Despre autor
JLJianu Liviu-Florian
@jianu-liviu-florian
0 urmăritori
Născut la 19 aprilie 1961, în Craiova.
Elev al Școlii Trișcu din Craiova, și al liceului “Nicolae Bălcescu”.
A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Craiova, secția Automatizări și Calculatoare, promoția 1986, media 9.99, poziția a 7-a pe țară.
Parașutist militar brevetat.
Membru al “Societății Scriitorilor Olteni”, din mai 2000.
Membru al cenaclului “Al. Macedonski” al Societății Scriitorilor Olteni și al cenaclului “Marin Sorescu” al Sindicatului Electroputere Craiova.
Volume publicate:
informatică
1. “Programarea orientată pe obiect în Turbo Vision” – Editura “Intarf”, Craiova, 1993, tipografia “Avrămeanca”.
2. “Programarea orientată pe obiect în Turbo Vision” – Editura Lotus, Craiova, 1994 ( sponsor “CEROLA SRL” );
poezie
1. “Musca, păianjenul și paralelipipedul” – premiul I la Concursul Național de poezie “Al. Piru”, organizat de Editura Vlad&Vlad, 1996, apărut la Editura Sitech, Craiova, 1998.
2. “Cheltuieli de suflet” – 1999, Editura Sitech, Craiova.
3. “Să-mpuști o pasăre care visează” – 2000, Editura Sitech, Craiova.
4. "Imnurile fățărniciei" – 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
5. "Alter Iuda" – 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
6. "Lumea de aur" – 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
7. "Caligrafii pe anotimpuri" - 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
proză
1. “Lumea are cele mai bune intenții!” – proză scurtă, Editura “Contrafort”, Craiova, 2008, 200 pagini;
2. "Povești muritoare" - 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
3. "Uzina Viselor" - 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
Antologii:
1. “Tărâm de dragoste”, 1979, poezie, Antologie a Comitetului Județean al Partidului Comunist Român, Dolj;
2. “La început a fost Cuvântul…”, 2000, a “Societății Scriitorilor Olteni” , poezie, proză ;
3. “A patra antologie paradoxistă”, New Mexico University, SUA;
4. “Vara visurilor mele”, 2003, Antologia revistei “Amurg Sentimental”, București;
5. “Zugravul de cuvinte”, Antologia Cenaclului “Marin Sorescu”, al Sindicatului “Electroputere” Craiova, aprilie 2004;
6. “Fifth Paradoxist Anthology”, Râmnicu-Vâlcea, 2006;
7. „Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație”, de Marian Barbu (coordonator), Alex. Gheorghe, Florea Miu, Radu Scorojitu, vol. II, Editura “Ramuri”, 2006, pag. 321, 572 pagini;
8. „Dicționarul Biografic al Societății Scriitorilor Olteni”, Editura MJM, Craiova, 2003;
9. „Împreună dumiriri pe cale”, volumul 2, Fundația „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Craiova;
10. Antologia Concursului de creație literară: “Vara visurilor mele”, ed. a VII-a, 2008, organizat de revista Amurg sentimental și cenaclul “Visătorii” al Liceului din Puiești, Vaslui.
11. “Golgota hârtiei”, Antologia Cenaclului “Marin Sorescu”, al Sindicatului “Electroputere” Craiova, 2009;
12. "Sixth International Anthology on Paradoxism", Edited by Florentin SMARANDACHE, Columbus, Ohio, U.S.A. The Educational Publisher, 2011;
13. Antologie de Poezie și Epigrame , "Romeo și Julieta la Mizil", Ediția a IV-a, 2010-2011, pag. 69;
Colaborări la
Radio-Oltenia Craiova ( poezie, reportaj) ,
Radio București ( poezie),
Radio-Vacanța Costinești ( poezie, reportaj, epigrame ),
Radio Charlie,
Radio-Sud,
publicațiile “Licăriri” ( a liceului "Nicolae Bălcescu - Carol I" din Craiova), “Înainte”, “Cuvântul Libertății”, “Ramuri”, “Rațiunea”, “Ediție specială”, “Gazeta de Sud”, “Femeia ortodoxă”, “Family News”, “Mozaic”, “Contact”, “Arca lui Noe”, “Lamura”, "MJM", “Glasul femeii ortodoxe”, “Millenium” - Craiova;
“Limba și literatura română”, “Jungla Universitară”, “Amurg sentimental”, “Oglinda literară” – București; “Al cincilea anotimp”, “Crișana plus de duminică”, “Familia” – Oradea;
“Monitorul”, “Convorbiri literare” – Iași;
“Paradoxism” – Universitatea New Mexico, SUA;
“Gazeta de Sud-Est” – regional;
“Cetatea culturală” – Cluj;
“Almanah 2004 – Bucovina literară” – Suceava;
“Orizont Lupenean” – Lupeni, Gorj;
“Murmur” – revistă virtuală de gândire națională și ortodoxă;
“Nordlitera” – revistă virtuală;
"Pasager" - revistă virtuală;
"Terra Nova" - Canada - revistă virtuală;
"Prăvălia culturală" - revistă virtuală;
“Clopotul” – revistă virtuală;
“Altermedia” – revistă virtuală;
“Agero” – revistă virtuală, Stuttgart, Germania;
“Observatorul” – Toronto, Canada;
“Noi, NU!” – revistă virtuală;
“Candela de Montreal”, Canada;
“Destine literare”, Canada;
“Starpress” – Râmnicu-Vâlcea;
“Ecoul”, Epoca”, “Neamul românesc”;
“Glas comun”, “Slova creștină”;
“Singur” – Târgoviște;
“Caiete Silvane”;
“Rapsodia” – Sibiu; “Phoenix Mission” – Arizona, SUA;
“Cuvântul Liber” – cotidian mureșean;
“Mesagerul Olteniei” – Craiova;
"Basarabia literară" – R. Moldova;
"Constelații diamantine", "Literaria";
"Cetatea lui Bucur";
"România magnifică";
"Armonia";
"Armonii culturale";
"Omniscop";
"TimNews" - Timișoara;
"Confluente romanești";
Referințe critice:
Virgil Dumitrescu (1996), Alexandru Firescu (1996), Ștefan Tunsoiu (1996), Simona Lica (2000), Ștefan Marinescu (2001), Marian Barbu (2000-2011), Maria Prochipiuc(2006), Tudor Negoescu(2006), Doina Pologea (2006), Florentin Smarandache (2006), Melania Cuc(2007), George Filip(2007), Ștefan Vlăduțescu (2008-2010), Ștefan Doru Dăncuș(2009), Mihai Marcu(2011), Cezarina Adamescu(2011), Gheorghe Stroia(2011).
Premii în domeniile: tehnic, literar și artistic
(cronologic)
1. Premiul EDITURII MILITARE la OLIMPIADA NAȚIONALÃ DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNÃ, faza finală, IAȘI, 1977; Profesor emerit de limba și literatura română: Iordache Aurelia.
2. Premiul I la OLIMPIADA NAȚIONALÃ DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNÃ, faza finală, ARAD, 1978; Profesor emerit de limba și literatura română: Iordache Aurelia.
3. Premiul III pentru poezie, al Taberei de creație Ciric, Iași, 1979; Președintele juriului: Opriș Tudor.
4. Locul III pe țară, în cadrul Festivalului “Cântarea României”, Cluj, 1979, cu recitalul “În fața atomului”, de Geo Bogza; Președintele juriului: Cojar Ion.
5. Protagonist al spectacolului de muzică, poezie și euritmie “Sunt suflet in sufletul neamului meu”, al liceului Nicolae Bălcescu, regizat de Dl. Emil Boroghină, locul I pe țară, Festivalul “Cântarea României”, Piatra-Neamț, 1979; Președintele juriului: Popovici Alecu.
6. Rolul principal (Vlad Tepeș ) în piesa “A treia țeapă”, de Marin Sorescu, cu care trupa de teatru a CASEI DE CULTURÃ A STUDENȚILOR din Craiova, regizor – Patrel Berceanu - obține la Craiova, în 1986, locul I pe țară, pe scena Naționalului din Craiova, în cadrul Festivalului “Cântarea României”; În juriu: Sorescu Marin, Popescu Dumitru Radu, Tudor Gheorghe, Homeag Leni-Pințea, Mazilu Gheorghe.
7. Locul IV pe țară, în cadrul Festivalului “Cântarea României”, secțiunea recitare, Iași, 1985, cu poezia, creație personală, “GENEZA”; Președintele juriului: Caramitru Ion.
8. Premiul I la Sesiunea Națională a Cercurilor Științifice Studențești, Cluj, 1986, cu lucrarea “Conducerea cu sistemul de proces ECAROM 800 a 8 bucle de reglare independente”; Președintele juriului: conf. univ. dr. Ceangă Emil, Universitatea din Galați.
9. Premiul I la Concursul Național de poezie “Al. Piru”, organizat de editura Vlad&Vlad, 1996; Motto: “ Ce e tăcerea? De parcă ar avea dreptul la mai mult! ( Merwin )"; În juriu: Gabriel Chifu, Patrel Berceanu, Marius Ghica, Mihai Duțescu, Constantin Barbu, Ilarie Hinoveanu, Virgil Dumitrescu, Dan-Ion Vlad, Octavian Lohon.
10. Premiul Special pentru Scenografie al juriului, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Francofon, ediția a III-a, Arad, 23-26 octombrie, 1995, pentru scenografia piesei “Cântăreața cheală” (în limba franceză), de Eugen Ionescu, cu formația de teatru a liceului CFR din Craiova. Regia: profesor dr. de limba franceză Tronea Maria și profesor lb. română-franceză Jianu Mihaela;
11. Membru al Societății Scriitorilor Olteni, mai 2000;
12. Laureat al concursului “Vara visurilor mele” – secțiunea proză - organizat de revista “Amurg Sentimental” din București și Cenaclul “Visătorii” al Liceului din Puiești Vaslui, 30 iulie 2002; Motto: “Ce este limba? Haină neagră ce căzu de pe zid/ Cu mânecile încercând să spună ceva. ( Merwin)”; Președintele juriului: Machidon Ion.
13. Redactor și tehnoredactor al “Dicționarului Biografic al Societății Scriitorilor Olteni”, editura MJM, Craiova, 2003;
14. Cercetări privind conducerea sistemelor tehnologice flexibile de fabricație pentru deformarea plastică la rece a pieselor pentru caroserie auto – Teză de doctorat – dr. ing. Marian Popescu, Universitatea Dunărea de Jos, Galați 2004 -> colaborator; Conducător doctorat: prof. univ. dr. Epureanu Alexandru.
15. Membru în colectivul de redacție al publicatiei on-line de gândire și atitudine ortodoxă – “Murmur”, din septembrie 2004;
16. Premiul I la Concursul Național de Poezie religioasa "Daniil Sandu Tudor", Vatra Dornei,20-23 iulie 2006. Motto: “…Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut…” (Iisus Hristos). Premiul este un dar pe care îl fac, din toată avariția și fățărnicia mea, Domnului și Dumnezeului nostru, Iisus Hristos. În juriu: Verona Dan, Ursu Liliana, Pillat Monica.
17. Premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie “Dor de dor”, Cluj-Napoca, mai 2007. Motto: “Veșnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga). În juriu: Țene Al-Florin, Toma Marin.
18. Premiul al III-lea, secțiunea proză scurtă, 2007, la prima ediție a Concursului Național de Poezie, Proză Scurtă și Pictură, cu tema IISUS, organizat de Trustul de Presă “Ambasador”, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Mureș și Asociația Artiștilor Plastici Mureș. Motto: “…Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut…” (Iisus Hristos). Închin și ofer acest premiu Domnului și Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, cel miluit în timpul vieții pământești cu premiile palmelor, sudalmelor, caznelor, temniței , lanțurilor, pătimirilor, și răstignirii pe cruce.
19. Premiul pentru literatură creștină, secțiunea proză, la Concursul Național de Poezie și Proză Scurtă "V. Voiculescu", ediția a XVIII-a, Buzău, 11 octombrie 2007, organizat de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Buzău, în colaborare cu Biblioteca județeană "V. Voiculescu", Centrul județean al Creației Populare, Primăria comunei Parșcov, Muzeul județean, Casa de Cultură a municipiului Buzău, Fundația pentru tineret Buzău, Asociația culturală "Renașterea buzoiană", Fundația academică "V. Voiculescu", Fundația "Irineu Mihălcescu". Motto: "Doamne, numai dragostea Ta aș fura..." ( "Tâlhar", de Vasile Voiculescu). Președintele juriului: Popescu Florentin.
Închin acest premiu pentru pomenirea părintelui Cleopa Ilie, și a desăvîrșitului creștin, medic, adesea fără de arginți, și minunat scriitor, Voiculescu Vasile.
20. Premiul I, secțiunea proză scurtă, la Festivalul Național de Umor ,,Ion Cănăvoiu', ediția a XV-a, 20-21 octombrie 2007, Organizat de Consiliul Județean Gorj, CJCPCT Gorj, Biblioteca județeană, Muzeul Gorjului, Liga culturală ,,Fiii Gorjului' și Consiliul local Runcu. În juriu: Ștefan Cazimir, Nicolae Dragoș, Cornel Udrea.
Motto: "...Și dăruiți zâmbetul vostru... Căci nimeni nu duce lipsă mai abitir de așa ceva, decât acela care nu a dăruit niciodată un zâmbet semenilor lui...".
Închin acest premiu pentru pomenirea părintelui Cleopa Ilie, a scriitorului Ion Cănăvoiu, și a tatălui meu, Marian.
21. Premiul al II-lea, Concursul de Creație (secțiunea literatură umoristică, proză scurtă), Festivalul Național de Umor “Liviu Oros“ Deva - ediția a VIII-a, 28-29 martie 2008. Președintele juriului: Cornel Udrea.
Motto: „...Și dăruiți zâmbetul vostru... Căci nimeni nu duce lipsă mai abitir de așa ceva, decât acela care nu a dăruit niciodată un zâmbet semenilor lui...”.
Închin acest premiu Regelui Universului, Iisus Hristos, și soției mele, Mihaela.
22. Premiul Editurii “Junimea”, la Concursul Național “Ion Creangă” de creație literară – povești, organizat de Muzeul Literaturii Române, Iași, Uniunea Scriitorilor din România - filiala Iași, Primăria Iași, ediția a XV-a, Iași, 13 aprilie 2008.
Motto: “…Mă închin cu sănătate de la golătate, despoieții din urmă. De n-aveți ce mânca acolo, poftim la noi, să postim cu toții…”. (Ion Creangă)
Închin acest premiu pentru pomenirea Bisericii Ortodoxe Române, a părintelui Cleopa Ilie, a scriitorului, fiu de țărani, Ion Creangă, a mamei mele, Adriana, și a familiei mele.
23. PREMIUL IV (MENȚIUNE SPECIALÃ) - “De ziua ta” - AL EDIȚIEI I A CONCURSULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI “STARPRESS” www.valcea-turism.ro Organizat din inițiativa a două forțe scriitoricești, din MONTREAL - CANADA (poet - GEORGE FILIP) și RÂMNICU VALCEA - ROMANIA (editor - LIGYA DIACONESCU), de Revista Internațională STARPRESS (www.valcea-turism.ro), în Parteneriat cu RADIO ROMÂNIA INTERNAȚIONAL, în colaborare cu: Editura DESTINE MONTREAL (e-mail: poetgfilip@yahoo.ca PUBLICAȚIA - REVISTA OBSERVATORUL - SUA & CANADA www.observatorul.com, CENACLUL OBSERVATORUL, COLECTIVUL TEATRULUI TUDOR MUȘATESCU DIN TORONTO, PUBLICAȚIA CANDELA - CANADA cu sprijinul REVISTEI IOSIF VULCAN DIN AUSTRALIA, www.revistaiosifvulcan.wordpress.com, www.ioanmiclau.wordpress.com, ROMANIAN GLOBAL NEWS (AGENȚIA DE PRESÃ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI) și redactia RGN (www.rgnpress.ro), precum și a numeroase publicații naționale și internaționale din România și străinătate printre care amintim: www.monitor-cultural.com, poesis.weblog.ro, www.ro-muenchen.de, www.realitateadinitalia.com, ASOCIAȚIA INTERCULTURALÃ ARS LONGA e.V. – Nürnberg, www.poezii.biz, ta.wordpress.com, www.romaniaitalia.net, es.wordpress.com, www.aradon.ro, www.biserici.org, zh.wordpress.com, eu.wordpress.com, groups.yahoo.com – cehia, technorati.com, www.revistamurmur.info, www.bocancul-literar.ro, www.sphere.com, www.GlasComun.info, Cenaclul Virtualia Iași, Publicația FLUX - Republica Moldova, etc. (Menționăm că Artefactele și Simbolistica de Premiere, de inspirație istorică din antichitatea greco-romana, sunt oferite de «AGORA ROMAGNA LATINA» - Canada, Societate pentru Istorie, Cultură și Latinitate, prin grija domnului Daniel Constantin Manolescu, promotor și tribun al sus-numitei societăți.). Președintele juriului: Filip George.
Închin acest premiu pentru pomenirea Fecioarei Maria, și a tuturor Sfinților.
24. Premiul al II-lea pentru eseu, la cea de-a VII-a ediție a Concursului de Creație literară “VARA VISURILOR MELE”, București, iulie 2008. Președintele juriului: Machidon Ion.
Motto: "...luă iar în mînă tidva cea scîrboasă / și-înfipse dinții-într-însa, ca ogarul." (v. 77,78) “Infernul” ( Dante Alighieri ).
Închin acest premiu românilor care au fost, sunt, și vor veni, și Regelui lor, Iisus Hristos.
25. "Certificate of Appreciation – awarded to LIVIU JIANU in recognition of valuable contributions to the culture by the Math & Sciences Department of the University of New Mexico - Gallup Branch for 2008-2009; Dr. Florentin Smarandache Chair; 30/06/2009;"
Închin această diplomă în memoria profesorilor și eroilor neamului românesc, și a robului lor, Iisus Hristos.
26. …cu recunoștință, în memoria membrilor și conducătorilor Partidului Comunist Român, și a oamenilor Securității Republicii Socialiste România, mulțumită cărora am avut o copilărie, o adolescență, și o tinerețe cum nu îmi pot inchipui altfel, Raiul pe Pământ.
ÎN PREGÃTIRE
1. "Amintiri asomate" – proză scurtă;
2. "Contemporan cu tine" - poezie;
"Tânărul lipsit de experiență în războiul duhovnicesc lasă pe fundul fiecărei lui fapte bune să se strecoare slava deșartă și părerea de sine. Dar soldatul încercat în acest cumplit război, în mijlocul vâltorii luptei contra patimilor aflându-se, nici o nădejde în sine nu-și pune, ori în faptele lui bune, ci mai vârtos sporește rugăciunea cu lacrimi, strigând întru ajutorul lui Dumnezeu. Avva Matoes zicea: "Cu cât omul stă mai aproape de Dumnezeu, cu atât se vede mai păcătos." El mai zicea: "Când eram tânăr, gândeam câteodată că am făcut vreun bine: acum că sunt bătrân, văd că nici măcar un bine nu am lucrat cu adevărat vreodată". Dar oare nu zis-a Însuși Domnul nostru: " Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu " (Matei 19:17).Deci dacă bun nu este nimeni decât numai Unul Dumnezeu, izvorul a tot binele, atunci cum ar putea fi bună vreo faptă care nu vine chiar de la Dumnezeu? Și cum ar putea cineva care lucrează vreo faptă bună să și-o atribuie sieși, iar nu lui Dumnezeu? Și dacă așa stau lucrurile, atunci în ce se va putea lăuda vreodată omul cel muritor? În nimic, decât numai în Domnul și în bunătatea Lui!"
"Proloagele de la Ohrida" - de Sfântul Nicolae Velimirovici - Vol. I - pag. 530
Dumnezeu nu a făcut oamenii roboți. Oamenii au liber arbitru. Omul este conlucrător cu Dumnezeu pentru împlinirea binelui Dumnezeiesc.
Referințe critice
"Liviu Florin Jianu scrie o poezie subtilă, modernă, între tradiție și experiment în totul novator ; este un spirit contemplativ, tulburat de nostalgii și neliniști, de spaime ale timpului său, uneori chiar anxios, dar precizia expresiei este îngemănată mai întotdeauna cu instinctul inefabilului și al diafanului, astfel că influențele varii se omogenizează iar figurativul citadin sau exotic și fabulosul cotidian au "contrapuncte" naturiste și familiale ce dau, parcă, un aparent aer vechi de plângere biblică: după strămoși, după neuitatul părinte Marian, după locurile natale descopertate de mistere și legende, după setea de puritate a adolescenței unită cu oroarea de platitudinea vârstei mature...
Poezia sa are etnicitate, o anume celebrare a elementelor firii în viziune modernă, are "nopți ale risipitului", vădește ironii cu detașare și stil, "întâlniri în oglindă" ale unui peregrin în timp, are eros și cântec, puls și permanență, jocuri cuceritoare de-a râsul și de-a plânsul, spirit magic uneori, virtuți ale ironiei, dar și retrageri spre îndărătul cuvintelor, sarcasm ca terapeutică...
Modern prin excelență, personal și plin de neprevăzut, poetul ni se pare, totuși și înainte de toate, creatorul unei poezii de inefabilă nuanță intelectuală, dar și al unei memorialistici poetice semnată - Liviu Florian al Orlei."
Alexandru Firescu, despre volumul de debut, "Musca, păianjenul și paralelipipedul".
Liviu Jianu: Exerciții de proză cugetată
Ștefan Vlăduțescu
“Există fapte și oameni care în particular n-au nimic care să atragă ca inspirație epică. Totuși, un spirit ce lecturează cotidianul cu o privire scrutătoare, sub aparența de platitudine și în cuprinsul banalității, găsește semnificații desfătătoare. Acestea sunt coordonatele universului epic al cărții de proze scurte „Lumea are cele mai bune intenții!” (Craiova, Editura Contrafort, 2008) de Liviu Jianu.
Autor de volume de poezie și de informatică, concitadinul nostru Liviu Jianu debutează în ordinea epicului, arătându-se un bun narator. Cartea acoperă un interval tematic tridimensional și se dezvoltă în trei tonalități distincte. Se individualizează mai întâi un stil al reflecției ce urcă de la concret la general, fabulos și umoristic. Este vorba de o meditație ce se investește într-un registru grav, insinuant liric și cu o marcată deschidere spre simbol. Se înscriu pe această dimensiune schițe precum „Buzunarele”, „Gradație de merit”, „Educatoarea” și „Dicționar de război”. Pecetea acestora este, dincolo de stil, centrarea pe evenimente și împrejurări de mare semnificanță existențială. Faptele se impun împotriva povestirii. Acest lucru ne dă senzația că avem de a face cu narațiuni fără epic, mizând probabilistic pe o bine controlată transparență a fisiunii simbolurilor. Între acestea, „Buzunarele” și „Gradație de merit” sunt antologice și, parcă, de nerepovestit.
Pe o a doua dimensiune întâlnim un stil jurnalistic anticalofil și plin de vervă, un stil al reținerii unor vieți aflate în plină viteză, unul al oralității accelerate, al vorbirii naturale atrasă în proză de exigențele prinderii în literar a ceea ce este domestic și cotidian. Aici se încadrează schițe precum „Sfântul Mitică Le Grand”, „Ceaiul rusesc”, „Mătura” sau „Moneda de 10 cenți”. În această zonă, Liviu Jianu face proba resurselor sale lingvistice și capacității de a fixa idei și trăiri în armătura unui dialog polifonic. Izbutește să configureze biografii și să înrămeze limbajual portrete. Reușește să concretizeze o elegantă dinamică a narațiunii, să scoată în evidență autenticitatea reacțiilor comportamentale și să le păstreze acestora o nuanță de fidelitate a transcrierii.
Un al treilea stil ce aduce cu el și un registru specific este acela de autoinvestigare religios-teologică. Pe această zonă se configurează chipuri și oameni strălucitori așezați în locuri unde se întâmplă lucruri de rezonanță esențială. Scena este învăluită în cuvinte evocatoare și purtătoare de conotații de plecăciune și smerenie. Acum prozatorul dovedește o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării și ispitirea rugăciunii în limitele literaturității. Intervenții narative, precum „Vânduți pe doi Hristoși”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau „O ursitoare a Sfântului Scaun” ilustrează potențialitatea de a face din smerenie și modestie o experiență estetică.
Cele trei stiluri nu se află în competiție. Ele sunt complementare, instanța epică reușind să nu le amestece și a produce buimăcire. Un stil de exclusivitate se profilează în fiecare povestire. Ele sunt, de asemenea, echivalente valoric și fac ca volumul să fie pe fiecare zonă tematico-stilistică unitar.
Propensiunea și înzestrarea prozatorului sunt spre literatura de comportament cu inflexiuni simbolice. Proza prinde agreabil mișcarea sentimentelor, observă bine trăirile complexe și notează pertinent situațiile existențiale. În plus, izbutește să țină în concordanță desfășurarea evenimentelor și „filmarea” lor narativă. Momentele statice sunt investite cu semnificații reflexive, precum niște pauze pentru intervenția gândirii. Conflictele, intrigile sunt rare, căci mișcarea este supravegheată de sus și de departe. Prozatorul este un bun constructor de imagini în mișcare. Sigur, curgând pe trei brațe, volumul nu are coerență și coeziune decât la nivelul instanței narative, dar lectura nu este afectată de fragmentarism. Se observă o lipsă de aperență pentru descriere și discursivitate în favoarea unei plăceri elegante a povestirii ce caută, dincolo de aparențe, sensuri și semnificații profunde ale existenței.
Cu lumea interioară a povestirilor sale, Liviu Jianu are delicate și generoase intenții bune, iar lumea la rândul ei are cu ea însăși o înțelegere de nezdruncinat. Am spune că aceasta este proza lumii celor mai bune, confirmate și realizate intenții. Vedem în acest volum o probă de teme și de stiluri. Marele efort de-abia începe pentru a alege să fii ceea ce talentul îți permite și a scrie coeziv, unitar și coerent pe spații mari.”
„Scriitor contemporan de-o efervescență creatoare reală, ține în echilibru perfect latura visului în care poemul sau proza se suprapun, se pliază simetric și cu un soi de liturgic respect, peste latura științifică, tehnică, - care ar părea la o primă privire că ține de lumea ,,seacă,, în care trăim, de timpul prin care hălăduim înfrățiți de bunăvoie și irevocabil cu cipul electronic. Jianu Liviu-Florian demostrează prin ceea ce face că , în pofida unor falși profeți, Poezia va rezista, va Exista pentru că ne-a fost dată de Dumnezeu, ca antidot la frică, uitare, prostie, nimicnicie...”
Melania Cuc
Redacția revistei Agero, Stuttgart
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii
Ștefan Vlăduțescu
„Prin „Imnurile fătărniciei” (Craiova, Editura Contrafort, 2010), Liviu-Florian Jianu probează o vocatie poetică aparte, manifestată ca interiorizare a lumii pe coordonatele unui lirism meditativ. Temele sale predilecte sunt orientate pe două directii: evenimente ale vietii cotidiene (moartea tatălui, un Mos Crăciun pentru fiica sa Marina, „8 martie”, aniversări si anotimpuri) sau evenimente gnoseologice, existentiale ori moral-religioase (răspunsul si întrebarea, darul, moartea unui poet, timpul si sufletul, singurătatea, drumul).
Tensiunea lirică se concretizează în tablouri de idei si sentimente, de trăiri, nelinisti si interogatii. Spiritul creator figurează existenta poetică precum o cătărare oximoronică: „În fiecare zi, un pas etern/ M-apropie, mă duce spre infern./(...)/Urcăm, urcăm spre hăuri, poftitori/Visându-ne o clipă, dezertori” („Cătărătorii”). Escaladarea are loc în tăcere, se derulează în sfortare si sub amenintarea unui bolovan, precum cel al lui Sisif: „Azi vine o tăcere ce n-o vom tine minte/E mai de pret o pâine decât niste cuvinte./Împingem bolovanul, ca Sisif, spre zone noi/Va fi să ne strivească de va veni-napoi” („Azi vine o tăcere”). Viata omului stă sub semnul pericolului. Nu riscul bolovanului, al primejdiei fizice este cel ce reprezintă cea mai mare amenintare. Marea încercare o constituie fătărnicia. Ea mimează credinta, bunătatea, onestitatea si curajul. Demersul cathartic de curătare prin evocarea ipocriziei se fundamentează pe o constiintă a vinovătiei. Luciditatea celui care îsi asumă fătărnicia în numele tuturor este de domeniul evidentei. Spiritul este apăsat de duplicitate. Cu toate acestea nu vrea să se elibereze de ea decât în urma unui efort de a-i elibera si pe congeneri. El îsi doreste să rămână între semeni si să se izbăvească odată cu ei. Lumea nu poate deveni mai bună printr-o singură persoană, ci prin diseminarea bunătătii. Rostul fiecăruia este să dăruiască, să se ofere, să se arate disponibil: „De nu dai de la tine-un bun/Nu poti fi bun./Si bunătate de-i avea,/Si nu vei da mereu din ea,/Te vei usca” („Rost”).
Darul din dar este regula oricărei civilizatii coerente si coezive, a unei lumi bazată pe valori: „Am dat un dar unei femei bătrâne,/Care cânta în strană de demult./(...)/Si parcă în viata ei nu a primit/Un dar mai scump” („Darul”). Marele dar, cel mai putin costisitor si cel mai valoros, este însă vorba bună, cuvântul blând, mângâietor, blajin, asezat. El este la îndemâna tuturor si delimitează calea împăcării cu lumea si cu sine: „De n-ai nimic de dat, în rai,/Nimic, sub soare, si sub lună,/Un singur lucru să mai dai:/O vorbă bună!/De totul e desert si van/E si gunoi, e si cunună,/Mai e pe lume un alean:/O vorbă bună” („O vorbă bună”).
O altă valoare pe care se sprijină trăirea lirică o găsim în recunostintă, recunostinta fată de mamă, fată de părinti: „În livada cu meri, ceruite-n tăceri,/poame rosii, duceau dorul ierbii în ramuri,/odihnea sub un nuc umbra zilei de ieri,/chipul mamei săpa o icoană în geamuri./(...)Ca un fulg de dorinti îi visam pe părinti.” („Floare de recunostintă”, „În livada cu meri”).
Axa acestui univers o reprezintă tatăl: „Când a murit tata/A fost o zi ca oricare alta./Dar soarele a apus dimineata” („30 martie 1987); „Îmi caut tatăl meu de grâu printre cuvinte,/Si tatăl ară prin poeme, aplecat” („Pâinea cea de fiecare poezie”).
Un eu liric nostalgic si preocupat de destinul lumii inscriptionează poeziile cu un îndârjit mod de a lucra asupra sa. În timp ce scrie, poetul se modelează pe sine. Faptul că poeziile sunt în cea mai mare parte datate denotă un acut sentiment al timpului. Fiecare apare ca o inscriptie, ca un semn, ca o bornă pentru o emotie, pentru o trăire, pentru o suferintă. Parcă s-ar dori ca în fiecare vers să se depoziteze un element dintr-o retrospectivă existentială. Eul liric trăieste prin poezie o a doua viată: una de eliberare de fătărnicie, de duplicitate si de ipocrizie. Este vorba de o viată de valori. Este vorba de un spirit liric ce pe cont propriu ispăseste păcatele sale si păcatele lumii în speranta că si el si lumea vor deveni mai buni, mai sinceri, mai blânzi.
Prin faptul că se face pe sine mai bun si mai cinstit, omul rezolvă prima si cea mai importantă problemă pe care lumea o are cu el. Prin a lucra asupra sa în domeniul valorilor dezirabile, eul liric elimină marea aporie a alteritătii: aceea conform căreia fiecare dintre noi crede că cel mai usor este să se schimbe altul, celălalt, alteritatea, iar nu să se schimbe el.
Lirica aceasta este una a unui spirit ce se îngrijeste mai întâi de schimbarea de sine în bine ca prim pas pe un drum al valorilor ce, odată deschis, ar putea fi urmat si de altii. Este de ajuns că un om se face pe sine mai bun pentru ca lumea să aibă o sperantă întemeiată. A te face pe tine mai bun este o algebră pe care Liviu-Florian Jianu o întemeiază ca pe un mod de a merge mai departe. Calea acestei ecuatii rezolvate se profilează a fi valorile morale, estetice, existentiale. În poezia „Algebra unui elev al viitorului” se configurează o viziune a binelui: „Crestea, atâta stiintă, în fiecare zi-/Firesc, crestea pe lume sământa unui bine/Din care vor bea sânge alti oameni, alti copii-/Si toate câte-or creste, se vor scădea din mine...”. Asumarea acestei căi nu este un sacrificiu, ci acceptarea singurătătii ca premisă a unui bine comun în perspectiva unui viitor mai confortabil si fericit pentru urmasi: „Cu fiecare zi, te-ngrop în mine,/Tu, îndepărtata mea singurătate,/Si ocolindu-te, la amândoi fac bine,/Târziu când toate fi-vor judecate” („Cântec de ziua noastră”).
În cadrul acestei lumi ce se întoarce spre sine, căutând valori, se delimitează câteva modalităti de adresare si de răspuns. Materia lirică este modulată în tonuri elegiace: litanie, spovedanie, rugăciune si cântec de leagăn.
Volumul conturează o viziune elegiacă unei lumi a onestitătii, a onoarei, a cuvântului dat. „Imnurile fătărniciei” este cartea unui poet reflexiv, acaparat de sansa valorii în lumea de azi si chinuit de îndoiala că exemplul de cinste poate fi cel mai bun argument. Experienta lirică face vizibil un fond de calităti umane si o sumă de trăiri în legătură cu acestea. Miscarea poetică o reprezintă, sintetic, luarea de cuvânt a unui om care cu bună-credintă trăieste pe cont propriu destinul duplicitar al lumii. ”
“Sincere felicitări pentru aceste versuri scrise cu talent ,suflet,sinceritate și dragoste față de DOMNUL ,față de oameni,de semeni.” PETRE GIGEA-GORUN
( Primar al Craiovei, Ministru de Finanțe al României, Ambasador al României la Paris, despre versurile din volumul de poezie ALTER IUDA )
"Pentru mine cel puțin merită( n.a.: să vă citesc), având în vedere modul dumneavoastră - adeseori bivalent, când romanțat și sensibil, când puternic și tranșant - în care expuneți problemele acute ale existențialului modern. Îmi place foarte mult filonul aurifer pur românesc, pe care simțirea dumneavoastră îl transpune în minunate pilde. Îmi place foarte mult dorul pe care-l manifestați în fiecare scriere și respectul față de noblețea rădăcinilor românești . Îmi place... Cu prețuire, George Stroia"
"…am citit cartea ta( n.a.: "Toată lumea are cele mai bune intenții"). Mi-a plăcut mai ales, prin răsfrângerea unghiurilor din viața personală: intrarea pe fereastră, somnul fetiței, barurile din apropierea casei, care-ți asigurau vizualizarea unor personaje și a unor situații asemănătoare celor din Craii de Curtea-Veche, precum și prin deplasarea din real, înspre un tărâm pe care nu-l anticipează nimic, al poeziei lucrurilor de față. Tărâmul spontan al poeziei pe care-l încarcă aparențele concretului diurn. Memoria vizuala și ușurința descrierii, sensibilitatea din spatele lor sunt atuuri specifice. "
Dan Ionescu
Vezi profilul
S