Căutare

Florin Mugur (n. 7 februarie, 1934, București; d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator român de etnie evreiască. A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte a sa.[1] A fost redactor la editura Cartea Românească, and redactor-șef adjunct al revistei Argeș. Prieten apropiat al lui Norman Manea. Când soția, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis. Scrieri "Visele de dimineață" "Mituri" "Piatra palidă"- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor "Aproape noiembrie" "Convorbiri cu Marin Preda" "Profesiunea de scriitor" "Ultima vară a lui Antim" "Scrisori la capătul zilelor" "Vârstele rațiunii" "Dansul cu cartea" "Viața obligatorie" "Portretul unui necunoscut" "Firea lucrurilor" "Schițe despre fericire"

10 poezii, 0 proze

Petcu Nina

Sunt eu..si atat!..Asta as putea spune despre mine, in masura in care nici macar eu nu ma cunosc..Cunosc doar fragmente din mine si din ceea ce eu reprezint...sunt o straina intr-o lume straina..si cu toate astea sunt nepretuita, nu sunt atat de mica intr-o lume atat de marunta din mana divinitatii..sunt usor nebuna si usor introvertita..sunt om si barfesc fara sa vreau, sunt om si gresesc fara a avea neaparata cunostinta de asta, sunt om si mint cand cred ca spun de fapt adevarul si fur (chiar daca numai meserie!)..si plang..si rad...si ma intristez atunci cand ar trebui sa rad de fapt..din pacater sau din fericire,iubesc animalele mai mult decat pe oameni..asta-s eu..iar detaliile nu ar mai conta!

1 poezii, 0 proze

Gusa Monica Elena

M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?

16 poezii, 0 proze

pop romeo

Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com

869 poezii, 0 proze

Boris Vian

M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.

0 poezii, 0 proze

oana blandiana betlevy

Ca fiecare , a trebuit sa fiu mai intai nascuta , deprinsa cu primii pasi , sa fiu iubita , sa iubesc, sa fiu dezamagita in rasfatul ce ma caracterizeaza, sa ma trezesc dupa un somn cuprins de lacrimi, sa invat ceva despre oameni , sa continui ceea ce nu mereu inteleg : viata. Asa cum in cateva ocazii din graba pasilor ceva m-a tintuit in poluatele intersectii , ademenindu-ma cu iluzia ca voi fi spusa cu secretul existentei , tot astfel mi-au pus ganduri in vorbe scrise si penel in mana pentru a le face vazute citirilor. Nu am o “biografie”, sunt o femeie care isi uita poeziile pentru ca nu le crede ale sale; dar recunosc ca simt o altfel de fericire trecand emotional prin ele; Sunt nascuta in Bucuresti, si traiesc monologuri voite a fi lirice pe scena virtuala a site-ului Agonia . Multumesc.

13 poezii, 0 proze

Pier Paolo Pasolini

"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...

1 poezii, 0 proze

Laurentiu Cernat

Sunt născut în Brăila și tot aici mi-am petrecut majoritatea vieții. Am absolvit liceul teoretic chimie-biologie Ana Aslan din Brăila. Și am muncit în construcții. Am adunat în peste 15 ani o carte cu poezii educative și folositoare oamenilor, o voi tipări în iulie 2009 și se va numi : *Versurile unui OM*. Pentru a vă oferi o idee despre poezii vă ofer câteva poezii și titluri ale capitolelor: *Zâmbește*Iubire*Recunoștință*Viața omului*Banii*Să fim mai buni* . Vă doresc să aveți o viață plină de bucurii , fericire și zâmbete!

1 poezii, 0 proze

Mihail Cruceanu

Născut în Iași la 13 decembrie 1887, fiul lui Mihai Cruceanu, farmacist, și al Ecaterinei Petrovna. Licențiat în litere și drept. Un timp, avocat și profesor secundar. În 1905, poetul se apropie de cenaclul lui Macedonski, omagiat și mai târziu prin dedicații (Insula, I, 18 martie 1912). Devine apoi colaboratorul Vieții noi, integrându-se grupului său simbolist, pe care-l apară (X, 1, 1 martie 1914) și despre care lasă amintiri (Jurnalul literar, I, 2, 2 ianuarie 1939). Întreprinde o anchetă despre poezia nouă, în 1912, în Rampa, important document de epocă. Apropiat de mișcarea muncitorească, după 1916, Mihail Cruceanu devine membru al P.C.R. de la înființare. Vechi ilegalist, poetul înfruntă arestări și închisoare. După 23 august 1944 este ales în toate legislaturile deputat în Marea Adunare Națională. Duce la îndeplinire importante sarcini obștești. OPERE (poezii): Spre cetatea zorilor, Târgoviște, 1912; Altare nouă, Buc., 1915; Fericirea celorlalți, Craiova, 1920; Lauda vieții,...

3 poezii, 0 proze

InLoveAngel

Ce sa zic despre viata mea.... Eu zic ca cel mai important lucru de pana acum este cel in care mi-am cunoscut iubirea, pe pritenul meu, in 4 august 2005. Ne iubim enorm si pentru mine relatia noastra este cel mai important lucru din viata. Pana la acel moment am avut o viata inocenta... de copil, eram un copil. Iubeam jucariile, povestile frumoase si orice tinea de copilarie. Dragostea m-a maturizat, eu zic ca m-a facut mai frumoasa, mai inteleapta, mai fericita. Pana atunci tanjeam dupa iubire, desi eram un copil, iar acum ca am gasit-o, ma simt implinita. Poate ca veti zice ca sunt prea mica, ca nu am experienta, dar eu simt ca mi-am gasit jumatatea, ca am intalnit iubirea vietii mele. Va doresc tuturor sa aveti norocul meu.

2 poezii, 0 proze

Despre fericiri

de Anisoara Iordache

cel care este flămând de dreptate nu va atinge cu brațele sale vânjoase crinii ce abia se deschid. c-un hohot caustic îl vor întâmpina figuranții din spatele cortinei, iar sforarii-neadormiții cu...

discuții

de Ștefan Petrea

cuvîntul monedă de schimb în iubire prin care îți cumperi duioșii poate fi și o iubire de cuvînt ca avarii îndrăgostiți de banii lor cuvîntul vorba în doze prea mari te poate aduce la sapă de lemn...

păianjenul care tușește

de petre bucinschi

Pe gazonul din fața casei, piticul din lut râde în hohote. El se joacă făcând baloane de săpun. Profit de neatenția lui și intru într-un balon de săpun. Călătoresc în el pe deasupra gazonului verde...

gânduri...

de ioana matei

de cele mai multe ori oamenii, din centrul nefericirii lor, definesc o imaginată, niciodată trăită sau doar uitată cu desăvârșire fericire... starea de preaplin a sufletului nu cheamă acut cuvântul...

Atelier

Puls #5

de Andrei Dobrowensky

Slăbiciunea mea de-a visa prin cuiburi de berze luând parte la jocul vulcanilor. toate lucrurile se rotesc, tind spre suflet, apele părăsesc drumurile adânci. urmează judecata de apoi, urmează...