"Dogoare" – 1011 rezultate
0.01 secundeMeilisearchViorica Bota
cand simti ca ceva clocoteste in tine, irumpe ca lava unui vulcan si nu mai poti suporta dogoarea nu te poti salva decat lasand sa iasa la lumina ceea ce s-a infiripat in adancuri. Asta nu inseamna neaparat o fericita eliberare deoarece poti auzi critici aspre, dar e totusi o victorie ca ti-ai invins teama de a ramane singur cu arista mistuitoare a creatiei! Viorica
4 poezii, 0 proze
dogarel stefania
5 poezii, 0 proze
Gheorghe Sfintescu
O frunza de mediocritate cu vine de cuget, Moarta de panza invizibila a trairii, Vie de curent rece de ganduri. Imi vibrez optimist viitorul In bulgari de ploaie transfigurez Pe-al meu negru verde Praful ce imi ineaca ochii... O ruga imbratisanda strang la piept Animata de nerenuntare... O dogoresc si pielea mi-este'puizata De crunta oglindire calorica...
2 poezii, 0 proze
Dogoare
de Claudia Sescu
Timpul s-a cuibărit în știuleții de pe câmp care și-au întărit cu aur dinții de lapte. E prea mult foc când ploaia se retrage-n vizuină se încălzește roua în cupele de frunze și norii se întind pe...
Shakunetsu (灼熱 - Dogoare)
de Marian C Ghilea
白雨滴 石の灼熱 まだ残る Shiro uteki Ishi no shakunetsu Mada nokoru Stropii de ploaie - A pietrelor dogoare Încă rămâne Blankaj...
de Ilie Grigore
dogoarea sufletului mă înăbușă, mă arde, de parcă-n iad s-ar fi încins în golul de necuprins al disperării, cu fiecare clipă stinsă rugul se-aprinde mai mult și ard, și plâng dar lacrima-ntețește...
haiku
de Dely Cristian Marian
dogoarea verii - câteva porumbițe în ochiul de apă
Natura in schimbare
de Ramona Maftei
Era penultima lumii dogoare iar din lacrima mortii o valvataie pe lujer de fum din mare apare. Vedeam parca-n cer o pata de miere si sufletul meu imi parea ca te cere, pierdut in miresme de blanda...
Caniculă fără frontiere
de Luchi Tenenhaus
În zilele cu aprigă dogoare Și deținuții sunt terorizați, Ei nu se simt deloc mai consolați De faptul că se află la răcoare!
Zumzet
de Corneliu Traian Atanasiu
amiaza tîrzie dogoarea tăcerea totul zăcînd în robia siestei singur copil in toropeala rosturilor așteptări harnică rumoare de neînțelesuri și inima goală stup in primăvară
e cald și bine într-o sticlă de votcă
de enea gela
unde crește dogoarea și se coace gândul până devine scrum îl răscolești cu limba când e liniștea groasă ca o haină de iarnă și cenușa stinsă a scârbei te scobești în cap după vreo urmă de etică...
cubilou
de Stanica Ilie Viorel
s-a mai potolit dogoarea câinelui i-am dat drumul cu zgarda lui am legat cărămida din vatră ascunsă sub funingine mai respiră un miez de tăciune pulsează ultimul trosnet adus din pădure urlă în norii...
Banderilla 4
de Dana Nicoleta Popescu
tăcere de piațetă pustie în miezul zilei dogoare de fântână seacă cu ghizdurile crăpate strigăt de chitară sugrumată cu propriile-i corzi
zăpada mieilor
de Ovidiu Oana
a vrut să-l oprească s-arunce dogoare spre grâul mijit în întinse ogoare o pâclă înaltă și rece de dril își cerne zăpada târzie-n April fereastra-ncălzită se umple de lacrimi prelinse-n șiroaie de-a...
Sonet XXXVII
de Ovidiu Oana
În neclintirea asta strivită sub dogoare, Doar fâlfâit de aripi, de pescăruși, brăzdează Oglinzile marine, iar grâul aiurează Jertfit din spic, sub paiul, cănit de prea mult soare. Risipa de lumină...
Alinând căutările...
de George Pașa
Stăm pe mal și privim dogoarea, uriașă pasăre a nisipului, purtată-n zbor amețitor de briza mării. Pe deasupra castelelor de nisip, trec gânduri înăbușite-n somn, amintiri îmbrăcate în cămăși de...
nerăbdările mele
de alex bâcu
dezbrăcați de aripi umerii mei tânjesc după dogoarea călcâielor tale cu bătături și pișcături de gâze iar setea căușelor mele cu rădăcini de cuie se stinge în răcoarea sânilor tăi tăvăliți prin...
Pelinul.
de Traian Rotărescu
Chiar de l-ar pârjoli dogoarea soarelui, încinsă, Mireasma sa nu cunoaște insolația. Dacă plantele-ar gândi, Nu-mi imaginez Moarte mai lucidă.
Ce zi de vis
de PAULA LAZAR
Azi soarele e mai fierbinte Dogoarea lui alunecă spre noi Ca o lumină caldă,ce ne răsfață,ce ne-alintă. Azi cerul este parcă mai albastru Splendoarea lui ne poartă pe-un tărâm de basm. Parfum de aer...
Cămila și Coranul
de Ioana Geier
Gândesc că a tras în dogoarea soarelui de o cămilă schiloadă și suptă îi înfierbânta în fiecare dimineață gâtul cât sângele ei lipicios să-i astâmpere setea apoi îi punea Coranul între cele două...
