"Destrămare" – 3886 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
VAVasiliu Angela
Trecut neînregistrat, prezent fals, viitor în destrămare... Ma puteti contacta pe gonceardaniela@.com sau pe yahoo gonceardaniela.
13 poezii, 0 proze
EIEugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...
15 poezii, 0 proze
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
GMGaloiu Marian
Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....
25 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
destramare
de stanescu elena-catalina
din mine ieseau fire lungi, despletite un ochi mi se alungea in degradeuri lunecau lacrimi una cate una jumatate de inima batea insingurata si mersul schiopatam destramarea imi intrase noaptea prin...
Destrămare
de Talabă Nela
Pivotul lumii scârţâie apocaliptic! Ce zi infamã! Cum luneci clipã crudã Când viaţa ţopãie pe-al morţii sacru triptic, Strivindu-l, hâdã, despletitã şi zãludã! Hulpave guri transformã cina cea de...
Destrămare
de daniela micu
De locuit nu mai locuiesc nicăieri. Suprapusă perfect pe conturul amprentelor mele pot ca împachetată în vreo foaie de ziar să mă las expediată, considerată carte de bucate ori și mai și, bandaj...
Destrămare
de Craciun Cirstoiu Ana-Maria
Destrămare Cap I Și fără să realizezi, vorbele tale se pierd în agonia zilelor ude de toamnă. Învolburarea ploii s-a împletit cu noroiul sufletului tău. Vrea să cucerească și ultima picătură...
Destramare
de Craciun Cirstoiu Ana-Maria
Destrămare Cap II “Mi se inchid ochii… Prea multă oboseală s-a adunat in pleoapele mele; au devenit mai grele ca niciodată. Mă cheamă Ene într-o lume ce nu-i a mea. Acolo poți pluti pe zahăr vătos...
destramare
de Andra Ludusan
Nu știu dacă mai renasc astăzi, când topica s-a pierdut Nu cred să mai ating substratul unei imagini impuse S-a stins... Imaginez prezența ta, ruptă de mine, coruptă de atingerea ei Încă simt...
Destrămare
de Gabriel Alin Tanase
Suspendat între două răsuflări neputincioase Ca un ultim vânt postapocaliptic peste nările de foc Stau și mă covrig concav ca un rușinat de lume. Organele de animal scuipă către schimnicul de har....
Destrămare
de Boncea Elena
Până și pietrele ce zac în praful umed Încearcă să respire, Pe drumu-acesta pustiit ce duce drept în soare; Să prindă viață-n zorii unei zile fără noimă, Care se sting firesc în nemișcare. Cum să-ți...
Destramare
de Magdalena Raduta
gândul tău stă agățat de marginea sufletului meu destrămat ca un păianjen care își părăsește pânza udata de roua dimineții și se întoarce furișat în razele apusului doar ca să-și deguste prada...
Destrămare
de Anisoara Iordache
**poetului Lucian Blaga** linguri de lemn întunericul vântură; extatice stele închid repede ușile; rândunele, zborul smulg dintr-al cuibului gând; uitate sunt în lăzi de zestre visele magilor; ies...
Destrămare
de Elena Ioana Koka
Scrum de țigară stinsă în lacrimi, Fum de tristețe. Obosit, ceasul adoarme greu Timpul a intrat în comă... Carnea se destramă, Pielea devine praf, Oasele se prefac în nisip. Sufletul așteaptă... Ce?
destrămare
de Macovei Costel
pe unde am trecut eu nici moartea nu crește pare a șopti cuvântul… primul rostit din îndelungata istorie cunoscută… cerurile se schimbă după mersul norilor pământurile se schimbă după mersul...
destrămare
de Patricia Anton
mai aud, uneori, de la margini de lumi un pian prăbușindu-se și mai știu că la stâni vor fi miei de ucis și călăi veselindu-se. îmi cresc ochi chiar și-n mâini, dar nu văd decât sânge. sus pe inimă...
destrămare
de Ursu Marian Florentin
eram atât de singuratici încât ne puteam recunoaște numai în pietre în trunchiul copacilor fără nume și uneori în simetria cuvintelor pe întuneric când eu spuneam că ești tu te închipuiai a fi...