"Descoperim talente ascunse" – 16762 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
DNDiaconeasa Nicoleta
N-am talent.Adolescenta e perioada cand omul are grija de sufletul lui , il descopera, il modeleaza , il formeaza.Ne intereseaza mai mult valorile, sentimentele si gandurile noastre.Spre maturitate ... adio.Nu stiu unde dispar toate acestea , sper sa nu descopar prea tarziu.Si de aceea unii dintre noi se apuca sa scrie,sa compuna versuri, scenarii ...sau oricum , sa scrie:) A scrie despre sentimentele,trairile,gandurile tale e cel mai bun exercitiu pentru a te descoperi. P.S -cei care simt nevoia sa comenteze referitor la vreun text,dar nu au cont pe acest site o pot face pe profilul meu de hi5,accesand mai sus "pagina personala web"-sunteti invitatii mei:D
9 poezii, 0 proze
PDPaul Dragu-Sorlopciu
Student la silvicultura. Am ajuns in acest domeniu dintr-o minunata intamplare a sortii, ceva care este foarte greu de explicat, dar si mai greu de inteles. Am descoperit ca am un oarecare talent la poezie, adica imi vine usor inspiratia in orice moment. Sunt nerabdator sa va cunosc, si va multumesc anticipat pt deranjul de a-mi fi citit post-urile. multumesc
53 poezii, 0 proze
EVElena Văcărescu
...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle...
8 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
RERusu Ioana Elisabeta
Persoana nebuna incarcata cu vise dintre cele mai pierdute prin spatiu.Visul meu e sa ajung in Japonia intrucat sunt interesata de cultura, traditie, civilizatie... Muzica este viata mea...prin muzica descopar lumea, sentimentele si dorintele inflacarate ale adolescentei. Viata este un experiment.Cu cat experimentam mai mult, cu atat descoperim secretele vietii...
1 poezii, 0 proze
GMGaloiu Marian
Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....
25 poezii, 0 proze
MVMihai Vogoride
Am descoperit că mă bucur de fiecare dată când mai apare câte o scriere proastă, ba chiar îmi face plăcere să citesc astfel de texte. Publicatul e opțional, nu obligatoriu. Singurul lucru care contează până la urmă este de fapt mesajul de profunzime, dincolo de formele care de la o zi la alta își schimbă înfățisarea. Și asta pentru că o adevarată cultură este întotdeauna centrată pe valori, nu pe chestiuni perisabile.
12 poezii, 0 proze
BIBordianu Ioana
Am descoperit placerea de a scrie dupa cea de a citi, iar ceea ce scriu reprezinta doar o parte din ceea ce sunt, sunt dorinte sau doar sentimente.
2 poezii, 0 proze
Florea Cristina
M-am nascut la 1 Mai 1974.Am descoperit placerea de a scrie pe la 12 ani.Am inceput simplu,cu povestiri scurte care nu prea spuneau nimic si nu aveau pic de culore.Asta am descoperit mai tarziu.Dar am continuat, zodia Taurului impingandu-ma mereu inainte.Am scris poezii la care am renuntat .Nu ma prea pricepeam.Dar am continuat cu povestirile si aveam sertarul plin de ele.In 1993 am terminat prima proza scurta care ,,iesise'bine.Am incercat publicarea ei dar,eram intampinata doar cu refuzuri.Totusi ,am continuat sa scriu,alte si alte lucrari.Munca mea s-a materializat anul trecut,in 2004,in septembrie,cand am debutat in revista ,,Oglinda Literara"cu proza scurta ,,Neputinta".Iar anul acesta ,in ianuarie,am aparut cu o povestire despre viata mea ,intr-o revista pentru femei. Particip,pentru a doua oara,la Festivalul Concurs ,,Mihai Eminescu"cu doua proze scurte si o piesa de teatru. Anul acesta am terminat de scris primul meu scenariu.
2 poezii, 0 proze
gligan adrian florin
ce sa spun...sunt exact asa cum o sa ma descoperi!consecinta tuturor intamplarilor prin care am trecut; daca se-ntampla altfel,eram acelesi dar altul!
1 poezii, 0 proze
Descoperim talente ascunse
de elena gheorghiu
Descoperim talente ascunse și oameni care nu ies în față, gânduri ce pe la colțuri pot fi unse, femeia simplă ce îți dă povață. Arde inima ta după succes, nici o vorbă rea nu te mai atinge, pleci din...
Rugăciunea fără sfârșit
de florin caragiu
Denumirea psalmos se traduce fie ca instrument cu strune, fie ca un cântec acompaniat de acest instrument. Pssalein, cuvânt grecesc, desemna chiar ciupirea strunelor cu degetele. Poemul ca litanie...
Șoapte printre porțelanuri
de Florin Andor
dacă n-ar sta ascunsă undeva cu pleoapele apropiate aș putea strânge în pumn coca fragedă și zâmbetul amar al estetului nu v-ar convinge pe toți că am descris nașterea *** departe de mine inspirația...
Scrisoare de Rămas bun - poezie din ceruri
de Adrian Păunescu
Eu recunosc că am făcut greșeala De a slăvi prea mult conducătorul Făcându-i ode și-ndemnând chiar sala (să cânte): Partidul, Ceaușescu și Poporul. Dar nu uitați că tot eu sunt cel care L-am criticat...
Cea din urmă misiune
de Somesan Sergiu
Cea din urmă misiune de Sergiu Someșan Când am ajuns pe strada unde își avea sediul firma Evergreen Development, am trecut pe trotuarul opus și am privit atent în jur. Unii ar presupune că sunt un...
Amintiri dintr- un muzeu desființat și un edificiu lăsat în paragină
de andronache virgil-nicolae
Frumos și dureros în același timp, am deschis ușa amintirilor, trecând zilele acestea pe lângă clădirea- monument arhitectural, care până acum trei ani găzduia Muzeul de Artă și Istorie al...
Carmen Stănescu
de Maruca Pivniceru
– Am citit volumul „Destăinuiri” pe care mi l-ați oferit, scris cu vervă și mult umor – aveți un real talent de scriitoare. Care au fost împrejurările ce v-au determinat să așterneți pe hârtie viața...
Poeta Ligia Gabriela Janik își proiectează poemele pe cer
de Cristian Petru Balan
Amatorii de poezie bună din România au constatat că după căderea comunismului acum un sfert de veac, pe teritoriul mioritic a apărut un val cald și curat de poezie spirituală pe care aș numi-o...
Despre talent și pasiune
de FLOARE PETROV
Fără urmă de îndoială, cele mai senzaționale, mai admirabile manifestări ale oamenilor se datorează talentelor cu care sunt dăruiți, hărăziți și care trebuie, susținute, menținute de pasiune. Fiecare...
O graniță invizibilă
de Ana Urma
Știa că stelele nu se abat niciodată din drumul lor, iar aceeași siguranță o regăsea și în cuvintele pe care le aduna, uneori grăbită, alteori înfrigurată. Micile sale manii, lectura, scrisul,...