Poezie

Cineva se face că nu vede

1 min lectură·4 mai 2016

Mediu

La trecerea de frontieră între concret și abstract nu sunt vămi

nici între gând și vis unde-mi poposesc cuvintele

încurcate-n repetiții de memorare.

Clipele în care mă zbat fără alintare

alunecă prin ornice cu limbile ruginite de așteptare.

Se vindecă rănile, iese la suprafață sarea pământului,

oasele albite râmân mai departe în singurătate,

apele curg între maluri rupte de lume.

Se-ncing patimile uitate și fac spume

ca și căderile-n cascade.

Se-ntunecă democrația aproape căutată,

cei ce o proclamă se lezează pe ei și pe ceilalți

fiecare cu libertatea furată.

Se-ntind ustensilele de pescuit iluzii

dorințele noastre se luptă cu ele însele

ca fluturii prinși în plase țesute de paianjeni.

Cineva se face că nu vede deși totul sare-n ochi.

Iubirea pusă pe cruce rămâne mărturie

cu lumina picurată prin simțuri

și trupul crește prin ea până la cerul înstelat.

Între noapte și zi se șlefuiesc pietrele viitorului

diminețile se umplu de nădejdi prea scumpe

pentru vremurile pe care le trăim.

Din păduri dispar arborii seculari

și nimeni nu vede nimic, nici să sădească alții

ori să-și iubească frații.

La trecerile dintre frontiere rămâne o linie

care se rupe în figuri abia înțelese.

001.778

Silviu Somesanu. “Cineva se face că nu vede.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14091859/cineva-se-face-ca-nu-vede

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.