"Epidemie de garduri" – 665 rezultate
0.03 secundeMeilisearchLuc de Clapiers Vauvenargues
1715 6 august Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues,s-a nascut la Aix-en-Provence (Franta). Nu se cunosc amanuntele despre anii copilariei celui care avea sa ajunga unul dintre marii moralisti. 1720 In Aix izbucneste o cumplita epidemie de ciuma. Primar al orasului era tatal lui Vauvenargues, Josep de Clapiers. Molima a bantuit aproape un an si a facut peste sapte mii de victime; datorita darzeniei, curajului si abnegatiei primarului, a fost insa curmata, iar jafurile care au terorizat alte tinuturi nu s-au putut dezlantui la Aix. Pentru aceste merite, tatal lui Luc avea sa primeasca, in 1722, o pensie de 3000 de livre si titlul de marchiz. 1731 Firav, cu o sanatate subreda, blajin si excesiv de sfios, tanarul Luc trebuie sa fi studiat, o vreme, la colegiul Royal-Bourbon, tinut de iezuiti; dar se pare ca prin 1731 a fost nevoit intrerupa studiile, ramanand sa le completeze acasa, singur, sau cu ajutorul vreunui profesor particular. Judecand dupa scrisul lui, avea ceva cunostinte de...
12 poezii, 0 proze
PGPernette du Guillet
Au début du 16e siècle, Lyon est un important centre intellectuel et littéraire, et l’école poétique lyonnaise, regroupant notamment Maurice Scève et Louise Labé, constitue un moment essentiel de l'histoire littéraire entre Marot et la Pléiade. Née à Lyon en 1520, Pernette du Guillet reçoit une éducation soignée, parlant l’italien et l’espagnol. A seize ans, elle est l’élève de Maurice Scève et l’inspiratrice de son recueil "Délie", objet de plus haute vertu. Mais l’amour entre eux se révèle impossible, Pernette étant promise à M. du Guillet qu’elle épouse en 1538. Elle meurt à 25 ans, le 7 juillet 1545, emportée par une épidémie de peste. A la demande de son mari, l’érudit Antoine du Moulin examine les feuillets où elle consignait ses poésies et les fait éditer dans leur confusion originelle. Rymes de gentille et vertueuse dame Pernette du Guillet, lyonnaise, Lyon, Jean de Tournes, 1545
1 poezii, 0 proze
ARAlecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
VSVictor Segalen
Victor Segalen, né à Brest le 14 janvier 1878, mort le 21 mai 1919 à Huelgoat, est un poète, et aussi médecin de marine, ethnographe et archéologue français. Après des études de médecine à l\'École du service de santé des armées de Bordeaux[1], Victor Segalen est affecté en Polynésie française. Il n\'aime pas la mer, ni naviguer mais débarquer et découvrir. Il séjourne à Tahiti en 1903 et 1904. Lors d\'une escale aux îles Marquises, il a l\'occasion d\'acheter les derniers croquis de Paul Gauguin, décédé trois mois avant son arrivée, croquis qui seraient, sans lui, partis au rebut. Il rapporte en métropole un roman, les Immémoriaux (1907), ainsi qu\'un journal et des essais sur Gauguin et Rimbaud, qui ne seront publiés qu\'en 1978. En 1908, il part en Chine où il soigne les victimes de l\'épidémie de peste de Mandchourie. En 1910, il décide de s\'installer en Chine avec sa femme et son fils. La première édition de Stèles a lieu à Pékin en 1912. En 1914, il entreprend une mission...
2 poezii, 0 proze
Neagu Djuvara
S-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de mai indepartata origine aromana care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati, profesori si oameni de stiinta. Tatal autorului. Marcel Djuvara, sef de promotie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg in 1906, a murit capitan de Geniu in armata romana in cursul marii epidemii de gripa spaniola din 1918. Mama autorului, Tinca Gradisteanu, apartinea ultimei generatii dintr-un neam de mari boieri munteni (in secolul al XVll-lea, Bunea Vistierul Gradisteanu a fost ctitorul mai multor biserici sau manastiri, printre care viitoarea Mitropolie din Bucuresti, unde a fost inmormantat). Neagu Djuvara si-a facut studiile la Paris: licenta in litere (istoric), 1937; doctorat in drept, 1940; doclorat de stat in litere (filozofie a istoriei), 1972; diploma a Institutului de Limbi si Civilizatii Orientale (I.N.A.L.C.O.), 1988. In 1941 participa cu Regimentul 6 Dorobanti de Garda „Mihai Viteazul“ la campania din Basarabia si Transnistria. In...
0 poezii, 0 proze
ACAlbert Cătănuș
Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...
196 poezii, 0 proze
Epidemie de garduri
de Radu Herjeu
A dat epidemia-n garduri Se sting pe capete Cad din picioare Ca dinozaurii. Garduri din metal domesticit, Împletit ca niște vise îmbătate de somn Garduri din lemn resemnat Transpirând motorină...
“Plînge moartea că e moartă”
de Corneliu Traian Atanasiu
Poezia este cel mai adesea un mod de recuperare spontană a autenticității umane pierdute pe scena socială, în jocul cotidian, în viața publică. Gestul poetului este de aceea unul de refuz al...
burgundia 61
de Anni- Lorei Mainka
staccato drum al pianului dinspre satul mâncat de gărgărițe boli de viță de vie epidemie de gânduri pe drum își descarcă valize butoaie saci lăzi note de klavir peste trupuri și căruțe abia ieșite în...
Moartea e minunea vieții
de Boris Druță
MOARTEA E MINUNEA VIEÞII \"Aici, când ctelele-or să-și lese Pleoapele spre-a ațipi, Paingii, pânză își vor țese, Iar viperele vor pui; Deasupra țestei blestemate Vei auzi cum, nechemate Vin haitele...
o sută de fotografii pentru r.
de Daniela Bîrzu
un fel de inerție împinge lucrurile mai departe, o sanie trasă de câini care au înghețat dar care încă se mișcă, la fel, un singur trup de crăciun se va frânge, aceasta e ultima versiune a adevărului...
„Aurul pisicii” de Ioana Pârvulescu sau „nu timpul este dușmanul, ci dezobișnuința noastră de a mai citi în semne”
de Bogdan Geana
Cum nu sunt un vajnic cititor de „romane de dragoste”, am convingerea că atunci când spun că mie Aurul pisicii , romanul de dragoste al Ioanei Pârvulescu apărut recent la Editura Humanitas, mi-a...
#
de Daniela Davidoff
// un fel de inerție împinge lucrurile mai departe, o sanie trasă de câini care au înghețat dar care încă se mișcă, la fel, un singur trup de crăciun se va frânge, aceasta e ultima versiune a...
„Pro” și „non”
de razvan rachieriu
1.Neînțelesul se extinde din interiorul omului răvășit de angoase către exterior, deformând realitatea deschisă ochilor ca o panoramă de imagini cu sursa în intelectul ce obiectivează. 2.Nonvăzul...
Idealuri și utopii
de razvan rachieriu
1.Atunci când primești lumina unui spirit divin și o dăruiești în doze măsurate de optimism, în mintea răvășită de credințe iluzorii se deschide un rai artificial, unde întunericul se așează în...
Pacea (frântură din "Timpuri și destine", cap. 5)
de valeriu danalachi
S-a sfârșit al doilea război mondial. Mii de orașe și sate au rămas în ruine... Sufereau țări, continente... din greu sufla marea Uniune. Suferea și Basarabia – asuprită de regimuri, sărăcită, rămasă...
Despre cristale
de Rodica Stanila
Despre cristale Ne-am obișnuit a considera informații doar ceea ce primim prin intermediul cărților sau prin mass-media. De fapt suntem bombardați cu informații de cum deschidem ochii pe lume și până...
Destine împletite
de Anca-Elena Popa
Ploaia bătea în geamurile castelului. Se lăsase întunericul. În bibliotecă, în fotoliul contelui de Hertfordshire, stătea o tânără. Își ridică ochii pentru câteva clipe din hârtiile împrăștiate pe...
Cioburi dintr-o vază spartă(III)
de george geafir
- Mulțumescu-ți, prietene. Bucuros aș vizita un muzeu, o expoziție. Bucuros aș intra într-o librărie. Dar nu pot. Sunt prizonier. Tot ce pot să fac e să aștept. - Zilele sunt prețuite, clipa –...
Plictisul ca stare de plumb
de razvan rachieriu
M-am plictisit să număr pietrele din oameni să le scot cu privirea și să le sparg între două gânduri de bazalt pielea lor e ca o casă cu ferestre sparte prin care pătrunde vântul și le împrăștie...