"Diminețile se zugrăvesc din vise" – 10763 rezultate
0.02 secundeMeilisearchCristina Climov
Sunt un cesornic stricat Sunt un ceasornic stricat Minutarul meu se incapataneaza Sa-mi masoare timpul in sentimente. Secundele-s undeva Prin memoria mea temporara Un soi de fotografii fara culoare. In loc de rama mi-au turnat Un val subtire de eternitate Si atingeri cu vise. Am sa ma asez De acum inainte Pe noptiera veche a tuturor bunicilor din lume Sa le servesc diminetile singuratice Cu caldura si timp infinit.
8 poezii, 0 proze
Cella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
Rox Ionitza
nu sunt mai mult decta valvataia unei clipe care se stinge in cremenii inrourati ai diminetii... Buna dimineata!
16 poezii, 0 proze
Raluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Cristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
Delmira Agustini
Delmira Agustini (1890 în Montevideo — 1914) a fost o poetă uruguaiana. Una dintre personalitățile literare feminine însemnate ale continentului sud-american. Născută in Montevideo (Uruguay) din părinți de orginie italiană, Agustini a fost un copil precoce înca din primii ani de viață. Ea a început să scrie poezii de la vârsta de 10 ani și tot atunci a avut primul contact cu limba franceză, muzica și pictura. Ea s-a măritat cu Enrique Job Reyes pe 14 august în 1913. Căsnicia lor n-a durat mult pentru că la mai puțin de un an divorțul era deja finalizat pe 5 iunie, 1914. O lună mai târziu, Reyes o omoară pe Agustini împuscand-o în cap după care se sinucide. Lirica ei este vitalistă, pasională, de o deplină sinceritate a sentimentelor, notabilă prin stil și perfecțiune formală. Opere Cartea albă (El libro blanco) - 1907 Cântecele dimineții (Cantatos de la mañana) - 1910 Caliciile deșarte (Los cálices vacíos) - 1913 Mătăniile lui Eros (El rosario de Eros) - postum 1924
3 poezii, 0 proze
Eliana Dima
Poezia mă aduce la starea completa de A FI, sa binecuvantez diminetile, asfintiturile si celelalte clipe dintre ele.
19 poezii, 0 proze
George Sorin
Tu, orhidee ce îmi porți zâmbetul în noapte Corola inimii deschide-o sub roua dimineții... Și spune-mi, iubito, când visul ne cuprinde Ti-e dor de-mbrătisarea mea în care să te pierzi pentru o clipă?
14 poezii, 0 proze
Oana Tudor
De ce scriu? Pentru ca ma cheama visul. Cine sunt? Speranta zilelor innegurate, si lumina diminetilor albe.
26 poezii, 0 proze
Diminețile se zugrăvesc din vise
de Tatiana Gradinaru
La temelia casei de împrumut și-au căscat rădăcinile de troscot hăuri . Teama de alunecări m-a invitat să astup golurile cu nisip de pe uliță. Treceai pe drum sau erai de vorbă cu multe - e ocupația...
Cu flori de tei...
de Roman Anamaria
Cu flori de tei și cu cireșe coapte pășesc în somn cu gândul către tine când cerul se deschide-n miez de noapte și își întinde palmele spre mine. Și parcă-mi fură noaptea din cuvinte când te șoptesc...
Chip de femeie
de Alina Cristea
Au trecut doisprezece ani. Doisprezece ani de condamnare la suferință. O singură femeie i-a fost dat a iubi o viață. O viață întreaga, o singură femeie, al cărei chip zace imortalizat pe pânzele...
Ulița lupilor - I I -
de Emil Iliescu
Când prin lucárna lăptoasă a dimineții se ridicară timizi plăcuții zori, Robert Craven aștepta lângă han, alături de un roib înșeuat. Era îmbrăcat într-o pelerină scurtă de postav ce împrumuta ceva...
Rosa - meditații și vis...
de Ion Nicoara
Urmaresc uneori gînduri, Care sună sus prin stele, Eu le-așez in rînduri, rînduri, Pe cărarea vieții mele. Le culeg cu-n trist, magnetic, Ochiul obosit se-nchide, Și de simt ca prind scînteia, Inima...
Idilic bonapartist cântec din cireșar
de Dragoș Vișan
Îmi pun trei degete pe pleoapa ochiului stâng, ascult ventilatorul băii, apa e de două palme în cadă, stop cadru, mă întristez, evadez pe site, lectura contează, uit de mine, sunt departe de ochiul...
Decor in verde
de Alex Paven
Cladirea isi arunca contururile in negura diminetii, inalta, mandra si totusi dizgratioasa. Usile masive se deschisera doar pentru un moment, cat sa permita unei siluete la fel de intunecata sa...
Editie de colectie
de George L. Dumitru
Aceasta este o ediție de colecție .De colecție , de spirtoase .Mai precis de recipiente purtătoare de spirtoase .Și mai precis , recipiente umane , adică : be-țivi . O specie aparte însă , eminenți ,...
revenirea în cerc
de Virgil Titarenco
deși îți spuneam dragostea este un fel de plumb topit în oase obezile ei atîrnă mult mai greu decît pleoapele morții în scorburile ochilor ca un suflet de clopot răstignit între coaste ajungi să o...
Cineva se face că nu vede
de Silviu Somesanu
La trecerea de frontieră între concret și abstract nu sunt vămi nici între gând și vis unde-mi poposesc cuvintele încurcate-n repetiții de memorare. Clipele în care mă zbat fără alintare alunecă prin...
