"E de ajuns să ne intâlnim undeva" – 20926 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
CMCarmen-Elena Munteanu
Ma numesc Carmen, dar prietenii imi spun Amy. Sunt dintr-un orasel din N-E tarii, Roman. Momentan sunt studenta in Iasi, la Universitatea "Al. I. Cuza", Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalistica si Stiintele Comunicarii, in anul III. Sunt o fire incapatanata, dar care iubeste adevarul, plimbarile in aer liber sau prin ploaie, linistea. Ador sa citesc si sa scriu. In anii precedenti am facut cateva cursuri de teatru si de pian, dar micul meu oras nu mi-a dat prea multe sanse de a ma lansa. Imi place ceea ce studiez acum si sper ca intr-o zi sa ajung acolo unde mi-am propus... este o promisiune pe care mi-am facut-o, in primul rand, mie... iar pe langa aceasta dorinta, sper ca intr-o zi sa pot tine in maini propria-mi carte... mai multe despre mine puteti descoperi din textele pe care am sa le trimit.
9 poezii, 0 proze
sanda
Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.
1 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
AAnca
Traiesc ca sa iubesc sau iubesc ca sa traiesc? Cat despre mine : sunt un copil. Deocamdata e de ajuns.
6 poezii, 0 proze
CMCiobotaru Marian
Sunt asa cum imi place si nimeni si nimic nu ma poate schimba.Daca vrei sa ma accepti asa cum sunt e ok,daca nu,iar e ok. Oricum nu ma intereseaza sa ma iubeasca cineva sau sa ma urasca. Consider ca respectul reciproc e de ajuns. De-a Domnu'!
40 poezii, 0 proze
Bouda Francisc
Am ajuns să trăim într-o societate în care toți vor doar să „spună” și nimeni nu e dispus să și asculte ce au de spus cei de lângă ei. O „comunitate” în care prea mulți „comentează” și prea puțini citesc... Persoana mea nu face excepție de la cele afirmate mai sus. Prin urmare, vă propun să citiți postările mele și să vă spuneți fără rezerve părerea...
1 poezii, 0 proze
MNmarius nițov
Cultura și arta, gustul libertății mele... scriu în stele, caut să înțeleg ceva din perioada asta scursă de la un regim totalitar la statul infractorilor cu reminescențe totalitare. Prin toate anormalitățile trăite ca un exercițiu de supraviețuire, n-am uitat ce înseamnă frumosul. Master (culmea!) in istoria comunismului. S-a scris poezie buna in "inchisoarea rosie". Participant in cenacluri literare si cateva poezii publicate. De ajuns intr-o perioada crunta pentru poezie. În 2008, premiat pentru activitate jurnalistică locală. Dragostea mea de poezie este un dar din cer, de aceea cred și mărturisesc! Rolul meu e să descopăr fericirea fiecărei clipe, pentru a adăuga mai multă viață în jurnalul călătoriei și căutărilor. mariusnitov@yahoo.com.
274 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
Platon Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
GNGabriel Nita
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja am depășit un an de prezență (să fie oare deja doi?...). Vreți să știți de ce mi-am ales pseudonimul lapislazuli? Din întâmplare… După cum tot din întamplare am ajuns și aici, pe acest site. Lapislazuli este o piatră semiprețioasă de culoare albastră. Și în același timp, se învecinează cu un personaj dintr-un roman al meu preferat, scris de Boris Vian. Alți autori preferați: Mario Vargas Llosa, John Fowles, Max Frisch, Jose Saramago… Și mai sunt mulți alții. Pe curând! PS: Iata si adresa de mail pe care ma puteti contacta: n_gabi55@hotmail.com
282 poezii, 0 proze
E de ajuns să ne intâlnim undeva
de George Potyng
Ne vom întâlni undeva lângă infinit Într-un amurg, să petrecem o noapte În care voi des-cânta viața, oamenii, păsările dimineții Până la zgribulire sub plapuma frigului Și ce dacă sună a gol...
Privește o clipă spre nord și est
de Maria Prochipiuc
m-ai cules dintr-un stop cadru ai încercat să unești punctele pentru a face poduri peste ape ne strecuram sufletele fotografii alb negru ploua când îmbrăcați în negru ne apropiam delirând alte...
Ravas de la Adia cea ravasita
de Adina Ungur
O ascunsesem, o pierdusem aproape, o pitisem undeva în memoria îndepărtată a anilor trecuți, o pedepsisem cu tăcerea, voiam să uit de ea, de Adia mea, până când, zilele trecute dede_n m-a găsit, m-a...
poveste
de Nicolae Diaconu
Am să vă spun o poveste. O poveste adevărată, că de n-ar fi adevăr , ce rost ar mai avea povestea noastră? Toate poveștile au un sâmbure de adevăr și așa s-au păstrat până în zilele noastre. Ei, doar...
Cavoul
de dan david
O ceață moale, albă i se prelingea încet de pe ochi, de pe minte. Parcă cineva i-ar fi turnat o oală cu lapte peste cap și acum i se scurgea albeața cleioasă pe obraji la vale. Se trezise parțial în...
Un ultim omagiu
de Oana Izbașa
Această compunere a fost scrisă în data de 30 iunie, 2006, între orele 4 și 5 dimineața, a doua zi de la cumplitul deces al celui mai bun prieten al meu: pomul din fața casei. Pentru un prun care era...
Numai tu. Sau nu?
de Dediu Larisa
Sunt ultimii mei pași pe care îi fac în lumea asta nenorocită. Unde o să plec pe urmă? Nu știu. Undeva departe de chipul tău angelic. O să plec în rai și te las pe tine, vă las pe voi toți aici, pe...
O poveste de dragoste cu naș (II)
de Marian Stan
Rămași singuri în magazin, am aflat că pe fată o chema Runi și am mai aflat că era logodită de vreun an cu băiatul gestionarei pe care îl chema Bebe. Vă dați seama ce-am simțit când mi-a ajuns asta...
Jurnal androgin-2
de Raluca
Astazi, cand am coborat sa iau paine, iar m-am întalnit cu omuletul acela caraghios care mi-a spus ca suntem la fel, eu si el, si ca dupa o gandire si mai matura decat data trecuta si înca si mai...
Noul zalmoxianism
de Dumitru Sava
În fața unor grave amenințări ori provocări cruciale ale istoriei, organicitatea popoarelor activează ultima și cea mai redutabilă armă naturală de autoapărare - naționalismul. Apariția...