Căutare

Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța - d. 24 iunie 1987, București) a fost un poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă. Membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte din grupul suprarealist român. S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere și Filozofie din București, pe care . Debutul literar are loc în 1928 în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareș. În 1932 editează la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii '40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist. Scrie poezii în limba română și în limba franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit "leopardă". Poezia din primele sale volume face dovada unui suprarealism destul de apropiat de contururile lui originare, lăsând să se întrevadă totodată și influența lui Paul Éluard, din a cărui lirică a tradus după război. În anii 1950 a...

63 poezii, 0 proze

Alin Farcas

Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....

43 poezii, 0 proze

Paul Guimard

"Miezul omului este solid, tare, poate chiar invariabil. Dar ceea ce face el depinde cam 99% de hazard. În linii mari, noi suntem cei care decidem, suntem liberi. Dar în privința bunurilor vieții, hazardul are de spus mai multe decât noi", a afirmat Paul Guimard (1921-2004), într-o convorbire memorabilă cu Jacques Jaubert. Ideea stă la baza a trei dintre cărțile lui cele mai citite: romanele Strada Le Havre (1957, Premiul Interallie), Ironia soartei (1961) și Bunurile vieții, best seller din 1967, care obține Premiul Librarilor și este imediat ecranizat, cu Michel Piccoli și Romy Schneider în rolurile principale. Paul Guimard a debutat ca jurnalist. Primul sau roman, Les Faux Freres (1956), obține Marele Premiu pentru umor, dar consacrarea literară vine abia după cărțile "serioase". În 1981 și 1982 este chemat la Elysee și face parte dintre apropiații lui Mitterrand. Se va distanța de acest episod printr-o altă frază rămasă celebră: "Singurul meu regret este că n-am obținut, în timpul...

1 poezii, 0 proze

George Allan

Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.

2 poezii, 0 proze

Mihai Hendea

„ Mihai este numele care le venea prima datã în minte soților Hendea din Zalãu dupã nașterea celui de-al doilea copil al lor. De aici și pânã la a-și numi odrasla așa a fost doar un drum scurt. A șadar, bãiatului lor, nãscut pe data de 3 martie 1986, i-a fost trecut în certificatul de naștere, în dreptul numelui - „Mihai Hendea”. Dupã absolvirea școlii generale și a Colegiului Național „Silvania” (secția „Stiințe sociale”) din orãșelul de la poalele Munților Meseș, Facultatea de Stiinte Politice și Administrative , sec ția Jurnalism, din cadrul Universitãții Babeș-Bolyai Cluj-Napoca l-a primit pe Mihai ca boboc în 2005. Întotdeauna cu motto-ul „Mama proștilor e tot timpul gravida” proaspãt în minte, Mihai are tentative repetate de a se ține cu dinții pentru ca aceastã mamã cu mulți copii sã nu-l adopte și pe el. Cu ninsori rupte din pove ști sau zile însorite de primãvarã, ce-i aduc bucurie în suflet; cu...

10 poezii, 0 proze

Alexandru Depărățeanu

Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...

1 poezii, 0 proze

Rafael Alberti

Rafael Alberti (n. 16 decembrie 1902, El Puerto de Santa María - d. 27 octombrie 1999, El Puerto de Santa María) a fost poet și dramaturg spaniol, reprezentant al Generației de la '27. Opera 1925: Marinar pe uscat ("Marinero en tierra") 1926: Iubita ("La Amante") 1927: Zorii micsandrei ("El alba del alhelí") 1927: Calcar și cântec ("Cal y canto") 1928: Despre îngeri ("Sobre los ángeles") 1937: Dintr-o clipă în alta ("De un momento a otro") 1938: Capitala gloriei ("Capital de la gloria") 1940: Viața bilingvă a unui refugiat spaniol în Franța ("Vida bilingüe de un refugiado español en Francia") 1940: Între garoafă și spadă ("Entre el clavel y la spada") 1942: Cărarera pierdută ("La arboleda perdida") 1944: Maree ("Pleamar") 1944: Caraghiosul ("El adefesio") 1954: Balade și cântece din Paraná ("Baladas y canciones del Paraná") 1956: Noapte de război în Muzeul Prado ("Noche de guerra en el Museo del Prado") Împreună cu Federico García Lorca și José Bergamín, întemeiază revista El...

108 poezii, 0 proze

Andrei Makine

Andrei Makine (n. 1957) este definit de o relație specifică cu realitatea și memoria, dar clasificarea sa este total diferită datorită statutului său de scriitor global și adoptării limbii franceze. El este clasificat cel mai bine ca scriitor Translingv care operează în cadrul Neoclasicismului Contemporan. Reprezintă un contra-curent la experimentele postmoderne, favorizând o întoarcere la stilul înalt, structura narativă clară și frumusețea lirică. Descompunerea clasificării: Clasificare principală: Literatură Translingvă / Francofonă Născut în Siberia, a emigrat în Franța la sfârșitul anilor '80 și scrie exclusiv în franceză. Exil și Adopție: Este grupat adesea cu alți mari scriitori care și-au abandonat limba maternă pentru o „limbă vitregă” aleasă, precum Vladimir Nabokov sau Milan Kundera. „Gardianul” limbii franceze: Scrie o franceză hiper-corectă, elegantă, aproape clasicizantă. Această devoțiune a dus la alegerea sa în Academia Franceză în 2016, solidificându-i statutul de...

2 poezii, 0 proze

Cristiana Serban

M-am nascut la ]n orasul lui E Ionescu, nu am nimic de-a face cu el si cochetez cu poezia din clasa a VII-a. Am facut facultatea de istorie si ma gandeam sa scot o carte cu versuri, dar inca mai sper. Sunt ofiter local si ma ocup cu dezvoltarea.

2 poezii, 0 proze

El n-are ani...

de viorel gongu

Þi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai, E-un melc timid ce nu mai înflorește. EL n-are ani, tu, minte nu mai ai, Rămâi tăcută ca un ochi de pește. Privirea ta e coborâtă-n bernă, Cum de-ai uitat...

Migreaza-n ceruri cimitire

de Jianu Liviu-Florian

Migreaza-n ceruri cimitire Migreaza-n ceruri cimitire, Si-n locul lor raman altoi Cadavre pline de iubire Pe santul toamnei de gunoi - Discuta mortii despre viata. Medicamente, boli, chirii - Sunt...

PoezieAtelier

Tornada

de Miriam Cihodariu

Personajele: El – un tinerel finuț Ea – cam dură, vulgară Bărbatul – picat din lună Decor: un interior cu aspect de cabană părăsită, câteva piese de mobilier în dezordine: o ladă, câteva scaune,...

35 mm timeline (1)

de Ioana Petcu

Timpul exista prea mult pentru mine. Mă visam în fiecare noapte prostituată și fugeam enorm. Þineam doi copii de mână într-o imagine paradisiacă, pe un celuloid. Cadrul: o casă secționată de două ori...

Spre necunoscut. Capitolul X

de nicolae tomescu

În toamnă au început să sosească oameni din marea bătaie. Primul a fost Ionul Vuțâ. A fost văzut intrând în sat de câțiva copii care păzeau vacile pe marginea drumului. Aceștia se uitau curioși la...

ProzăAtelier

Întoarcerea acasă

de nicolae tomescu

ProzăAtelier

de amoru\' artei

de Mircea Leonte

de amoru’ artei de: Mircea Leonte peronaje: El - un barbat pana-n 30 de ani Ea - o fata pana-n 20 de ani - la alegerea regizorului, ea poate fi jucata de 2 fete diferite décor: un fotoliu-pat cu o...

Omul de azi

de Florentina-Loredana Dalian

Trăiască sfântul materialism! El n-a dat poeti, n-a zămislit pictori si nici mari muzicieni. În schimb a fabricat geometri care ne-nvată teorema lui Pitagora si cum să calculăm perimetrul celor...