"Deveneam străvezie" – 4687 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ISIon Dezideriu Sîrbu
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, în Petrila, județul Hunedoara, în familia unui miner — d. 17 septembrie 1989 la Craiova) este un romancier, eseist, filozof, profesor de filozofie român, autor de literatură de sertar. A semnat utilizând pseudonimul I.D. Sîrbu. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj și, după cum declara el însuși, a fost primul student la Filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche. Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947 devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară. Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat. După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni...
0 poezii, 0 proze
ioana carbunar
Cred in iubire mai mult decât în orice...iubind devenim cu adevărat oameni. Restul e doar o pală încercare de a mima viața. Sensul vieții îl dă doar forța cu care poți dărui, iubi și lăsa ceva în urma ta. Să știm că pe unde trecem rămâne un miros și un gust plăcut în mințile celor care ne-au cunoscut.... Sunt convinsă că doar iubind devenim întregi...un om se întregește prin alții și el la rândul lui întregește pe alții. Să zburăm unul spre celălalt!
9 poezii, 0 proze
dar George?
Incep si ma termin in aceasi clipa, in aceasi esenta diluata a starilor. Incerc sa inteleg clipa innoirii si inevitabila clipa a deznadejdi. Si totul nu depinde decat de noi. Devenim ce vrem, e raspunderea noastra, indiferent de jocurile subtile ale detinului. Timp este destul, asta conteaza cel mai mult. Am o stare care incepe sa semene cu viata, am niste ganduri care incep sa semene a idei. Cred ca inima incepe sa bata incet, incet sa nu produca proabusiri.
1 poezii, 0 proze
viorica iliescu
Nascuta in 1972, intr-o luna in care natura crea o explozie de verdeata...fiind, un copil iubit de parinti si cu o dorinta enorma de a intelege dintr-o data esnta vietii si si a universului... am terminat liceul si, iubind frumusetea , am incercat sa ma dedic ei.Desenam ,scriam raslet cate o poezie... il iubeam pe Tonita si pe Eminescu...as fi vrut sa pot face o parte infima ,din cat au facut ei...dar , nu am hranit aceasta sete de frumos expusa in nici una din cele doua variante.In timp, dragostea ,m-a facut sa scot la iveala ramasite de ganduri, si inspirata adusade etapa vietii in care ma aflam, uneori ma ajutau sa astern pe harie ...versuri.
3 poezii, 0 proze
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Deveneam străvezie
de Alina Manole
îți treceai zilele prin mine deveneam străvezie mi se vedeau oasele cuvintelor drumul răscrucea locul unde ne erau interzise staționările nu eram invizibilă prin mine puteai trasa linii nordului...
Despre acum
de Melia
ninge pe strazi ninge si-n mine e liniste si acum se aude sensul vietii pe care ei au uitat sa il caute si pe care am uitat ca l-am aflat atunci si era asa ca timpul nu mai exista Iar eu deveneam din...
Cronicar neindemanatic
de Dana Stanescu
Scriu povestea, aranjez literele cu grija pana cand totul incepe sa aiba un sens, pana cand capata consistenta unei umbre care se apropie, se uita peste umarul meu, imi rade incet la ureche, vai biet...
Poveste
de Andrei Dumitrescu
Nici nu te-am cunoscut. In fiecare zi, numele tau imaginar impanzindu-mi mintea, zbatandu-se se straduia atat de tare, atat de tare sa devina real. Intrucat te strigam pe imagini totul era de un...
Bloody mary
de Bangau Cristina Simona
Pasari in putrefactie, lumini difuze, imagini violente ale corpului uman in ipostaza unduirilor ridicole. A-ti da sosetele jos inainte de a face dragoste. Trupul ti-e gol, lumina prea puternica si...
Sărutul
de Andrei Velea
* când te-am văzut în decorul acela n-am crezut c-o să se-ntâmple ce s-a întâmplat era atmosfera calmă cu porii relaxați cu suprafața salivei netedă ca-n palmă de după structurile aerului te-am...
Trupul din gând
de Ileana Popescu Bâldea
Alergam încercând să scap de ceva. În fața mea era o ceață albă și ramurile care se împotriveau trecerii. Purtam rochie de lacrimi și vântul mă înlanțuia ciudat. Înaintam prin pădure cu gândul....
Adoris si Kromia(24)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia(24) Au trecut câteva zile de când Kromia, însoțită de bătrânul Meneus, făcuse ciudata descindere în spațiul sumbru și rece al închisorii. Aproape uitase impresiile acelei vizite,...
Cartea nomazilor subterani
de Val Butnaru
Val Butnaru Cartea nomazilor subterani Fragment de roman 17. Sub pământul transparent În alte condiții, s-ar fi bucurat de noaptea de septembrie hașurată de fulgii mășcați, acum, însă, mergea grăbit,...
Dreptul la amintire
de Iris Cruceru
Am privit moartea in ochi… in ochii mamei mele. Avea o privire aproape neagra si inspaimantatoare ca un abis. Pupilele se micsorasera si pareau atat de adanci, ca doua margele de necuprins gata sa te...
Instructorul
de Gheorghe Oncioiu
Fiu al satului, Culai al lu’ Porcoi plecase de foarte tânăr într-unul din județele vecine să-și caute de muncă. Peste câțiva ani, se înscrisese la școala de subofițeri de miliție, la a cărei...
un oraș numit joi
de Alina Florica Stasiuc
"vezi tu" spunea alma în serile cu arome de licori fermecate "dincolo de rotocoalele acelea de fum sau de ceață dincolo de munții ce par nori scărmănați dincolo de larma nebună ce-ți sună-n timpane...
alienatul octombrie
de marin badea
1 anemicul ăsta vor șușoti anticarii nu-l luați în seamă e mult prea fragil - l-am văzut eu în timp ce devenea puțin câte puțin străveziu ca o pală de vânt - și eu l-am văzut - l-am văzut anemicul...
cu tălpile goale
de Laurențiu Belizan
intoxicați de frumos mergeau ocolind voma zilei de ieri el era un fel de Rasputin îmbrăcat în jeanși și sacou ea o divă de cartier înaltă / într-un cocon străveziu de feromoni bombardat de o radiație...