Căutare

Daniela Voiculescu s-a născut pe 27 octombrie 1969, în Pitești. Revista „Argeș” a primit-o cu brațele deschise, publicându-i o serie de poeme și articole (9 septembrie 1989). Poeta a fost apreciată din adolescență de membrii Cenaclului literar „Liviu Rebreanu”. Talentul i-a fost răsplătit prin „Premiul Special al Palatului Culturii din Pitești”, pentru participarea la concursul interjudețean de poezie „Argeșule, plai de dor” (11 septembrie 1988). Colaborări: „Argeș”, „Curierul zilei”, „Top”, „Societatea argeșeană” (2005-2006, având rubrică zilnică și săptămânală de astrologie, sub pseudonimul Selena – a publicat peste 450 de articole), „Viitorul”, „Jurnalul de Argeș”, „Observator”, Suplimentul literar „Săgetătorul”, „Criterii literare”, „Destine Literare”, revistă ce apare sub sigla Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, „Argeșeanul”, „Cafeneaua literară”, „Pietrele Doamnei”, revistă editată de Fundația „Petre Ionescu-Mușcel”, Domnești-Argeș etc. Cărți: „Anahata” (Vasicos Media,...

247 poezii, 0 proze

FLOARE PETROV

Născută intro minunată zonă sub-montană în jud. Sălaj, crescută intre ardeleni harnici, cu zâmbetul constant pe chip, înseninat de mari ambiții, de motivații să strivească sub plug amintirile a două războaie crunte și nedrepte. Am parcurs școlile obligatorii, pasionata de Cuvinte și Carte - sensul vieții s-a conturat optimist, chiar și plânsul intre eroii preferați și personajele carților, a fost călăuzitor când mi-am pierdut părintii, câștigând forță pentru lupta cu negurile vremii alături de mii de "frați" și prieteni intro Casa de Copii din Ardeal. Cucerita de poezie m-am înscris în cenaclul literar al școlii. Este imposibil să nu iubești viata tumultuos când alegi Cartea - ghid pentru fiecare zi, să nu vrei dansul tău cu stelele, să nu te descoperi mai sensibilizat mai înfrumusețat după ce plângi prin transcendere în sufletele poeților, fenomen care se petrece doar prin dragoste și devoțiune. Universul poeților veridic valoroși este distinct- Dumnezeu înainte de a crea lumea...

5242 poezii, 0 proze

Adriana Camelia Silvia Popp

Biografia mea?! E în curs de...petrecere. O va contabiliza cineva cândva... Eu nu știu cum să mă laud în mod eficace... Membru poezie.ro din 2002. Publicații, de-a lungul timpului, puține și "pe fugă", în: "Destine", "Respiro", "Conexiuni", "Literra", antologiile "Ultima generație, primul val" și "Proza.ro" și prin altele, pe care memoria mea le-a rătăcit prin diverse sertare... În rest, de o vreme încoace, fac și desfac legi, strategii și alte fleacuri...Pâna când să trec la partea "creativă", le-am folosit doar pe cele făcute și desfăcute de alții, vreme de vreo 10 ani. După care, doar atât nu m-a mai putut mulțumi... http://foivolante.blogspot.com

262 poezii, 0 proze

Tinc Anca

04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.

29 poezii, 0 proze

Platon Pardău

Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...

1 poezii, 0 proze

Alexandru Misiuga

Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...

5 poezii, 0 proze

Ludovico Ariosto

1474-1533 Autor al capodoperei Orlando Furioso, se naște la Reggio Emilia, ca fiu al unui demnitar, dar se formează la Ferrara. Se dedică de tânăr studiilor umaniste. După moartea tatălui (1500) rămâne capul familiei numeroase, ceea ce îl obligă să intre în slujba cardinalului Ippolito d’Este, iar mai târziu a ducelui Alfonso d’Este. Ultimii ani ai vieții și-i petrece la Ferrara, în pacea dragostei domestice, dedicându-se preocupărilor literare și organizării reprezentațiilor teatrale ale curții. La moartea sa era deja o celebritate nu doar italiană ci și europeană. A tradus din Plaut și Terențiu.

2 poezii, 0 proze

barbu roxana-maria

am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...

4 poezii, 0 proze

Michael Ondaatje

Michael Ondaatje se naște în 1943 și își petrece primii ani ai copilăriei in Sri-Lanka, într-o familie în care se suprapun origini olandeze, singaleze, portugheze și tamile. În 1954 părinții săi se despart, iar Michael Ondaatje se mută cu mama sa în Anglia. Studiază literatura engleză la Toronto și Ontario, iar din 1970 locuiește în Canada. Este profesor de literatură la Universitatea York și la Colegiul Glendon din Toronto. Michael Ondaatje a publicat treiprezece volume de poezie, multe dintre ele deținătoare ale unor premii literare de prestigiu, precum Governor General's Award. Pasiunea pentru film a experimentat-o în trei documentare, dintre care unul despre ex-președintele Bill Clinton. Dar înainte de orice, Michael Ondaatje este cunoscut în întreaga lume ca romancier. Cu numai patru romane și-a cucerit definitiv locul în literatura secolului XX, câștigând multe dintre premiile la care râvnește în taină orice autor de ficțiune. Stilul său literar se încheagă din detaliu, din...

1 poezii, 0 proze

Roald Dahl

Roald Dahl (n.13 septembrie 1916 - d.23 noiembrie 1990) a fost un romancier, autor de nuvele și povestiri, britanic dar un prolific scenarist de film și televiziune. S-a născut la Cardiff în Țara Galilor din părinți norvegieni instalați aici încă din anii 1880. A fost numit Roald în onoarea exploratorului norvegian Roald Amundsen, un erou național în Norvegia. La moartea tatălui său în 1920, mama sa decide să rămână în Regatul Unit pentru a respecta dorința tatălui de a educa copii la școli britanice. Cu toate acestea, tânărul Roald petrece numeroase vacanțe în Norvegia, în vizită la bunici, el vorbind fluent și limba norvegiană. Avea o înălțime considerabilă, în pașaport figurând înălțimea de 1,96 m! În 1939 se înscrie în Royal Air Force devenind pilot, dar în septembrie 1940 suferă un accident în nordul Africii, în urma unei aterizări forțate. În februarie 1941 revine în cadrul escadronului său și participă la bătăliile din Grecia și Orientul Apropiat. În urma unor probleme de...

1 poezii, 0 proze

Doar pietrele

de dragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

Doar pietrele rămaseră Ea atît de mîndră odinioară inșira acum timpul despărțind clipele Plîngea cerul... Scutura atît de tare Timpul absurd... Am știut de atunci ... Din prima clipa de la primul...

Niciodată pietrele

de mihai traista

Niciodată pietrele nu vor atinge sânii fecioarei, niciodată pietrele nu vor strânge coapsele femeii, niciodată pietrele... Niciodată! Într-o seară Manole, meșterul, s-a îmbătat (bietul), uitând s-o...

Învață să zboare cum o pasăre, puii

de Silviu Somesanu

Doar pietrele rămân, apele vin și pleacă spre mările cerului, Cercul se închide și deschide între cer și pământ nimeni nu se dezice de circuitul din trup și natură care lasă amprente pe suflet cu...

Poteca

de Țenche Mircea

Pe malul cel drept Doar pietrele au lumea lor În zbor, Eu vreau să te stropesc Hotărârea e simplă Ca un inel de cauciuc Vreau să te duc în văzduh Și să sugrum ultimul duh, Ce ar sta în calea...

Hokekyō-ji

de Cristina Rusu

Prima ninsoare – la templu mă întîmpină doar pietrele Un soare roșu încet apune peste clopotul înghețat doar mantra unui călugăr risipește liniștea Uscăciunea iernii – pe masa pelerinilor piersici...

O temută posibilitate...

de Virgil Titarenco

Cît de temută amenințare e posibilitatea ca pietrele să vorbească... Dacă în lumea noastră cineva tace atunci doar pietrele o fac întradevăr. Aglomerînd în ele zvonuri, voci și șoapte. Fie că sînt...

Printre rânduri

de Daniel Puia-Dumitrescu

să te sărut din suflet în afara în urmă rămâie doar noaptea în cele din urmă luna nu se mai transformă în fecioară despletită doar pietrele povestesc urmelor de asfalt atâta lumină câtă mi-ai adus...

Culoare de rosu

de Gabriela Caradonna

Nu... Nu e întuneric... Doar pietrele care sângerează spărgându-mi timpanele...și sângele...Sângele prelingându-se, curgând și acoperind -Oh, Doamne, câtă greșeală!- geamătul pietrelor... - De ce...

EseuAtelier

până în măduva oaselor

de Anghel Geicu

stăm pe o terasă și ne vorbim amândoi într-un colț de parcă ar fi doar al nostru ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte încercăm să facem ceva îți mângâi pe sub masă genunchii și atunci...