nerăbdările mele

am citit si aceasta noua poezie a ta si nu m-a dezamagit...imaginea bluzelor cu mickey schimba directia intr-un mod nu prea brusc ca sa nu se simta pierdut monsieur le cititor si aduce ceva proaspat...ideea branhiilor crescute este..putin spus reusita...
am si eu o intrebare..:lepadarea de aripi din primul vers e cumva vreo trimitere la altceva?(in poeziile tale mai vechi isi facusera adapostul destui ingerasi...chit ca tu in transformai in harpii parca)

antuna -> ai intuit bine treaba cu aripioarele jumulite. in primul rand imaginea a mai aparut prin cateva texte de-ale mele, iar in acest caz povestea-i mai lunga.

initial am vrut sa scriu ceva despre adam si eva, o rescriere a scenariului in care numai eva e izgonita, iar adam pleaca singur din cauza plictiselii si a frustrarii sexuale. de aici aripile lui adam si cuiele din palme (alfa si omega). insa mi s-a parut ca registrul acelei bucati va fi unul complet diferit, si asa ca am pastrat numai partea asta deocamdata, iar dupa ce imi voi mai limpezi mintea nitel, voi relua ideea cu adam si eva. mai este si o alta samanta de viitoare poezie ratacita pe aici, dar este putin cam ambigua si neclara inca.

Un Adam care plictisit de Eva care face zilnic shopping la sale-uri o ia inapoi spre pesti.
Interesanta ideea din punct de vedere Darwinist. Adica s-a nascut inger cu aspect de om si din cauza lacrimilor o ia in jos spre coelacanth( asta e pestele considerat bunicul evolutiei speciillor. Scuze celor care informatia ii jigneste)

saru\'mana! remarca ta la adresa retrodarwinismului a fost luminita pe care o cautam la un capat de tunel. urmaream o cadere semizeu - muritor - hades, care era prea cliseu, dar acum am intrezarit ultima treapta.