"Dureroase sînt căutările..." – 7058 rezultate
0.04 secundeMeilisearchAndrusca Ervin Alen
Complicatiile dureroase ale vietii destinate a demoraliza fiinta mea imi dezvolta ironia cu care tratez clipele urmatoare; de-acord sunt cu faptul ca inima gazduieste doi razboinici, unul este iubirea iar celalalt ura si ca cel care va invinge intotdeauna este cel pe cate il hranesti mai mult
10 poezii, 0 proze
MMMatei Mihaela M.
M-am născut în vara anului 1981 într-un sat nemțesc situat la granița vestică a tării. Trăind acolo primii ani de copilărie alături de bunici, am avut norocul de-a fi pentru o scurtă perioadă de timp om "normal". Școala și educația mea sunt complet irelevante și nu merită nici o atenție. La 19 ani mi-a încept "aventura" pierdutului de timp prin birouri, ședințe și între colegi de-o mediocritate dureroasă. Până la momentul de față am călătorit într-o măsură acceptabilă reușind astfel să văd câteva țări și de curând mi-am schimbat radical viața dedicandu-ma călătoriei, trăirilor și artei.
16 poezii, 0 proze
MDMarin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
52 poezii, 0 proze
MVMatei Vișniec
Matei Vișniec este născut în 1956 în România. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți. Tatăl era contabil iar mama învățătoare. Familia sa a avut experiența dureroasă de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deținea și îl lucra. De mic observă că trebuie să adopte la școala și mai târziu în viața activă o ideologie de care știa că nu este chiar așa de perfectă și de adevarată. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată realitatea, cum ar fi spus tatăl său contabil, între scriptic și faptic, va fi inspiratoarea multora din piesele sale. Din copilărie într-un oraș în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și...
54 poezii, 0 proze
Roxana Mihailescu
1977 - prezent : Suferință tu, dureros de dulce...
3 poezii, 0 proze
Adrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
mocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
Calota Ion
Prima data am scris poezii pentru ca eram trist si nu ma regaseam in lumea in care traiam ,un personaj aproape halucinogen care nu se acomoda cu "normalitatea" si ritmul vietii celorlalti. Apoi am scris poezii pentru ca m-am indragostit ,brusc si dureros de puternic, si ,suferind cumplit de timiditate, impingeam spre toate zarile mesagerii versurilor pe care le scrisesem in aerul in care tocmai trecuse ireala mea iubita. Mai apoi ,am mai scris poezii . Devenisem dependent . Aerul pe care il respiram il gaseam doar in lumea virtuala a acestor poezii. Si devenisem dependent mai ales de metafora.
1 poezii, 0 proze
Dureroase sînt căutările...
de iscru adrian
Dureroase sînt căutările prin cele văzute ...ne-văzutelor (de)veniți prin ochiul ascuns și încîntați inima cu acele ritmuri ce prevestesc Prezența acea Prezență care nu are stare și sens decît...
fără nume între spații
de Teodor Dume
așa sunt eu spumant... plin de bule dureroase și miros a rădăcini până în locul în care nu există durere locuiesc aparent într-un timp fără amprente amestec iubiri pun culorile limită între spații...
Mitul orfic și simbolul paradisului pierdut
de Carmen Duvalma
Mitul orfic și simbolul paradisului pierdut Mitul lui Orfeu a inspirat literatura secolului al XX-lea, fiind receptat și reactualizat odată cu o multitudine de transpuneri literare moderne și...
Devreme pentru tarziu
de Catalin Magureanu
Capitolul I (prefață) Cuvânt către autor din partea autorului. Cuvânt, poate nimic sau poate mai mult decât mintea înțelege, un război ,un antidot,o fericire, atârnate toate de o simplă vorbă. Îmi...
Elegie - Omul de bronz. Autoportret
de Mondea Adrian
Am rădăcini înfipte în pământ. Mă aud cerșind apă celulelor mele. Izvor nesecat. Cel fără de sevă fără lacrimi și fără putere. Nestatornicul ceas împietrește cununa-mi de pe frunte. Pielea mi...
Ion Monoran, poetul „cu steaua pe gură”
de florin caragiu
În prefața intitulată „Despre cartea lui Înaintescriitoare, despre el Iartrăitor”, Daniel Vighi numește volumul optzecistului Ion Monoran „Eu însumi” (Cartea Românească, 2009) cea mai frumoasă carte...
Ce ar putea să dea omul în schimb?
de Alexandru Mărchidan
primele adevăruri uitate de locuitorii izgoniți ai paradisului sunt cele ce le amintesc de ei. chipul călător în deșert se reîntâlnește sub straturi dureroase de nisip. fadele bucurii vor avea mereu...
Despre înțelegere
de Radu Herjeu
Toți oamenii simt nevoia să înțeleagă lucrurile. Și asta nu pentru că ar fi mânați de un imbold interior de a descifra tainele universului, de o curiozitate profundă... Nu, pur și simplu, oamenii,...
din nou, cu rever...
de ana sofian
O reconstrucție rămâne o reconstrucție. E o înfăptuire cerută ca să îți reașezi ființa în coordonate noi, mai puțin dureroase, căci umblăm după binele etern supus de la începuturi păcălelii. Îmi vei...
Poveste de iarna
de Galateanu Corina Roxana
Poveste de iarna „Ca sa nu te ratacesti, venind iarna pe cărările vechi, înspre mine, ti-am aprins o lumânare in fereastra de la mansarda, sa-ti fie ca o calauza a cărei lumina sa-ti îndrepte pașii...
Cândva
de nica ioana
Seara mereu mă gândesc la el. Aștept să-mi zâmbească cu părul lui cret și grizonat și să-mi spună lucruri banale în care să descopăr adevărate filozofii și să simt împlinită, ca și când mi-aș fi...
Iuliana Benedic [lizuca] - chemări suspendate în penumbre
de Maria Prochipiuc
zâmbetul meu sfâșiat l-ai închis în sfere de cristal, uneori le spargi la întâmplare, fâșiile se recompun diforme. *** buzele conturau singurătatea fără început fără sfârșit săruturi plânse dilatau...