"După bairamul tristeții" – 20791 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GCGeorge Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...
102 poezii, 0 proze
ADAlexandre Dumas
Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare. În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata Franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a...
0 poezii, 0 proze
TQTana Qvil
Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)
5 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
OPOskar Pastior
Oskar Pastior (n. 20 octombrie 1927, Sibiu, județul Sibiu - d. 4 octombrie 2006, Frankfurt pe Main, Germania) a fost un scriitor de limba germană sas din România. Tatăl său a fost profesor de desen. În ianuarie 1945, pe când avea vârsta de 17 ani, a fost deportat în Uniunea Sovietică, alături de majoritarea cetățenilor români de etnie germană, bărbați cu vârstele cuprinse între 17 și 45 de ani și femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Acolo a supraviețuit mulțumită dispecerului, căruia i s-a făcut milă de băiatul slăbuț și înfometat, și nu l-a repartizat să muncească în mina de cărbuni, ci la un colhoz. Aici a muncit până în anul 1949, când i s-a permis să se întoarcă acasă. A scris poezii și în lagăr pe hârtie din saci de ciment. Întors acasă, și-a câștigat întîi existența cu munci ocazionale (făcea cofraje pentru turnat betoane, apoi tehnician în construcții) timp în care a urmat liceul la fără frecvență și a luat bacalaureatul, după care și-a făcut stagiul militar într-o unitate de...
2 poezii, 0 proze
CLCulcean Calin Lucian
Dupa ce m-a nascut mama (logic!), am inceput sa respir. Asta m-a facut sa ma simt pentru intaia oara liber. Pana am inceput sa vad...
4 poezii, 0 proze
Moraru Igor
Dupa absolvirea gimnaziului din satul natal Ciripcau apoi a liceului din or. Floresti imi fac studiile la Universitatea de Mediina din or. Chisinau.
3 poezii, 0 proze
Radu Stanciulescu
După ce m-a adus barza și am facut toate vaccinurile necesare și recomandate de medici, am început să învăț câte ceva despre această lume. Mai întâi de la mama, apoi de la tovarășa învatatoare, după aia de la tovarășii profesori (7+8 ani în total). A urmat liceul, alți tovarăși profesori, alți 4 ani de viață. Am vrut să fiu student. Am reușit - vreo 3 ani cu tovarășii profesori și alți doi cu domnii profesori (adică, revoluția "m-a prins" prin anul III :-) ). Alți 5 ani de viață. La absolvire, mama mă visa "baiat cu studii" dar am devenit "somer cu diplomă". M-am "încordat din toți porii ființei mele" (pe banii alor mei :-) ) și am făcut/absolvit colegiul de informatică. Din 1995 lucrez în domeniul informatic. Mie îmi place să cred că sunt programator, dar am lucrat și ca admin de LINUX și ca un fel de analist-programator în probleme de gestiunea și managementul materialelor la o firmă de construcții metalice. Conform mersului timpului, când totul pare a se muta pe Internet, am...
14 poezii, 0 proze
JDJolanda Dósa
După aproape două decenii de când am lăsat în urmă redacțiile Timișoarei, am învățat că orice structură — fie ea o clădire critică sau un vers — are nevoie de un fundament solid. Sunt un inginer care caută poezia în precizie și un om cu dublă identitate care refuză să lase cuvintele să fie doar simple date tehnice. Pe acest site, veți găsi tot ce am scrijelit în momentele de liniște, departe de zgomotul mașinăriilor și de rigoarea sistemelor pe care le coordonez
43 poezii, 0 proze
Crina P.
Dupa cum usor se poate observa, toate poeziile mele sunt adresate unei singure persoane... muzei mele! :) Stiu ca nu am nici studiile si nici talentul necesar pentru a scrie versuri, insa aceste randuri reprezinta gandurile mele, un capitol din viata mea! C., eu ma pot reindragostii, dar tu ce te faci fara dragostea mea?! ;)
14 poezii, 0 proze
După bairamul tristeții
de Ion Panait
Îmi amintesc acea imagine strălucitoare, un vis fantastic al inimii, din câte îmi dau seama n-a murit nimeni, treceau soldații în zbor prin crizele de conștiință în legătură cu problemele ne-am...
Cea mai de preț virtute
de Elena Albu
Undeva, cândva, trăia un băiat care nu mai era mic, deși nici mare încă nu putea spune că este ... Viața i se părea grozav de plictisitoare asa că hotarâ să plece spre întâia lumină din noapte și să...
Îngerul de ceață
de mihai traista
Când Magdalena Danielescu ajunse la „locul de muncă” (cuvintele Minei), în fața hotelului „La Rocca” era aproape trecut de miezul nopții. Pe terasa restaurantului îl zări pe vagabondul care noaptea...
Viața este vis(col)
de Pestrea Ion-Daniel
Stihiile ne conduc viețile (Coridoarele mașinilor oarbe) Ah! vântul vorbește dar nu pe limba mea, arborii, ei fandează precum spadasinii Lumina e puțină ne aflăm În colțul cel mai umbros dintre cele...
Băiatul fără nume (titlu temporar)
de FLOREA ALEXANDRA CATALINA
Nimeni nu-l mai văzuse până atunci pe Anselm Morritz, un baiat pe la vreo cincisprezece ani, cu o statură impunătoare și o privire sălbatică. A fost găsit zăcând aproape inconștient pe marginea unui...
Măști, bârfe și tristeți universitare
de felix nicolau
Romanul universitar modern îi are ca reprezentanți pe un David Lodge, pe un Martin Walser. La noi putem vorbi de un Lucian Bagiu, cu un interesant proiect romanesc. Marin Preda, în Cel mai iubit...
Purtat de râul unui vis
de Ioan Stoenica
Mersese mult, și râul părea să nu se mai termine. Dorința de a ajunge la capăt era însă mare, de aceea băiatul se concentra pe ceea ce are de făcut în acest scop, și nu făcea niciun pas în afara...
Cârcoteală unicat
de Gabriel Nita
r e i â c t a ă n c t C o l U a :-) De data asta m-am gândit să vă propun o călătorie în catacombele site-ului poezie.ro, așa că o să vă rog să fiți pregătiți să mă urmați pe mai multe linkuri (11 în...
Sărbătoare la Bordel
de Ioana Barac Grigore
Se fac pregătiri Vin sărbatorile, vin Ouăle se inroșesc de joi Bibliile sunt scoase din sertarele cu sutiene Manichiură, pedichiură, călcâie curate Papucii cu puf nu mai sunt la modă Bicele încă sunt...
Carafa
de Valentin Boeru
O dimineață înăbușitoare de vară a acaparat totul împrejur. Singurii contestatari ai stării de prizonierat sunt gălăgioasele vrăbii ce își declară zgomotos nesupunerea. Retras în umbra încăperii...