Poezie

#

1 min lectură·11 mai 2020

Mediu

un fel de inerție împinge

lucrurile mai departe,

o sanie trasă de câini care au înghețat dar care încă se mișcă, la fel,

un singur trup de crăciun se va frânge, aceasta e ultima versiune a adevărului.

pentru toți cei ce au supraviețuit, căutând tranșee în care să se ascundă

poate de-un viscol

poate de caii sălbatici ai memoriei, poate de-o epidemie de sars,

astfel alunecă pe străzi

gândurile enoriașilor a căror singura biserică este drumul până acasă

lovindu-se din când în cînd de vitrinele magazinelor, de subsolurile metrourilor

de parcările cu taxă ale mall-urilor, niște profesioniști

căutând mai departe capătul –

fericirea sau moartea.

asta, sau poate nu înțelegi cât de dor mi-e de Rosamund

s-o văd așezată pe sanie

cu vechea ei căciulă de blană, la fel ca în crăiasa zăpezilor

ridicând biciul și lovind câinii atunci când

înca erau vii și sângele lor curgea în zăpadă,

ca ea să poată merge mai departe

să ajungă la mine în toiul acestor nopți polare

încă tânără și fericită

sub ploaia de geminide, prin aerul tăios care a sugrumat cîndva multe vise,

dar nu și frumusețea / nu și frumusețea ei.

001.375

Daniela Davidoff. “#.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14146758/text

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.