Poezie
Cămila și Coranul
1 min lectură·
Mediu
Gândesc că a tras în dogoarea soarelui de
o cămilă schiloadă și suptă
îi înfierbânta în fiecare dimineață gâtul
cât sângele ei lipicios să-i astâmpere setea
apoi îi punea Coranul între cele două cocoașe
echilibrând-o
până la prima oază
îngenunchiau de câteva ori dupa dunga soarelui
în rugăciune
într-o zi probabil cămila n-a mai avut strop de vlagă
a pierit în furtuna de nisip
el a început o altfel de călătorie
atârnând blana ei umedă până mai jos de cot
și-n dreptul inimii Coranul
ciudată tăcere-n Univers
și el zbătâdu-se pe blana scorojită...
mi-e teamă de ziua în care
va gândi lângă fereastra mea
să-ncerce Raiul
033.868
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Geier
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Geier. “Cămila și Coranul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-geier/poezie/14096041/camila-si-coranulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NTultima propoziție se va citi : Iar ultima strofă pare un avertisment pentru cei ce n-au în dreptul inimii Coranul
0
IGIn scrierea acestor versuri am fost inspirata de real.Teama ca acest necunoscut, migrant presupun, va fi ispitit sa se arunce-n aer -"sa-ncerce Raiul"-in preajma mea, e de fapt ceea ce am vrut sa comunic in final.
Multumesc pentru trecere si semnul lasat. M-am bucurat de revedere!
Multumesc pentru trecere si semnul lasat. M-am bucurat de revedere!
0
Iar ultima strofă pare a fi un avertisment pentru cei ce n-au <în dreptul inimii Coranul