"Durerea de cot" – 18093 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SSerban
Incerc doar sa mai uit de durerea care oam in suflet
6 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
Ssomeone
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca atunci cand cazi cea mai buna cale sa uiti E sa o iei de la capat. Am invatat ca iubirea nu e un punct fix,ci e o semidreapta, Despre care stim doar cand incepe... Am invatat ca,desi, exista maine E mai important sa traiesti azi... Am invatat ca niciodata nu vom putea SA IUBIM CU ADEVARAT VIATA!!!!
2 poezii, 0 proze
PRpop romeo
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com
869 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
PRPavel Raluca
"m-am sinucis înainte să te naști de teamă că nu am să merg alături de tine niciodată. m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi viu" "Durerea mă iubește cum nu a făcut-o nimeni niciodată."
20 poezii, 0 proze
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
Carmen Sylva (Principesa Elisabeta)
Principesa Elisabeta s-a nascut la 17/29 decembrie 1843 in castelul parintilor sai din Monrepos de linga Rin, unde primeste o instructie pe masura rangului priciar, cu profesori renumiti in epoca si in tinutul sau. Cunoaste la perfectie limbile franceza, engleza, italiana, suedeza si bineinteles, romana. La 3/15 noiembrie 1869 se casatoreste cu domnitorul Romaniei, Carol I. Singurul copil din aceasta casatorie, Maria, moare la varsta de numei trei ani si jumatate. Durerea imensa, produsa de moartea fiicei sale este convertita intr-o pilduitoare activitate pe tarim umanitar si cultural. Isi consacra intreaga activitate unor opere de caritate, fondind societati de caritate:\"Painea zilnica\", azilul de orfane\"Elena Doamna\", societatile \"Furnica\"(pentru incurajarea si dezvoltarea industriilor casnice),\"Tesatoarea\", azilul de batrini \"Elisabeta\",\"Vatra Luminoasa\"(pentru adapostirea si ingrijirea orbilor),societatea\"Munca\"(pentru a da femeilor sarace lucru de mina productiv).In...
0 poezii, 0 proze
Durerea de cot
de Oana Radu
Să dorm aș vrea Să dorm nu pot. Că-i vremea rea Mă doare-n cot. Dar doare rău Că așa îmi vine Să îmi rup carnea De pe mine. Să o dau la câini Să o dau la lupi. Aur semeni Cenușa pupi. Căci lupt Și nu...
și inima sângerează
de Diana Caragiu
ce frumos se întinde peste noi Moartea clipește des vinovată și nevrotică așa trece Viața pe drumul spre mine o văd cum se pierde în bluza ei roz, cu fustă pepită și pantofii mamei absentă ridică din...
Răspuns de la Cotroceni
de Lory Cristea
satiră După ce-am citit scrisoarea- hî, hî, hî, m-am dat de-a dura, Nu de râs, ci de durerea de a mă afla-n postura Ca să n-am prerogative în problema moștenirii Îngropați-vă speranța, tineri dragi,...
când poeziile seamănă între ele se face gaură-n cer
de Vasile Munteanu
mă mai prefac un an că nu resimt durerea sensibilă de șale sau de cot apoi voi trece polul nord înot să caut între 4 grade+ o ultimă banchiză dă-mi mâna! dă-mi mâna! cer prostituatei zvârlite dintr-o...
Gioconda
de Dorian Stoilescu
nu știu cât de estetică și eterică ești, dar admit cum, deopotrivă, dăruindu-te admiratorilor, criticilor, pețitorilor, ignoranților, vandalilor prin prelunga-ți absență de sine, tu rămâi mereu...
Închide ochii
de Ciobanu Claudia
Ești singurul care nu închide ochii când doarme. Uită-te și tu în jurul tău. Nu vezi cum toți își coboară pleoapele? Tu de ce rămâi să mă privești, să-mi numeri pistuii de pe sân? O să plângi mâine...
Vis sau iluzie
de Bongioiu P.Elena Mariana
Vis sau iluzie? Tăcut,fără viață,dar cel mai bun ascultător al meu,mă bucur că ai să accepți din nou să-ți umplu paginile albe,ce cândva au trăit în mijlocul naturii,într-o pădure de la marginea...
În pribegie
de Vasile Serban
Într-un corp de om pribeag șade-un suflet blestemat Ca o cioară pe o sfoară croncănind a viață-amară, Cântec trist dintr-o vioară, pe un câmp scăldat în ploaie Șade omul cătrănit pufăind un gând...
Filip - în paginile Symposion-ului ieșean
de Alina Manole
Cu Filip nu povesteam prea mult. Credeam că Filip e mai mare decât mine, așa la vreo 40 și ceva de ani. Nici acum nu povestim, pentru că avem amândoi impresia că ne știm dintotdeauna și dintotdeauna...
La un colț de cotitură (1)
de Camelian Propinatiu
Văzută pe cât decupa din cerul albastru gura rotundă a canalului, Prepelița, cu părul fâlfâind în vântul de toamnă, părea zugrăvită de un meșter stângaci, dar îndrăzneț, pe cupola unei turle foarte...