-ma la frunzele ce cad Acoperind drumul cu sperante moarte Cu dragostea mea... Ce

E prea tarziu Sa iti ceri scuze E prea tarziu Sa tot sufar Prea tarziu...... Ma dor ochii Dar tot plang imi e somn Dar nu pot sa dorm Prea tarziu......

Ma asez usor, incet si dezinvolt P-un asternut fin, de matase Ca fulgii albi ce cad la nesfarsit Pe par, pe fata si se transform in gheata Sterg ghetele putin de nea Ce sa asternut pe ele Sa

Te simti singura si parasita ca o furnicuta ce alearga si nu stie unde sa mearga, unde sa fuga sa nu fie calcata sau strivita. Pacat ca desi e foarte mica ea tot va fi strivita ca asa e destinul

De ce ne nastem.. Fara sa fim fericiti De ce ne nastem Daca nu suntem doriti De ce ne fac Fara sa ne iubesca De ce ne fac Ca sa ne chinuiasca? Ar fi frumos ca cineva Sa fie acolo

As vrea ca cineva, Sa imi poata lua durerea Sa-mi poate sterge tristetea, Ce-o simt, si-o vad numai eu Atunci cand imi este greu. Poate cineva vreodata.... Va putea sa-mi schimbe